959 matches
-
unor evenimente culturale, oscilând ofertant de la vizual la performance. Criteriile în raport cu care selectam anumite manifestări sunt minimal limitate a priori. Nu vehiculam ”adevăruri absolute” ci afirmați asumate subiectiv, demersuri sincere, motivate artistic. Echipa Independent 84 Parteneri de presă: VeiozaArte.ro, Tataia, Radio Guerilla, Metropotam, Port.ro, InOras.ro, Hipmag.ro, SoHresh.ro, Artclue.ro, HypeStreet.ro
Zilele Independent84 by http://www.zilesinopti.ro/articole/1893/zilele-independent84 [Corola-blog/BlogPost/97103_a_98395]
-
Bătrînul Petre Dinu stă rezemat în baston ,în pridvorul casei, învăluit de albul pereților și mirosul de văr proaspăt ...În ochii ușor umbriți ,sub sprîncenele încă dese , ținea cu greu o lacrima ... -Asa .... deci...tot pleci Antoane taica ....? -A!...Sărut-mîna tataie..! Ce mai faci? Încerca Anton să mai lungească vorba cu bunicul său. -Nu-ți mai place soarele nostru ,băiete... vrei să te încălzești prin alte locuri... -Ei, și tu tataie, ce-ți veni? -Nu mai este iarbă așa moale pe aici
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1409575146.html [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
greu o lacrima ... -Asa .... deci...tot pleci Antoane taica ....? -A!...Sărut-mîna tataie..! Ce mai faci? Încerca Anton să mai lungească vorba cu bunicul său. -Nu-ți mai place soarele nostru ,băiete... vrei să te încălzești prin alte locuri... -Ei, și tu tataie, ce-ți veni? -Nu mai este iarbă așa moale pe aici..... -De parca pentru iarbă ... -Și nici copacii de aici nu mai sînt așa înalți și drepți...și nici mierla nu mai cînta așa duios.... -...ei, ei... -Și nici pămîntul
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1409575146.html [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
mai are seva... -...ei, na, și tu acum...îngîna timid -Si cîntul nu mai este dulce și portul nu mai este frumos... -Lasă-mă cu astea...îndrăzni nepotul -De ce ,taica, să-ți curgă sudoarea muncii pe pămînt străin? -De nevoi, tataie, de nevoi...că.. -Lasă ,băiete, că știu eu de ce pleci. Or fi legile stîmbe acum la noi iar oamenii și mai stîmbi de la o vreme.Mai mării țării și ai locurilor au prins gustul banului, al banului nemuncit ,si asta
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1409575146.html [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
prunci și le trebuie multe. Că trăim vremuri grele... Du-te , du-te ca să vezi că nu ești mai prejos că spaniolii sau că italienii sau că cine or fi ei. Nu ești mai prejos, băiete, nu ești... -Nu sînt ,tataie, nu sînt, de ce să fiu? -Asa ziceam și eu, că nu ești!Da să te ții drept și fălos! -Sărut-mîna ,tataie,..rămîi cu bine și cu sănătate... Se aplecă să-i sărute mîna și simți sărătura lacrimii pe care Moș
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1409575146.html [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
spaniolii sau că italienii sau că cine or fi ei. Nu ești mai prejos, băiete, nu ești... -Nu sînt ,tataie, nu sînt, de ce să fiu? -Asa ziceam și eu, că nu ești!Da să te ții drept și fălos! -Sărut-mîna ,tataie,..rămîi cu bine și cu sănătate... Se aplecă să-i sărute mîna și simți sărătura lacrimii pe care Moș Petru nu o mai putu ține în colțul ochiului. -Du-te cu bine, Antoane taica,....Dar nu uita să faci semnul crucii
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1409575146.html [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
trebuia să se ocupe de mine: să mă învețe poezii, alfabetul, pe care il știam deja binișor și mai ales să mă învețe să vorbesc că la oraș. De fapt acesta a fost argumentul cel mai convingător de a accepta tataie să ne despărțim. -Mă lași fără față? a întrebat-o supărat pe mami, în ziua când am plecat împreună la București. -Ce să fac, tăticule? Nu vezi că în loc de sărut-mâna, strigă precum țăranii, să trăiești nea Gheorghe! Tataie a înghițit
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
a accepta tataie să ne despărțim. -Mă lași fără față? a întrebat-o supărat pe mami, în ziua când am plecat împreună la București. -Ce să fac, tăticule? Nu vezi că în loc de sărut-mâna, strigă precum țăranii, să trăiești nea Gheorghe! Tataie a înghițit în sec făcându-și de lucru prin grădină mai grăbit că niciodată, doar la plecare, când și-a șters nasul mai mult decat trebuia, mi-a spus: Citește mai mult Capitolul IXCARTUȘ ȘI TATA MARE,DOI PRIETENI DE LA
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
trebuia să se ocupe de mine: să mă învețe poezii, alfabetul, pe care il știam deja binișor și mai ales să mă învețe să vorbesc că la oraș. De fapt acesta a fost argumentul cel mai convingător de a accepta tataie să ne despărțim.-Mă lași fără față? a întrebat-o supărat pe mami, în ziua când am plecat împreună la București.-Ce să fac, tăticule? Nu vezi că în loc de sărut-mâna, strigă precum țăranii, să trăiești nea Gheorghe!Tataie a înghițit
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
a accepta tataie să ne despărțim.-Mă lași fără față? a întrebat-o supărat pe mami, în ziua când am plecat împreună la București.-Ce să fac, tăticule? Nu vezi că în loc de sărut-mâna, strigă precum țăranii, să trăiești nea Gheorghe!Tataie a înghițit în sec făcându-și de lucru prin grădină mai grăbit că niciodată, doar la plecare, când și-a șters nasul mai mult decat trebuia, mi-a spus:... X. GLORIE COPILĂRIEI IV, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
ce mare Mia. Am fugit înaintea ei, zâmbind printre lacrimi. M-a luat de mână și după ce m-a privit puțin, mi-a spus: -Mă da proastă mai ești, plângi pentru o vacă? Mia a intrat cu mine în curte. Tataie a trecut pe lângă noi fără să se oprească din mers. Am izbucnit în râs amândouă când am auzit frânturi din frază lui preferată cu “măiculița“. -Și eu am iubit-o pe Bună, mi-a spus Mia. Apoi, căutând-o cu
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
ce mare Mia. Am fugit înaintea ei, zâmbind printre lacrimi. M-a luat de mână și după ce m-a privit puțin, mi-a spus:-Mă da proastă mai ești, plângi pentru o vacă? Mia a intrat cu mine în curte. Tataie a trecut pe lângă noi fără să se oprească din mers. Am izbucnit în râs amândouă când am auzit frânturi din frază lui preferată cu “măiculița“.-Și eu am iubit-o pe Bună, mi-a spus Mia.Apoi, căutând-o cu
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... Citește mai mult CAPITOLUL VBERZELE NOASTREPrimăvara a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Singurele senzații de ireal pe care le păstrez până acum bine ascunse în sufletul meu
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții.-Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... XII. GLORIE COPILĂRIEI ÎI, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... XII. GLORIE COPILĂRIEI ÎI, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd plecăm la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte îmi dădea hamurile. Mânam calul spre drumul „Teilor
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
în cojocul vechi și ... XII. GLORIE COPILĂRIEI ÎI, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd plecăm la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte îmi dădea hamurile. Mânam calul spre drumul „Teilor” și de acolo, de-a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
de mândră, că nu priveam decât coadă calului care se mișcă nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncăm hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... Citește mai mult Capitolul IIITATAIE ÎMI POVESTEȘTEUna dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
aruncăm hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... Citește mai mult Capitolul IIITATAIE ÎMI POVESTEȘTEUna dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd plecăm la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte îmi dădea hamurile. Mânam calul spre drumul „Teilor” și de acolo, de-a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
de mândră, că nu priveam decât coadă calului care se mișcă nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncăm hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... XIII. GLORIE COPILĂRIEI I, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul I
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
pentru un trecător, nu are nimic deosebit, dar pentru mine rămâne cel mai frumos loc, acolo unde am deschis ochii la începutul anului ‘50. Căciulați nu este departe de București, “la o alergătura de cai” cum îmi amintesc că spunea tataie; în mai puțin de o oră ajungi cu autobuzul, care și-a făcut apariția în sat prin anii ‘60. Trenul trecea și el pe undeva în câmp. La început tata mă purta în brațe, pe urmă, când am mai crescut
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
pentru un trecător, nu are nimic deosebit, dar pentru mine rămâne cel mai frumos loc, acolo unde am deschis ochii la începutul anului ‘50. Căciulați nu este departe de București, “la o alergătura de cai” cum îmi amintesc că spunea tataie; în mai puțin de o oră ajungi cu autobuzul, care și-a făcut apariția în sat prin anii ‘60. Trenul trecea și el pe undeva în câmp. La început tata mă purta în brațe, pe urmă, când am mai crescut
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
uitat Și-a ales Guvern tarat Să-i fie cât mai docil (La picioare ! chiar umil...) În frunte cu Boc Emil Iar cu biciul poc-poc-poc I-a dat impulsuri lui Boc : Să "spânzure" și să taie De la nepot pân' la tataie Pamperși dar și alocații Salarii și indemnizații Micuțele pensioare Nu pe-acelea de favoare! Școlile la jumătate La fel Căile Ferate Multe Spitale desființate Sănătatea era gravă Din ce-în-ce mai bolnavă... Și-aveam și Comandant de navă... Mânați-i măi
PLUGUȘORUL DASCĂLILOR DIN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1451233270.html [Corola-blog/BlogPost/378613_a_379942]
-
au repezit amândoi la gard, strigând speriați: - Sebastian, Sebastian, ce-ai făcut?! Ajunși la gard, l-au văzut pe copil sub un nuc, țopăind ca o maimuță, cu câinele lătrând în jurul lui și strigând la ei cât îl ținea gura: - Tataii, mamaii, uiti, uiti, n-am nieca, n-am nieca!... Procletul căzuse din nuc, a avut noroc - ramurile elastice i-au atenuat căzătura și acum îi era frică să nu mănânce bătaie de la bunici. Desigur, primul lucru pe care l-au
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1454948012.html [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
mare căreia azi îi zice „Casa Presei Libere”... Nu îmi pot scoate din obișnuință anumite denumiri. Nici „Casa Poporului” nu mi-o pot scoate din limbaj. Asta e, aveam 14 ani în ’90. Revoluția m-a prins pe bicicleta lui Tataie în curtea CAP-ului de peste drum de casa bunicilor. Nu am mai plecat în cantonament la Semenic în acea iarnă: auzise și Regatul că e forfotă în Banat, așa că părinții m-au parcat la bunici, la țară. Era la acea
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă by https://republica.ro/la-coada-inca-la-coada [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
iarnă secetoasă cu Mamaie în pragul casei: - Oviduț, vino repede! Era un amestec de teamă și bucurie în glasul ei. M-am rupt cu greu de la cursele mele printre grajduri, silozuri și magazii. Ajuns în casă, l-am găsit pe Tataie jubilând. Televizorul și radioul funcționau în tandem și amândouă ne spuneau, cu vocile lui Dinescu și Caramitru: „Dictatorul a fugit!”. Nu înțelegeam prea bine impactul dictaturii. Am avut o copilărie frumoasă, în ciuda faptului că mi-am făcut lecțiile la neonul
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă by https://republica.ro/la-coada-inca-la-coada [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]