362 matches
-
ei, asociată cu sunetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie și cu mirosul de medicamente și săpun parfumat, a fost complet ștearsă. Pentru ea, el deveni imediat Andrew: încă de pe când sta să-l asculte, ignorând piciorul lui Malcolm care o tatona, sorbea vorbele pastorului cu nesaț, chiar înainte de avea ocazia să-i adreseze vreun cuvânt. Andrew. Acesta zăcuse trei săptămâni în coliba unor sălbatici, rugându-se la Dumnezeu să-l scape de halucinațiile provocate de malarie. Andrew văzuse femeile tribului expunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că toate presiunile și fojgăiala încetaseră. Poate că... Da! Poate, poate... Aș...! Da' de unde! Încetișor, fugar, ca o părere, caninii reci ai lui Dănuț îi caută grumazul, apoi urechea, apoi ceafa, tatonând. S-a transformat! Fir-ar... Îl am pe ditamai Contele Ugolino, pe deasupra! se contorsionează sechestratul, ca un șarpe, încercând să-și elibereze o mână, pentru a se putea împotrivi destinului. Nici o șansă! Povestea se încheie aici. Nu și pentru mine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe vreun apărător mai pretențios. Firește, atunci se pregătea. Întrebarea prefectului îl zăpăci. El n-a avut răgazul să mediteze asupra cauzelor răscoalei actuale. În timpul liber se distra și dânsul, ca toată lumea bună piteșteană, la vreo partidă de pocher. Răspunse tatonînd: ― A fost o relaxare generală a spiritului de ordine și de autoritate, domnule prefect. Nu știu cum și de ce, fiindcă nu intră în atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă în ultimul timp a slăbit disciplina socială cam pretutindeni. La țăran, ca la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hoți, care forțau ușa să intre în casă. Mi-am dat seama că am depășit doza optimă de tătăneasă. Tătăneasa face foarte bine, dar nu trebuie utilizată în cantitate mare și nu mult timp. Fiecare caz în parte, trebuie să tatoneze cantitatea care-i face bine. Cu ochiul stâng, eu întrezăresc ceva, ca și cum maș uita printr-o sticlă afumată (acoperită cu un strat fin de cărbune), de tipul celor prin care priveam eclipsele de soare. Vederea este uniformă, în tot câmpul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ai sorții, care se împerechează pe apucate printre băncile părculețului, îi hrănește și îi apără. „Se ascute lupta de clasă !...”, mă gîndesc în sinea mea și îl trag pe Bigy înapoi în curtea noastră cu ziduri înalte. Zilele trecute, în timp ce tatonam străzile părăsite pe moment de maidanezi, dintr-o curte a țîșnit un rottweiler și s-a înfipt direct în blana lui Bigy. Din fericire, nu a apucat să-l omoare. Simt însă că eu l-aș fi omorît pe el
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și adversarul actualului director, sub Grigore Zlătescu ? Sau absurditatea că pe atunci mă așarnam să fac politică conservatoare, Zlătescu fiind, cum se știe, prin relația cu casa Racotă, cât se poate de bine cu guvernul de-atunci, conservator, iar acum tatonez trecerea la liberali, frecventarea asiduă a Mironeștilor fiind cea mai bună dovadă ! (De reținut : Zlătescu, astăzi, amuzat : Profesorul Mironescu ar fi destul de mirat să se vadă numărat fără menajamente la liberali, el crezându-se independent și neștiind că este singurul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave, și la fel ajung și hainele noastre În cîteva minute. La masa de alături sînt niște tipi de vîrsta noastră pe care Îi știm de undeva, deși arată plouați. Ne tatonăm o vreme, priviri aruncate fugar peste umăr, apoi vine și Întrebarea. De unde vă știm? Întreb. — Nu știu. Poate de la niște tipi care știu niște tipe care-l știu pe un tip... Știi tu, tipul pe care Îl știe toată lumea. Trebuie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce facem, Toaibă? - l-am întrebat, pentru a vedea dacă își păstrează aceeași logică a gândirii. Nimic mai simplu. De vreme ce avem în mână pe șeful gărzii, calea spre comandant ne este deschisă. Crezi că e așa de simplu? l-am tatonat pe Toaibă. Cred, fiindcă garda unității de tancuri e în mâna noastră și unde mai pui că între timp am semnalat la cele două grupe ale noastre ca tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
numai? Oprește și descarcă niște lade mari. Unde duc lăzile despre care vorbești? Le duce la o magazia mai la vale. Asta înseamnă la sud, a precizat din nou sergentul. Da’ tancurile sunt descărcate aici sau trec mai departe? - a tatonat locotenentul. Noi nu văzut tancuri. Sergent, pune-i sub pază și vino să cernem cele spuse de ei. Când treaba a fost mântuită, sergentul s-a întors. Ce părere ai, Cicoare? Mie mi se pare că nu au ascuns nimic
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îl însoțește pe Toader? - a întrebat sublocotenentul Cicoare. Voi merge eu, dar unul singur nu poate face nimic la trecerea pe cărăruia de pe gârlă, unde trebuie să mergi doar târâș. Alege-ți ajutorul. Cine vrea să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a ieșit în față. Trestie a făcut ochii mari, privind nedumerit la sergent, întrebându-se: „Ce i-a venit Limbosului să-l ajute pe Toader? Doar dacă”... Sergentul căta cu privirea în pământ, ca și cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-i fac o bucurie. Luasem plic și hârtie, eram gata să încep. Dar teama aceea subconștientă îmi paraliza tentativa. " Nu te pripi ― îmi sugera monologul interior. Chibzuiește pe îndelete. Dacă între timp ea și-a mutat gândul și rămâi descoperit? Tatonează mai întîi în ce ape se scaldă și apoi..." Nu i-am scris. Bineînțeles, nu renunțasem la proiect, îl amî-nam doar. În orice caz aveam un punct de plecare cîștigat: hotă-rîsem să mă însor în principiu. Asta era esențial: restul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Oare rolul decisiv să-l fi avut întîlnirea cu marea? Pe lângă faptul că la mare am descoperit "lumina clasică" și tentația de a mă simți inactual, aici mi s-a clarificat o credință pe care am exprimat-o până acum tatonând nuanțele, fără să o fi formulat niciodată tranșant. Nu voi pretinde ca Oscar Wilde că "singurii oameni adevărați sunt cei care n-au existat niciodată". În schimb, sunt convins că romanticii au recreat clasicitatea antică. Și voi încerca s-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
domnia terorii și lupta împotriva bisericii creștine, că într-un Decembrie al Nașterii Mântuitorului - și România profundă a crezut și al renașterii sale! , poporul român a îndrăznit, prin foc și tancuri, să intre pe făgașul regăsirii libertății pe care o tatonaseră minerii din Valea Jiului, îl încercaseră muncitorii de la Brașov și-l speraseră atâtea victime și victimizați în temnițele și lagărele opresiunii, martirizații și martirii închisorilor comuniste, Timișoara curajului - Bucureștiul sfârtecat de planuri arhitecturale demențiale - Sibiul școlilor militare = triunghiul de foc al
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
emoționale. Singura disertație utilă pentru el analiza neurochimia trăsăturii care diferenția într-adevăr oamenii de alte ființe: plictiseala. Urmă o cină de grup insuportabilă, în timpul căreia vecinii lui de masă - trei cercetători americani pe care-i cunoștea după reputație - îl tatonară în legătură cu recenziile defavorabile. Să fie doar un accident statistic sau o schimbare mai semnificativă a gustului popular? Până și cuvântul popular suna țintit. Nevoit, răspunse: Presupun că m-am bucurat de genul de atenție care produce, inevitabil, un efect negativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine de tot pe panta emoțională. Își dorea cu disperare glonțul magic, dar nu putea face nici o mișcare fără să dezamăgească pe cineva. Iubește-mă și spune-mi că fac ceea ce trebuie. Dacă sunteți sigur că-i va atenua simptomele, tatonă ea, dar Weber n-avea de gând să promită nimic. Trebuie să mă gândesc la asta. Să cântăresc lucrurile. —Gândește-te cât timp ai nevoie, îi spuse Weber. Tot timpul din lume. O sună pe Sylvie, ieși la cină, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu și pentru el. Spune că a fost la un bar, spuse Weber. Un fel de discotecă de pe șosea. Ea zâmbi, cel mai solitar zâmbet pe care-l văzuse vreodată. — Vrei să vezi locul? Abia atunci realiză Weber că ea tatona. Mai întâi sun-o pe soția ta, îl învăță ea. Cum de ți-ai... — Te rog. Ai stat cu mine toată seara. Ți-am spus c-am fost căsătorită. Știu cum se face. Așa că Weber rămase în parcare, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi unea. Ceva mai mult decât ciudățenia inimaginabilă a Capgrasului - orfanul aflat sub tutela lor comună - îi înstrăinase pe amândoi. Ea trecuse printr-o criză care semăna mult cu cea care-l măcina pe el acum. Ea îi căută privirea, tatonând. Întinse mâna peste masa îngustă și-l apucă de încheietură. — Deci asta voiai să spui cu „mai degrabă bâjbâi“? Chiar și susținut de mâna ei, tot nu-și putea controla brațul neputincios. Tot corpul lui tremura de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
halat, cu picioarele încrucișate și sprijinit de mai multe de perne. în culmea fricii, în timp ce se holba la luna neînsemnată, singurul lui gînd fusese că Iadul este un loc mai rău decît starea asta. Nu primise educație religioasă și, deși tatona credința în Dumnezeu îspunînd la sfîrșitul rugăciunilor „Dacă exiști“ în loc de „Amin“), nu credea deloc în Iad. Acum își dădea seama că Iadul era singurul adevăr și durerea singurul fapt care le anulau pe toate celălalte. O sănătate aproximativă era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căruia se afla amplasat palatul Mașinii înconjurat de câmpuri de flori și masive de boscheți. Palatul nu era mare: contururile sale elegante se pierdeau în verdele plin și luxurianța vegetației decorului. Dar pe Gosseyn nu peisajul îl preocupa. Mintea lui tatona, încerca să imagineze și să înțeleagă. Președintele Hardie și fiică-sa Patricia locuiau acolo. Dacă el, Gosseyn era atât de implicat în toată chestia asta, atunci și ei erau la fel de amestecați. Pentru care motiv i se băgase în cap, ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
căruia se afla amplasat palatul Mașinii înconjurat de câmpuri de flori și masive de boscheți. Palatul nu era mare: contururile sale elegante se pierdeau în verdele plin și luxurianța vegetației decorului. Dar pe Gosseyn nu peisajul îl preocupa. Mintea lui tatona, încerca să imagineze și să înțeleagă. Președintele Hardie și fiică-sa Patricia locuiau acolo. Dacă el, Gosseyn era atât de implicat în toată chestia asta, atunci și ei erau la fel de amestecați. Pentru care motiv i se băgase în cap, ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Tușind, încercă să spună cu o voce prietenoasă: — Ce scrii be mână, băiete? George privi monoclul și barba din dreptul cotului său și mormăi: — Du-te dracului d-aici până nu-ți dau un picior drept în boașe! — Ghemi boliția? tatonă terenul Mancuso. — Nu, răspunse George. Cară-te și gata. Nu fac scandal. Ți-e frigă de boliție? George se întreba cine poate fi nebunul acela. Era la fel de scrântit ca și vânzătorul de crenvurști. — Ascultă, zurliule, cară-te d-aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pe fotoliul de răchită încât, o clipă, m-am întrebat dacă nu fusesem un instrument al bolii lor. Poate că, la început, se speriaseră auzind de sosirea mea; dacă, Doamne ferește, eram cu totul imun? îmi vorbiseră cu rețineri, în răspăr, tatonându-mă, apoi răsuflaseră mulțumiți, eram chiar mai bolnav decât ei, și mă ascultaseră încântați, îmbolnăvindu-se odată cu mine din ce în ce mai mult, până când incidentul meu cu Moașa îi silise să bată în retragere... Oricum, fără sala cu oglinzi, fără Bătrânul, întreg azilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
degetul la gură, făcându-mi semn să tac, deși nu mai vroiam să spun nimic, m-am uitat în spate, peste umăr, pentru că voiam să văd de ce tăcuse Prodan așa, deodată, păi, pricina era nea Miki, se întorcea de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki, obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arăta ca un craniu, în străfundul celor două găuri, care păreau foarte adânci, era întuneric beznă, Prodan cel Mare s-a uitat și el, și a scăpat bastonul din mână, și n-a mai zis nici pâs, și atunci bătrânul, tatonând, și-a căutat acordeonul, l-a luat din poala lui Prodan, și-a așezat damigeana pe jos, și-a pus acordeonul pe umăr și l-a fixat bine, punându-și și ochelarii pe nas, atunci și-a venit în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au mișcat nici ceilalți, stăteam toți patru în fața barăcii, țintuiți locului, și atunci am văzut cum de sub roțile mari ale barăcii se ivește mâna unui schelet, Csabi a strigat, Doamneajută, s-a zis cu noi, iar mâna a început să tatoneze pământul din jur, am vrut să strig și eu, dar n-am putut să scot nici un sunet, și atunci lângă mâna scheletului a apărut o altă mână, de data asta una vie, și atunci am văzut că mâna scheletului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]