243 matches
-
de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalți, nu puteam publica aproape nimic. Și-atunci am zis: hai să facem literatură... fără a face literatură! Să scriem... fără să scriem nimic“. Florentin Smarandache a introdus „distihul paradoxist“, „distihul tautologic“, „distihul dual“. Experimente literare a realizat și în drama sa „Patria de Animale“, unde nu există nici un dialog, iar în „O Lume Întoarsă pe Dos“ scenele sunt permutate, dând naștere la un miliard de miliarde de piese de teatru distincte
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
muzical de autor - colajul, și (c) restrângerea câmpului stilistic de la dimensiunea unui stil pe durata vieții la limitele unei singure lucrări muzicale. Definiția stilului se transformă în conformitate cu această tehnică a unui „serialism stilistic” și adoptă titulatura (într-o anumită măsură tautologică) de stil polistilistic, polistilism sau polistilistică. Partea a treia din Sinfonia, celebră pentru consistența ei „multifațetată” este concepută prin alăturarea unei impresionante multitudini de citate din lucrări muzicale cunoscute, „panorama” istorică sau „panoplia” numelor de compozitori invocate întinzându-se de la
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
occidentală și căuta febril moduri de diferențiere. Persistă, însă, "starea de provizorat a literaturii române" (165). N. Cartojan, "vechistul" unei literaturi fragede și fragile, are, concede E. Negrici, onestitatea să observe imposibilitatea de a face o istorie literară beletristică (sintagma tautologică?) și chiar de a separa literarul de beletristic (231). Totuși, e anticipat de Iorga și Cartojan, întrucât după Iorga, el susținea protocronismul (234). Trecutul literar rămâne mereu "distorsionat" (263). La modul inteligent și sugestiv, ar spune L. Boia, astfel procedează
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
Guvern, Popescu spune că este vorba despre o comicărie. Despre programul de guvernare pe care premierul i l-a promis lui Traian Băsescu, senior-editorul gandul.info spune că "nu va fi vorba de niciun program. Nu vedeți că totul este tautologic, totul e redundant în ceea ce vedem? Programul o să fie tot același, domnul președinte a reușit să întârzie lucrurile o zi, două. Singura problemă în toată povestea asta este deplasarea de două ore a domnului Oprea la Cotroceni ca să semneze", a
CT Popescu: Programul Guvernului o să fie tot același () [Corola-journal/Journalistic/31792_a_33117]
-
nu greșea cu totul când afirma că toate poemele scrise 210 vreodată ar putea fi atribuite unui singur poet atemporal, nimeni altul decât spiritul creator. Nu merg chiar așa departe, dar mi se pare limpede că există ceva ce subîntinde (tautologic) toate scrierile ce ar putea fi subsumate culturii înalte, oriunde ar fi ele scrise și oricât de contaminate ar fi cu alte tipuri de cultură: spiritul european. Din acest punct de vedere Mărquez este european, Pynchon este european,. Kawabata este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din afară în interior (subiectul vidându-se de sine) și dinăuntru în afară (unde subiectul își proiectează eul înstrăinat, ascuns sub diferite măști la fel de străine). Totul se întâmplă cu un puternic simț al transcodării, al devierii sensu-lui prin exploatarea caracterului tautologic al imaginii. Mai departe, serii de imagini similare sunt bruscate și chiar abrutizate pentru a nu mai semăna cu sine, a induce eroarea, minciuna, înșelătoria. Unele imagini se maturizează brusc, ca niște copii care și-au lăsat seara papucașii lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
asupra vieții omenești; este ca și cum occidentalul s ar afla, în mod automat, supus unui punct de vedere exclusiv, care nu poate niciodată să iasă din felul unic de a se considera pe sine. Care nu se reflectă decât pe sine, tautologic, cu o privire „îngustă“ și repetitivă, incapabilă să și diferențieze unghiul din care privește lumea. Lipsa occidentalului este că nu-și poate imagina cum arată el în ochii celor care nu sunt occidentali; cum arată el, nu ca om în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Iar, în privința conștiinței, putem spune că ea reprezintă, în cadrul destul de ezitant și nesigur al cunoștințelor noastre generale, felul în care acestea se orientează, ca împrejurul unei axe, pe direcția unui scop; iar această orientare „de conștiință“ poate avea o realitate tautologică, pentru că, în fond, conștiința nu face decât să dubleze și să întărească o stare care o precedă: știm că știm ceva, dar acest ceva nu ne apare cu sens clar și decisiv decât atunci când este învestit de conștiință: știm că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
necuantificabile în teritoriul fără sfârșit al limitelor de depășit și de atins. * Deoarece destinul este, în sensul relativ, al finitudinii vieții, împlinirea ei - parcurgerea integrală a spațiului care desparte limitele de depășit de cele de atins -, expresia "destin împlinit" este tautologică. Ea se justifică numai în opoziție cu aceea de "destin frînt", care lasă de înțeles că parcurgerea secvenței "de depășit-de atins" a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia "destin împlinit" nu se opune decât în mod aparent expresiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mod accidental. De asemenea expresia "destin împlinit" nu se opune decât în mod aparent expresiei "destin tragic", deoarece "tragic" nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia "destin împlinit", care este tautologică, aceea de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezvolta nestingherit. Și aici se întîmplă ceva ciudat. Cu ani în urmă, când Noica a izbucnit în cultura noastră, el a venit în întîmpinarea nevoilor noastre de puritate morală și de universalism al culturii. Cultura trebuia făcută în numele unui ideal tautologic, era o practică spirituală săvârșită cu gândul la un "Dumnezeu al culturii" și care își trăgea forța tocmai dintr-o conștiință exacerbată a logicii ei imanente, din păstrarea marelui alfabet cultural al spiritului european și universal. În numele acestui ideal, Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chiar o doză sporită de firesc. Sau putem noi spune că formulele rămân în indiferență când termină prin a se încarna în mașini? - Tocmai asta e mai grav: că se incarnează numai în mașini; mașina bate pasul pe loc, e tautologică, nu poartă infinitul în ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri la același. Mașina e incarnarea artificialului în artificial. - În orice caz, judecați prea aspru posibilul în care se complace logica de astăzi. În posibilul acela gol
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica a însemnat și înseamnă altceva. Când, după douăzeci de ani de tăcere, Noica a reapărut în cultura română, el a venit în întîmpinarea unor nevoi de puritate morală și de universalism al culturii. Cultura trebuia făcută în numele unui ideal tautologic, era o practică spirituală săvârșită cu gândul la un "Dumnezeu al culturii" și care își trăgea forța tocmai dintr-o conștiință exacerbată a logicii ei imanente, din păstrarea marelui alfabet cultural al spiritului european și universal. În numele acestui ideal, Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de la Adynata se referă la o imposibilitate empirică. Oximoronica, la o contradicție În termeni”. „Mai vedem. Dar ce anume pusesem la Oximoronică? Iată. Instituții de Revoluție, Dinamică Parmenidică, Statică Heracliteană, Spartanică Sibaritică, Instituții de Oligarhie Populară, Istoria Tradițiilor Inovatoare, Dialectică Tautologică, Eristică Booleană...” Acum mă simțeam Îmboldit să arăt și eu ce-mi poate pielea: „Pot să vă sugerez o Gramatică a Devianței?” „Frumos, frumos!” ziseră amândoi, și se apucară să noteze. „E totuși un pont”, zisei eu. „Care?” „Dacă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care vin din nu contează ce limbă sau tradiție, pot adăuga viziunii noastre elemente care sunt foarte greu de adăugat pe baza unei simple lecturi în interiorul aceleiași tradiții. S.A.: Sigur, fiindcă acest tip de lectură este la limită o operație tautologică, dincolo de aspectele cantitative pe care le poate clarifica. M.I.: De aceea trebuie să ne deschidem spre diferență. Nu avem așa de multe întrebări pe care să ni le punem singuri, nu suntem așa de deștepți, dar întrebările trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
împingând un cazan alunecând pe rotile. Episodul 156 CĂPITANUL TRESORO POVESTEȘTE Un damf puternic de lobodă fiartă însoțit de-o adiere de rântaș deschise nările tuturor. Și parcă pentru a risipi orice urmă de îndoială, solida femeie anunță veselă și tautologică: — Lobodă! într-adevăr, vitaminoasa plantă tăiată masiv se lăfăia într-un dulce balans în gura de crater a cazanului. Fără să mai piardă timp, vioaia slujnicuță, căreia să-i fi dat vreo 17 ani și vreo 13 de când servea, apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
merge. Fapt e că de mai bine de 7 ani unul (Mike) încearcă noi piese pe gustul mulțimilor (recoltă puțină, totuși), iar celălalt (Jean Michel) împinge mai departe lucrurile în domeniul tehnicii audio. Poate că termenul e forțat și aproape tautologic în cazul lui Jarre, inovator tehnic de la începuturile sale muzicale. Câteva „instrumente“ electronice curente azi au fost construite urmând ideile oferite de el. Jarre poate fi comparat cu pilotul de formula 1, Michael Schumacher, a cărui competență în materie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
în pofida unor voci care susțin ideea unei substituții iminente, ci, pe de o parte, relativizarea autorității jurnaliștilor, iar, pe de altă parte, reinventarea vechilor practici jurnalistice și adaptarea lor la noile realități. Dacă a vorbi despre "societatea informației" este deja tautologic, iar a invoca existența unei cyber-democrații este încă iluzoriu, fantasmele care stau la baza unor astfel de tentative de a regândi rolul social al noilor tipuri de mass-media redefinesc în prezent potențialul social ale Internetului și așteptările care decurg de
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi lipsește ț-ul din semnificant; mai precis, virgula, sedila de sub t, marcă indelebilă a castrării sale aurorale. Rața, ea, nu ratează. Tautologic exprimându-ne, sau comițând o judecată analitică, adecă reperând subiectul în definiția predicatului, și viceversa, ni-i îngăduit să afirmăm despre dânsa că... ratează. Omul ratează. Rața rațează, iar rățoiul... se rățoiește. De unde concluzia, lesne de tras de ea, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sa, Gândul și cuvântul (prefață de prof. univ. Ion Drăgan, Mirton, Timișoara, 2001), el se pronunță fără complexe asupra unor noțiuni care i-au preocupat pe marii filozofi ai lumii - adevăr, iubire, artă, prietenie, păcat, libertate, speranță etc. -, propunând definiții tautologice sau constatări de ordinul evidenței, cu aerul că taie nodul gordian. Ce este sentimentul? „Un simțământ profund.“ Dar râsul? „O manifestare sănătoasă a veseliei.“ Cine are nevoie de pace? „Toată lumea.“ Cum se manifestă obsesia? „Nu te lasă să dormi, nici măcar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
funcție diagnostică, aforismul pune ființa umană în insuficiența ei proprie, dar tocmai pentru a o trezi, stiliza lăuntric, pentru a o impulsiona, a o forma în a performa în propriu-i zbor. Sunt evitate, în aceste cărți de aforisme, băltirile tautologice de felul: omul este om. Intenția, tendința, scopul, implicarea, munca, responsabilitatea, respectul se învață în „școala vieții”, cea proaspătă precum mereu nevoia de a respira, precum roua din adierea răcoroasă a dimineților de vară -, și unde insuficiența, golul, neputința se
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de un fond de ten din clasa atracției fatale, tocmai pentru a-i divulga victimizarea implacabilă de Vetă în pragul colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic prin excelență, sistemul de valori în care suspansul adăugat ca suport în acest thriller unde criminalul devenea victimă, iar victima, terminator și trasându-se astfel linia de demarcație dintre lumină și întuneric. Sublim, s-ar putea spune, Othello rămânea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la prima sa carte de epigrame și la cea de a doua, evoluția este evidentă iar spiritul de responsabilitate semantică, acela care ne face să tăiem cu mînie proletară din lexicul nărăvaș care ne mai duce și prin zonele redundante, tautologice ori ale banalului morbid, este din ce în ce mai eficient. în umor nu ai voie să dai rasol! Fie că este vorba despre suportul liric sau prozastic. Gafa este la vedere, derapajul vizibil precum bunăstarea contemporană, iar eșecul la fel de previzibil ca încălzirea globală
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile”, „stimabile”, „moftologule”. S-a observat că „dezintegrarea limbajului” reflectă „dezintegrarea intelectuală și morală” a orânduirii sociale. Raționamentele tautologice („o soțietate fără prințipuri, va să zică nu le are”, „familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare”, „când zicem 64 zicem plebicist, și când zicem plebicist zicem ”), negarea unor propoziții prin altele („industria română e admirabilă, e sublimă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]