256 matches
-
aplică filosofiei și științei, deopotrivă. El pleacă de la tema contradicției care nu este o temă a culturii europene, ci nucleul gândirii noastre. Ea corespunde momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel demonstrează existența antinomiilor care semnifică depășirea identității și a tautologiei. Știința propriu-zisă încearcă să vorbească de o logică a complementarității care anulează principiul terțiului exclus, dar ea nu atacă încă vechiul principiu al contradicției sau pe cel al non-contradicției. În acest peisaj se înscrie Ștefan Lupașcu cu principiul său. Filosoful
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
această politică era bazată pe antifascism*, pe apărarea proclamată a democrației* și pe unitatea forțelor de stânga - eventual unificarea lor - sub o conducere comunistă. Reapărut la sfârșitul războiului sub forma „noii democrații” sau a „democrației poporului”, termenul „democrație populară” - o tautologie specifică limbii de lemn* a marxismului-leninismului* - desemnează cu începere din 1946, regimurile controlate de comuniști din sfera de influență sovietică în Europa Centrală și de Răsărit. „Spiritul de la Ialta” și democrația populară Acordurile de la Ialta* din februarie 1945 preconizează pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o noțiune fără conținut real, [...] mesajul nu mai are sens, [...] nu mai există frontire între afară și înăuntru, [...] expresia, ea însăși, [...] nu poate decît să se repete la infinit ca sunet, fără diferențe" ceea ce ar duce la o cacofonie și tautologie generalizate, pentru Vattimo "realitatea [...] e mai degrabă rezultatul încrucișării, al "contaminării" (în sensul latin) a multiplelor imagini, interpretări, reconstruiri pe care, în concurență între ele, sau oricum, fără nici o coordonare "centrală", le distribuie mijloacele de comunicare" ceea ce ar face imposibilă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
receptori sînt luate realități de gradul I și confundate cu datele brute. E un univers cacofonic, o interminabilă agonie de spirale, o nebunie mută a denigrării realului. O apocalipsă mediatică. Tautismul este construit prin contracția a doi termeni: autism și tautologie. Autismul este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mută a denigrării realului. O apocalipsă mediatică. Tautismul este construit prin contracția a doi termeni: autism și tautologie. Autismul este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un autism tautologic. Aici comunicarea nu mai este decît receptarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort, sau surdo-mut, închis în fortăreața
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un autism tautologic. Aici comunicarea nu mai este decît receptarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort, sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare întreg care înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic dintre atomii săi paradoxali". Lucien Sfez identifică sindroamele tautismului în cazul hackerilor, fanatici
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fără să poți determina cine vorbește, în acest univers fără ierarhii, decît încîlcite, unde baza este vîrful, comunicarea moare prin exces de comunicare și sfîrșește într-o interminabilă agonie de spirale. Asta numesc eu "tautism", neologism care îmbină autism și tautologie, evocînd totalitatea, totalitarismul. Acestea sînt cele trei metafore care constituie ansamblul fenomenului comunicațional. Ele se identifică cu trei viziuni despre lume și cu trei politici foarte actuale. Ele organizează planul general al acestei mici cărți: • "Comunicarea reprezentativă" (cap. I) • "Comunicarea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Ce este de spus? Mai întîi, ea descrie, apoi explică, separînd descrierea și explicația. Explicația nu servește niciodată decît pentru furnizarea legăturilor suplimentare între elementele descrierii. Într-un cuvînt, explicînd se repetă ceea ce s-a descris. Descrierea se transformă în tautologie. Avem o cartografie a explicației, sau o punere în legătură a explicației și a descrierii 67. Trebuie înlocuit acest model repetitiv, steril, prin abducție sau transpunere comparativă 68. Sau, încă, "suprapunere comparativă"69. Într-un cuvînt, este vorba de analogie
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
decît un burete absorbant, care acceptă ca atare semnalul electric transmis. Totalitarismul tautismului. Nebunie mută a negării realului. Țintă totalizantă și închidere circulară descrise de Baudrillard, care contribuie la aceasta fără să știe. Tautism: contracție a doi termeni, autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a comunica gîndirea sa altuia, nici de a se conforma gîndirii altora și, deci, singurele interese sînt cele ale satisfacției organice sau ludice 113. Tautologie: se numește tautologie orice propoziție
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a doi termeni, autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a comunica gîndirea sa altuia, nici de a se conforma gîndirii altora și, deci, singurele interese sînt cele ale satisfacției organice sau ludice 113. Tautologie: se numește tautologie orice propoziție identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același concept 114, sau încă, după părerea lui Wittgenstein, orice propoziție complexă, care rămîne adevărată în virtutea formei sale, oricare ar fi valoarea de adevăr a propozițiilor
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a comunica gîndirea sa altuia, nici de a se conforma gîndirii altora și, deci, singurele interese sînt cele ale satisfacției organice sau ludice 113. Tautologie: se numește tautologie orice propoziție identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același concept 114, sau încă, după părerea lui Wittgenstein, orice propoziție complexă, care rămîne adevărată în virtutea formei sale, oricare ar fi valoarea de adevăr a propozițiilor care o compun
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
comunicării nu se poate defini dacă considerăm mesajul în sine, independent de ansamblu. Procesul comunicării nu ia în seamă decît simplul du-te-vino al unui dialog fără personaj. Nu ține seama decît de el însuși, adică comunicarea în propriul său obiect. Tautologie. Să examinăm îndeaproape, prin categoria noastră de tautism, poziția lui Baudrillard, unde realitatea trimite la ficțiune și ficțiunea este realitatea însăși 117. Papa, polonezii și simulacrele Să reluăm exemplul papei și al polonezilor. În marile ceremonii redate de Katz și
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
toate conceptele și să resoarbă orice conflict în procesul său. La fel de totalitară, ea vizează să dea cheia totalizantă a unei enigme, amestecînd pistele. Dar, și mai bine decît paradoxul, ea acoperă și reacoperă alte două elemente ale tautismului: autismul și tautologia. Sursa platoniciană ne oferă două ipoteze care impregnează modul nostru de a vedea: • copia-simulare este inferioară originalului și nu trebuie să avem încredere în ea; • paradigma, copia controlată de științe, este utilă cunoașterii și trebuie să ne servim de ea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
-se nu există. Este vorba de esența lor, de idealitatea lor. Sîntem prinși în construcția unui spațiu fictiv, ale cărui elemente sînt împrumutate de la cel existent, dar care sînt recompuse în mașinării textuale, cu scopuri de investigare 139. b) Apoi tautologia. La începutul lanțului, ipoteza unei gîndiri în întregime reprezentaționale, posibil de a fi explicitată după un sistem IPS. Aici și pentru un domeniu restrîns, cogniție = computare (ipoteză verificată de toate lucrările informaticienilor și de psihologia cognitivă). La sfîrșitul demonstrației după
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Ea obiectivează, prin minuțiozitatea sa, ceea ce nu era decît ipoteză. Mijloc de convingere destul de perfid, care tinde să facă să existe, prin și într-o descriere, ceva a cărui existență rămîne, totuși, de demonstrat. Aici se găsește procesul însuși al tautologiei. Că există "stări reprezentaționale", de asta pot fi sigur, pentru că eu produc discursuri pe această temă! Și, cu siguranță, cu acest calcul știința cognitivă există! Ca și magia, animismul, religia, credința. Toate aceste producții ale spiritului valorează ceea ce valorează folosirea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
închide astfel în redundanță, această atitudine față de o realitate socială se apropie prea mult de mișcarea care afectează celelalte științe și analizele mass-media în special, pentru a nu se conjuga într-o vastă totalizare a efectelor globale. Rezultatul tuturor acestor tautologii suprapuse conduce la o viziune a realității în același timp hiper-reală (realitate de grad n, fabricată în întregime prin mecanisme de expediere) și hipo-reală (care nu apelează la nici o comunitate de întrebuințare, ci la o izbucnire a sensului). Dincolo de mișcarea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
referință la reprezentarea carteziană, care pune la distanță subiectul și obiectul. Eliminată, de asemenea, orice referință la expresia spinozistă, la delicata inserție a unui subiect complex într-un mediu complex. Aici, comunicarea nu mai este decît repetarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare Întreg care îl înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic atom al său. Această totalitate fără ierarhie, acest autism tautologic, eu le
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare Întreg care îl înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic atom al său. Această totalitate fără ierarhie, acest autism tautologic, eu le numesc tautism, neologism care condensează totalitatea, autismul și tautologia. Comunicarea se face aici de la sine către sine, dar de la un sine diluat într-un întreg. Această comunicare este deci cea de la un non-sine la un non-sine-însuși. Această sfărîmare, această confuzie generalizată o datorăm unui non-sens inițial: atunci cînd luăm
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care discursul o are, altfel nu ar putea fi ținut. În liniștea lui a spune, pe care se fondează spusul, putem deci găsi ceva care să reziste tautismului: totalizării prin adunări de învățături explicite care conduc repede la totalitarismul universalizant; tautologiei, care este călcarea în picioare a sensului, căci vorba schimbată inventează treptat propriile sale conveniențe; autismului, în sfîrșit, căci nici un discurs nu poate fi ținut singur, nici chiar în doi, numai într-un schimb biunivoc, unul fiind oglinda celuilalt: trebuie
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
arate în ambele direcții. Crizele produc schimbări în elite și în regimuri, cu singuranță, dar elitele și regimurile creează deseori crize. Multe crize produc confruntări între elite și slăbirea regimurilor, dar pot și proveni din aceste confruntări și slăbiri. Pericolul tautologiei este evident: elitele și regimurile se schimbă în timpul crizelor pe care le creează. O metodă de a reduce circularitatea constă în a căuta condițiile în care raportul cauzal preponderent este de la crize spre elite și regimuri, precum și condițiile în care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Pot fi identificate două fapte logic-judicative semnificative, cumva, metateoretic, prin care se anunță "principiul identității" (de origine prearistotelică și cu o semantică mai largă decât formula identității redată mai sus: A este A): a) opinia că întreaga cunoaștere este o tautologie (întrucât orice cunoștință își are temeiul în "identitatea ontologică" dintre un subiect și un obiect, cel dintâi termen explicitându-se pe sine în orice cunoștință), care a părut să aibă șanse de acreditare la un moment dat, anume în etapa premergătoare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
S P) rezistă "logic" prin conținutul (interpretarea, "valoarea") celor două poziții (S și P), cerut, se pare, el însuși de formă (acest principiu semnificând întotdeauna o relație determinată heteronom, P nefiind S, neavând aici de-a face, așadar, cu o tautologie), enunțul în cauză, chiar luat drept principiu formal, semnifică și pe linia unui conținut ("obiect") de gândire, nu doar pe aceea a unei forme; el are, prin urmare, nu doar semnificația unui simplu act (constitutiv), de punere în relație (actul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
izvorând din practica specialității, unitatea de învățare trebuie centrată și pe conținuturi (nu doar pe elevi). Ea este cuprinsă în lecție (și în proiectul de lecție) și nu le înlocuiește.” (2003: 48). Afirmațiile se cer comentate în sensul că, în afară de tautologia „unitatea [...] este unitară” și de răspunsul retoric la o polemică necunoscută nouă, noțiunea de unitate este subsumată celei de lecție și fiind hipocodificată, nu corespunde conceptului terminologic supraordonat lecției. De altfel, autorul se declară împotriva „aglomerărilor terminologice” date de „seriile
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
tautologic\ a func]iilor sintactice" Uneori, funcțiile sintactice (sau componenta nominală a funcției de predicat) se realizează, tautologic, prin aceleași unități lexicale prin care s-a exprimat regentul, într-o relație de dependență, sau celălalt termen, în relația de interdependență. Tautologia poate fi autentică, reală: „O crimă rămâne totuși o crimă, orice circumstanțe ar fi invocate...” (O. Paler, Viața..., p. 179) sau aparentă: „A slujit băiatul cât a slujit, când mai bine când mai rău...” (I.L. Caragiale, IV, p. 174) Prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi autentică, reală: „O crimă rămâne totuși o crimă, orice circumstanțe ar fi invocate...” (O. Paler, Viața..., p. 179) sau aparentă: „A slujit băiatul cât a slujit, când mai bine când mai rău...” (I.L. Caragiale, IV, p. 174) Prin tautologie reală, se absolutizează identitatea semantică a subiectului, în relația de interdependență: „Eu știu, moșule, că sluga-i slugă și stăpânu-i stăpân.” (I. Creangă, p.219) sau se subliniază sfera semantică a regentului, în relația de dependență: „De glumeț, glumeț era
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]