261 matches
-
simplu fără să vrea. De aceea e calmă, necăutată, nevoită. Oamenii armonici sunt cei care pot să aibă puterea forței lor, să fie ceea ce sunt fără solicitare, fără să facă efortul de a fi ceea ce nu sunt. Sună ca o tautologie, dar aici ea este necesară: să ai puterea de a fi ceea ce îți stă în puterea ta de a fi! Să nu fii ceva „făcut“, adică să nu înlocuiești prin a face prezența simplă a verbului a fi: fii fără
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu putință. Iubirea de sine stă la baza oricărei preluări pozitive în proiect. Iubirea de sine este premisa libertății. Cu toate acestea, iubirea de sine, care îmi dă certitudinea conturului și a identității mele, nu se poate realiza doar ca tautologie a eului. În simpla oglindire care îmi reflectă conturul eu nu ajung să obțin decât un rudiment din mine. Eu vreau să mă cunosc și să mă iubesc drept cel care sânt dar pentru ca să mă pot avea trebuie să mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altfel este miracolul cu care am început, miracolul lui "cum e cu putință ceva nou". Acum regret că în vremea când am scris cartea aceasta nu am știut să o atac metafizic. Dacă l-aș fi cunoscut pe Wittgenstein cu tautologia lui, pesemne că m-ar fi stârnit să-mi spun gândul în pur, și nu coborând în istoria lui. Acum nu mai simt nevoia s-o fac, în schimb mă bucur să văd că am trăit această idee, că viața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care culminează cu epoca victoriană), terenul este de-acum liber pentru un timp căruia îi aparțin deopotrivă Casanova, de Sade sau faimosul Gruppensex contemporan. luni, 4 martie Cine a spus că iubirea repetă, că ea nu este decât o imensă tautologie a speciei în care se scaldă, pre-firînd aceleași gesturi, toate cuplurile lumii? Există oare blasfemie mai mare? Fiecare cuplu se naște printr-o suită de gesturi fondatoare. Iar gesturile acestea nimeni, până la cei doi, nu le-a mai făcut vreodată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și razele ne împiedică să ne așezăm în el. Abătîndu-ne de la substanța morții, ele alcătuiesc o criză gravă de inesențial. În lumină, sîntem toți aparența noastră; în întuneric, sîntem maximum de noi înșine și de aceea nu mai sîntem. Plictiseala: tautologie cosmică. Cine n-a ascultat niciodată orga nu înțelege cum eternitatea poate evolua. Dacă tot ce-am dat zadarnic oamenilor aș fi cheltuit în Dumnezeu, ce departe eram acum! Că viața are o calitate de existență doar prin intensitățile noastre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bizare îți captivează atenția. Unul dintre acestea este, cu siguranță, un simptom pe care îmi este greu să-l definesc, deși, în esență, pare ceva extrem de simplu: mania colectivă (mă întreb deja dacă, vorbind despre Arhipelagul Nipon, nu comit o tautologie: orice manie este sortită aici să devină colectivă) pentru scheme. Pe scurt, să-i spunem "schemofilie". Nu trebuie să vă întrebați prea mult cu ce aduce această boală, pentru că vă voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prin credință, prin încredere; înfrângerea morții, care nu anulează totuși niciodată pe de-a-ntregul durerea sfâșietoare a despărțirii; jocul mereu reluat al aparițiilor/disparițiilor. Teatrul confruntării cu fantoma este teatrul „omului credinței”, opus, ca să-l cităm pe Georges Didi-Huberman, „omului tautologiei”. „Omul tautologiei” nu se îndoiește câtuși de puțin de ceea ce i se arată: lucrul văzut este, într-adevăr, lucrul pe care l-a văzut, și nimic mai mult. Dimpotrivă, „omul credinței ș...ț va vedea întotdeauna și altceva dincolo de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
prin încredere; înfrângerea morții, care nu anulează totuși niciodată pe de-a-ntregul durerea sfâșietoare a despărțirii; jocul mereu reluat al aparițiilor/disparițiilor. Teatrul confruntării cu fantoma este teatrul „omului credinței”, opus, ca să-l cităm pe Georges Didi-Huberman, „omului tautologiei”. „Omul tautologiei” nu se îndoiește câtuși de puțin de ceea ce i se arată: lucrul văzut este, într-adevăr, lucrul pe care l-a văzut, și nimic mai mult. Dimpotrivă, „omul credinței ș...ț va vedea întotdeauna și altceva dincolo de ceea ce vede atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în discuție, remarc faptul că scara cerească joacă același rol cu arborele ceresc, fiind două motive mito-simbolice omoloage și interșanjabile. Ca atare, prezența scării în preajma unui „paltin mare cu vârfuri pe cer” este superfluă în bună măsură. Dar astfel de tautologii sunt frecvente în textele folclorice. În basmele și legendele lumii, eroul ajunge în cer (în paradis etc.) urcându-se pe un copac miraculos (sau plantă) care crește până la „toartele cerului”. Foarte răspândit în Europa (37, p. 302), acest tip de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea alpestră. Platono-lacanizau și ei fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
universal, tipuri, procedee, reguli de funcționare și legi, de parcă aș fi fost nepot de soră al Stagiritului. Exploram biblioteca lui Des Esseintes și publicam, în Dialog sau Opinia studențească, eseuri "dialogate" cu privire la cheia hermeneutică această navetă esențială între paradox și tautologie, oximoron și pleonasm, dornic să îmi încropesc propriul discurs despre metodă. Ca Durkheim ce tipărea întâi regulile metodei sociologice, apoi, ghidat de ele, oua studii ample! Amantă prilejuală îmi va fi fost, este și va fi Domnișoara Poezia, soață legiuită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
schimbat. Cu efectele negative aferente, dibaci speculate în chinezeasca doctrină despre yin și yang, baza diplomației de la Pekin. Ai elemente rele în bine, și bune în rău. Le presimțea oare Omul din Humulești când, la o întrunire electorală, versifica admirabil tautologia politicului (Dragi ieșeni din astă sală, / Știu că toți gândiți ca mine, / Cum că-n țeara noastră dragă/ N-ar fi rău să fie bine)? Pesemne că da. Lupasco ar fi nuanțat: Când e nasol, răul se actualizează, iar binele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
declară ritos Mihaela Nicoleta Grigore - este boala care îl face pe Cioran să fie ceea ce este: negativist, disprețuitor, obsedat, deprimat, melancolic, plictisit, disprețuitor, invidios, contradictoriu, dar și o ființă care veghează, care este lucid și conștient.“ Lăsăm la o parte tautologia insomnia îl face pe Cioran să fie o ființă care veghează. Lăsăm la o parte și dezacordul gramatical o ființă care este lucid și conștient (fără îndoială, un accident, la o autoare care folosește cu destulă siguranță limba română). Rămâne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fără sens. A căutat să distingă logic între propoziția cu sens (sinnvoll ) și cea lipsită de sens (sinnlos). Propoziția cu sens (e. g., „Cezar este strateg“) 91. respectă unele reguli de natură logică. Drept urmare, poate fi adevărată sau falsă. Cât privește tautologia, abreviată în formule de felul „A = A“, aceasta este goală de sens, sinnleer, sau indiferentă în privința sensului. Chiar și atunci când sunt false sau inutile, incapabile să trezească un anume interes, propozițiile cu sens nu au de ce să ne îngrijoreze. Cea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
99, 120, 127- 128, 146 (n. 145) ~ intenționalității omenești 127-131 (vezi și „intenționa litate“) ~ logicii 82, 89 lume ~ă 69, 97 om ~ 22 (n. 11), 37, 47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29 (n. 16
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a se spori pe sine și de a prisosi. Efortul desemnează o astfel de mișcare în ireductibilitatea sa la tautologia moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de obicei prin acest termen, cu irupția în cursul vieții a unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rog, cum se spunea. — Vă rog, rosti Vultur-în-Zbor, pipăindu-și capul, care îi zvâcnea. — A, da, zise Virgil Jones. Capul. Mă aștept să te doară și nu-i ceva cu totul neașteptat, dacă îmi dai voie să folosescpe moment o tautologie. Capetele pe jumătate înecate protestează într-un fel anume, s-ar putea spune chiar printr-o durere de burtă, deși e evident că acum nu e vorba despre burta ta. Te bucuri, domnule, de nețărmurita mea simpatie și de ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din Vest, Reagan nu a avut niciodată nici cea mai vagă idee despre existența săracilor și modul lor de viață și nici cel mai slab contact direct cu ei. El nu cunoaște decît siguranța de sine dată de bogăție, doar tautologia puterii, pe care le extinde la dimensiunea întregii națiuni, dacă nu chiar a întregii lumi. Săracii sînt astfel condamnați să fie uitați, abandonați, sînt pur și simplu condamnați la dispariție. Aceasta este logica după care săracii trebuie să iasă din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
aplică filosofiei și științei, deopotrivă. El pleacă de la tema contradicției care nu este o temă a culturii europene, ci nucleul gândirii noastre. Ea corespunde momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel demonstrează existența antinomiilor care semnifică depășirea identității și a tautologiei. Știința propriu-zisă încearcă să vorbească de o logică a complementarității care anulează principiul terțiului exclus, dar ea nu atacă încă vechiul principiu al contradicției sau pe cel al non-contradicției. În acest peisaj se înscrie Ștefan Lupașcu cu principiul său. Filosoful
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
chiasm de o parte și de alta a unei axe de simetrie, de pildă: „Revoluția conduce oamenii mai degrabă decît oamenii conduc Revoluția”) sînt semnele unei intenții, chiar camuflate, literare. Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia. Exemplu, tot din de Maistre: „Istoria lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați”. Iată Însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: „Marx, dumnezeul lui Marx.” O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sînt semnele unei intenții, chiar camuflate, literare. Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia. Exemplu, tot din de Maistre: „Istoria lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați”. Iată Însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: „Marx, dumnezeul lui Marx.” O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o noțiune fără conținut real, [...] mesajul nu mai are sens, [...] nu mai există frontire între afară și înăuntru, [...] expresia, ea însăși, [...] nu poate decît să se repete la infinit ca sunet, fără diferențe" ceea ce ar duce la o cacofonie și tautologie generalizate, pentru Vattimo "realitatea [...] e mai degrabă rezultatul încrucișării, al "contaminării" (în sensul latin) a multiplelor imagini, interpretări, reconstruiri pe care, în concurență între ele, sau oricum, fără nici o coordonare "centrală", le distribuie mijloacele de comunicare" ceea ce ar face imposibilă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
receptori sînt luate realități de gradul I și confundate cu datele brute. E un univers cacofonic, o interminabilă agonie de spirale, o nebunie mută a denigrării realului. O apocalipsă mediatică. Tautismul este construit prin contracția a doi termeni: autism și tautologie. Autismul este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mută a denigrării realului. O apocalipsă mediatică. Tautismul este construit prin contracția a doi termeni: autism și tautologie. Autismul este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un autism tautologic. Aici comunicarea nu mai este decît receptarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort, sau surdo-mut, închis în fortăreața
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un autism tautologic. Aici comunicarea nu mai este decît receptarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort, sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare întreg care înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic dintre atomii săi paradoxali". Lucien Sfez identifică sindroamele tautismului în cazul hackerilor, fanatici
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]