5,159 matches
-
acelea, de atunci eram în Europa", a spus Dorina Lazăr, mulțumindu-i lui Stelian Tănase care a "mijlocit" prezentarea respectivului filmuleț, luni seară, la Teatrul Odeon. Momentul memorabil al serii s-a produs în timpul piesei "Rapsozii", când o parte din tavanul mobil al Teatrului Odeon a fost retras, spectatorii din primele rânduri ale sălii putând să vadă cerul. Finalul evenimentului a fost marcat de aplauze lungi. "Consider aplauzele pentru toți actorii care 100 de ani au jucat aici", a spus Dorina
100 de ani de la inaugurarea Teatrului Odeon, pe muzică de Wagner şi versuri de Arghezi () [Corola-journal/Journalistic/24234_a_25559]
-
o explozie revărsată până în depărtări. Cum intrau în casă, cântau hora unirii, mă luau de mână și mă învârteau și pe mine în horă, băteau din palme sau le frecau ca după un lucru bine făcut, azvârleau cu căciula în tavan, chiuiau, râdeau în hohote și scoteau fel de fel de exclamații și chiuituri, așa cum știu să o facă ardelenii din tot sufletul. Acum, privind prin sita vremii, mi se pare că entziasmul de atunci, parcă a fost o prefigurare a
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
într-un spațiu cu totul nefericit, inapt pentru orice expoziție de acest tip și care i-ar fi putut anula, prin dimensiunile sale enorme, pînă și pe muraliștii mexicani; holul mare al Muzeului Național de Istorie. Spațiu imens, dezordonat, cu tavanul greu și cu interiorul întrerupt de nenumărate coloane, holul Muzeului nu are nici măcar o minimă calificare morală ca loc pentru expoziții de pictură. El nu se găsește nici în traseele expoziționale și nici nu are o memorie constituită în acest
Chinurile unei nașteri amînate (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16952_a_18277]
-
erau detașabile de cămașă, negustorul din el a exclamat: "să trăiască fabricanții care au inventat gulerele, fiindcă sunt mai mulți care n-au cămăși." Sau: Am observat în excursiunile mele că planul temnițelor este greșit; ar fi trebuit să fie tavanurile mai înalte ca să încapă și oamenii mari". Sau multe pilde despre sine. Ca acestea: "Întotdeauna la Sf. Gheorghe, la Sf. Dimitrie (zile sorocite, pe atunci, pentru mutare, n.m.) Cilibi Moise are două perechi de case: unde șade nu-l lasă
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
alăptează tristețea, nici desenul brațului ei drept atîrnînd vertical/ către locul unde i-a căzut privirea și unde/ covorul face un gri senegal topit în verdele/ veronese// nimic mai normal (în această ordine înceată)/ decît funia spînzuratului încă bălăngănind de tavan/ dong-dong face camera ei sfioasă, cu pereți/ de cristal dong-dong repetă îngerul ei păzitor mișcarea/ la capătul funiei spînzurînd din tavan/ dong-dong face și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
gri senegal topit în verdele/ veronese// nimic mai normal (în această ordine înceată)/ decît funia spînzuratului încă bălăngănind de tavan/ dong-dong face camera ei sfioasă, cu pereți/ de cristal dong-dong repetă îngerul ei păzitor mișcarea/ la capătul funiei spînzurînd din tavan/ dong-dong face și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident, părul ei ud nu există). Senzualitatea poetului aspiră spre brutalitate, parcă spre a sublinia concretețea casantă a lumii. Această simțire aspră
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
picură întunecatele esențe: "poți sta aici (oricît dorești) lipsit de-nsemnătate;/ pot trece zile, săptămîni, chiar ani întregi - pe ape./ pentru că timpul nu-i prezent și nici primit nu este/ cum nici holera printre sfinți sau orbul peste creste./ un tavan negru prăbușit pe suflete zdrobite/ plutind haotic în alcool și luciri de pirite;/ un teasc (ai zice) șiroind de băuturi alese: /muscat de inimi sîngerii și nadă la mirese" (hruba noastră cea de toate zilele șde sub muzeul literaturii de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
respectiva familie, probabil, era ascultată cu ajutorul microfoanelor puse de Securitate". Contrastul dintre umor și atmosfera glacială este de neșters, deși suspiciunea, poate și delațiunea, trona cu ei la masă. Glumele continuau, rostite cît mai pe șoptite, cu ochii fixați în tavan, pe pereți... Amintiri dintr-o copilărie furată. Iar titlul volumului la care ne referim sună convingător: Exerciții de memorie (absolut necesare, deoarece nu se cuvine a uita nimic din cele întîmplate, aducerile-aminte fiind ecoul faptelor reverberate în memoria tînără, atît
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
peștilor, prostituatelor și borfașilor de toate speciile. Aici am ajuns. Aici, la porțile unei Europe spre care stăm cu fața, dar înaintăm cu spatele. Ca într-un step sinucigaș, o populație bezmetică de Fred Astaire-i și Gene Kelly-i dansează pe tavan și pe pervazul ferestrelor, cântând în zoaiele propriei nimicnicii pentru că mersul normal a devenit pentru ea nefiresc, iar vorbirea normală o jignire insuportabilă.
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
străvezii, a extazului: "noile chipuri și vechile măști îmi/atîrnă precum ferestrele unei case/ dăruită vîntului/ plăcerea de a fi om mi-a răpit/ atît de multe visuri/ dimineața cînd văd cum se evaporă cafeaua aburii lungi îngrămădindu-se/ pe tavan/ senzația de frică îmi pășește pe carne/ oasele ancoră le arunc în pămînt/ nesiguranța zilei, doamne, ce aventură!/ vapori de trup/ par o muzică/ încîlcită în vinișoarele urechii// trăiesc părul roșu al femeii/ trăiesc dicționarul cu vorbe deșarte/ trăiesc magia
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
cel mai mare bărzăune pe care-l văzuse vreodată. Era cât un cărăbuș. Ați crescut de când vă hrăniți cu cadavre! mormăi popa și, o luă din grăsime strivind-o sub călcâi. Apoi începu să mănânce uitându-se cu ochii-n tavan. Văzu încă vreo câteva muște la fel de mari, ce umblau ca bezmetice prin casă. Furios băgă tigaia-n dulap, mai ales că-și sfârșise felia de pâine, și deschise ușa să le alunge afară. Dar degeaba. Oricât se lupta cu ele
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
părinte. Zău că nu te mint, adaugă el văzând uimirea pe fața acestuia. Popa sfârșit lăsă brațele să-i cadă zicând: De-o oră mă lupt cu ele. Ce-i drept, unele sunt ceva mai mici ! adăugă arătându-i vecinului tavanul cu mâna. Ce spuneți părinte, sunt mai mari decât ale mele. Popa rămase trăznit. Într-adevăr erau mai mari decât cele de la-nceput. Cu mult mai mari. Neștiind ce să mai spună, ieși în curte. Pe stradă oamenii s-adunaseră
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
cu al nostru Leonid Dimov (în genere observăm intervenția în poezie a pictorului, care-și depune cu voluptate culorile în straturi groase): "Panterele nu știu ce-i graba/ Ele te-nvîrt cînd dormi cu laba./ Cu gesturi moi de curtezane/ Prind papagalii pe tavane/ Și-i toarnă-n roșii geamantane/ Apoi se duc la tanti Kate/ Și-i cer bilete asiate/ Pe termene necugetate/ Iar tanti Kate le servește/ Tartine moi în sos de pește/ Și raci deposedați de clește./ Pe cînd citeam un
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
un chipiu respingător mirosind a gunoi, un individ de o agresivitate paroxistică... Și, ca să completez contextul emoțional-afectiv până în cele mai mici detalii: viziunea unui pește gras, cu solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de observarea agitației din sala de așteptare și cuprins de un fel de toropeală, ca și cum ar
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
imediat la apariția medicului: "Doctorul meu intră pe ușă radiant, miroase a colonie franțuzească, se scuză amabil pentru întârziere: fusese reținut la Lenox Hospital pentru un caz complicat. Cum pășește în sala de așteptare, toate spaimele se potolesc. Privește către tavan: - Ce-i cu peștele ăla acolo? Să fie dus la bucătărie imediat..." Se schițează astfel un cult parodic al Medicului, substitut al sacerdotului în societatea americană. Fantasticul livresc A treia povestire, O zi nefastă din viața lui Abraham van Beyeren
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
văzusem bine, foarte nouă. El, în nădragii dați jos, cu labele picioarelor în tîrlici, cu cureaua cazonă desfăcută atingînd rogojina. Femeia, ceva mai tînără, avea și ea niște tîrlici, de altă culoare, și rupți, cu picioarele albe, grase, ridicate în tavan, cu părul pe jumătate sur despletit, basmaua neagră cu flori roșii, atîrnîndu-i pe creștet încă, semn că o luase pe neprevăzute, sub impulsul nervos al furtunii ce se dezlănțuise cu tunete și fulgere de primăvară. Ea vorbea printre gemete, gîfîind
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
tăietura bruscă, nervoasă, a celorlalte două filme ale lui Besson. Iar când vine vorba de momentul suprarealist al peliculei, cinematografia lui Carlo Varini și montajul joacă un rol crucial. Halucinația lui Jacques, care are senzația că marea îl invadează prin tavan (sesizați abundența de conotații), e climaxul emoțional al filmului. Vorbesc de o secvență sensibilă, pentru că mulți regizori au înghițit eternele reproșuri ale criticilor pentru că inserau astfel de momente într-un mod gratuit. Or, tocmai acest lucru nu se întâmplă în
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
rugat să o înțeleg că a primit doar două exemplare, pe unul îl păstrează ea - chiar era o cititoare formidabilă, cu o bibliotecă burdușită de cărți - pe celălalt trebuie să-l dea doctorului care a operat-o. Mi-a căzut tavanul în cap. Mă bazam atît de tare pe ea...M-am așezat la coadă la Librăria Eminescu. Coadă, nu glumă. Nu prea aveam șanse să pot cumpăra vreun exemplar. Disperarea creștea. Peste cîteva zile urma să discutăm, în cercul meu
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Dimineață, trebuie să aștepți luminile și apoi să respiri. Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu contează. Trebuie să te întrebi. Trebuie să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi să închizi iar ochii. Trebuie să închizi ochii și să te întrebi. Ce să te
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
și apoi să deschizi ochii, trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi. Ce să te întrebi ?. Nu contează. Trebuie să te întrebi. Trebuie să privești întâi tavanul,apoi pereții cu o privire decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi să închizi iar ochii. Trebuie să închizi ochii și să te întrebi. Ce să te întrebi ? .Nu contează. Ai văzut tavanul și pereții : ești în viață, încă
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
decentă și să revii iar la tavan. Să urmărești contururile candelabrului ca si cum ar fi prima dată pentru tine și apoi să închizi iar ochii. Trebuie să închizi ochii și să te întrebi. Ce să te întrebi ? .Nu contează. Ai văzut tavanul și pereții : ești în viață, încă. Așa,cu ochii închiși, zgomotele orașului ajung la tine. Trebuie să le negi, nu trebuie să le auzi. nu trebuie să te preocupe nimic. Memoria ta rastiginita pe coperta ... Citește mai mult YogaNu respira
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
dimineții.Dimineața, trebuie să aștepți luminileși apoi să respiri.Trebuie să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie să te întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi iar ochii.Trebuie să închizi ochii și să te întrebi.Ce să te întrebi ? .Nu
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
să respiri și apoi să deschizi ochii,trebuie să deschizi ochii și apoi să te întrebi.Ce să te întrebi ?. Nu contează.Trebuie să te întrebi.Trebuie să privești întâi tavanul,apoi perețiicu o privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi iar ochii.Trebuie să închizi ochii și să te întrebi.Ce să te întrebi ? .Nu contează.Ai văzut tavanul și pereții : ești în viață, încă
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
privire decentăși să revii iar la tavan.Să urmărești contururile candelabruluica și cum ar fi prima dată pentru tineși apoi să închizi iar ochii.Trebuie să închizi ochii și să te întrebi.Ce să te întrebi ? .Nu contează.Ai văzut tavanul și pereții : ești în viață, încă.Așa,cu ochii închiși, zgomotele orașului ajung la tine.Trebuie să le negi, nu trebuie să le auzi.nu trebuie să te preocupe nimic.Memoria ta rastiginita pe coperta ... ÎI. POVESTEA CONTINUĂ, de Marius
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ca de altfel și cei de pe trotuarul de cealaltă parte a Căii Victoriei, dar ei parcă nu-s trecători așa de cumsecade, dacă nu-și întorc capul spre Teatrul cu pisanie și lauri, „Constantin Tănase!” Unul dintre făptuitorii spectacolelor sub tavanul boltit și greu de istorie și poveste al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” este regizorul Nae Cosmescu. Nici amintirile, nici spectacolul în act nu duc lipsă la „Tănase” de semnificații și farmec. Ele sunt deasupra divertismentului minor, degustat la golul
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]