430 matches
-
Actorii interni: procesul politic în societatea românească în tranziție 101 O ipoteză explicativă a procesului politic în perioada tranziției 101 Structura socială a societății socialiste 102 Structura socială în perioada tranziției 107 Constituirea noii clase politice 108 Activizarea politică a tehnocrației 109 Oamenii politici din partidele desființate de regimul comunist 110 Segmentul de intelectuali angajați în producerea ideologiei tranziției 112 „Revoluționarii” ca un grup social 113 Geneza instituțiilor politice în România 114 Prima problemă a noii democrații: cum să produci partidele
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
efectele defazajului temporal 117 Apariția partidelor politice: problema consensului 119 Transformarea FSN în partid politic 121 Partidele istorice 122 Apariția noilor partide istorice 122 Fondatorii și membrii noilor partide istorice 122 Ideologia partidelor istorice 123 Relația dintre partidele istorice și tehnocrație 126 Imaginea publică a partidelor istorice 127 Partidele istorice și muncitorii și țăranii 129 Un efect neașteptat al apariției partidelor istorice: izolarea internațională a României 129 FSN/PDSR 130 Reprezentarea politică a grupurilor etnice 134 UDMR 134 PUNR 135 PRM
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
comuniste au fost trecute într-un plan secundar, atenția concentrându-se pe schimbarea componentelor sectoriale în raport cu care regimul prezenta o anumită toleranță. În acest context, specialiștii au tins să se constituie într-o nouă clasă socială, cu un program specific: tehnocrația. Un punct esențial al proiectului reformist tehnocrat era promovarea principiului autonomiei sferelor de activitate, scoaterea lor de sub tutela politicului. Promovarea logicii proprii a sectoarelor de activitate reprezenta un instrument important de izolare a politicului, care până atunci își impusese logica
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de către CPUN, o instituție de tip caragialesc, rezultat nu al vreunei reprezentări, ci al compromisului dintre grupuri politice în lupta lor pentru putere, a fost o sursă puternică de alienare. În fapt, CPUN a reprezentat mai degrabă o negociere a tehnocrației cu grupurile politice anticomuniste radicale provenite din partidele desființate în anii ’40 și activizate imediat după Revoluție, dublată de tolerarea cu amuzament a unor personaje colorate, dincolo de instituirea unei proceduri de luare a deciziilor urgente. Noua guvernare a acceptat, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
politice și procesul de constituire a partidelor politice. La aceste paliere trebuie adăugată interacțiunea factorilor social-politici interni și externi. O asemenea perspectivă este insuficient explorată în sociologia actuală. Spre deosebire de teoria standard, teza fundamentală a teoriei dezvoltate aici este aceea că tehnocrația, atât în socialism, cât și în perioada inițială a tranziției, prezintă caracteristicile unei clase sociale distincte; dinamica tehnocrației în perioada tranziției și raportarea la ea a celorlalte forțe politice reprezintă factorul crucial în modelarea procesului politic în această perioadă. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
externi. O asemenea perspectivă este insuficient explorată în sociologia actuală. Spre deosebire de teoria standard, teza fundamentală a teoriei dezvoltate aici este aceea că tehnocrația, atât în socialism, cât și în perioada inițială a tranziției, prezintă caracteristicile unei clase sociale distincte; dinamica tehnocrației în perioada tranziției și raportarea la ea a celorlalte forțe politice reprezintă factorul crucial în modelarea procesului politic în această perioadă. Toate societățile în tranziție au avut de soluționat o dublă problemă: generarea unei „noi clase politice” și a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
unei democrații pluripartite. Dificultățile constituirii unei varietăți de partide politice reprezintă sursa cea mai importantă a primelor crize ale sistemului politic în perioada tranziției. Cheia procesului de generare a partidelor politice în România stă în procesul de diferențiere politică a tehnocrației. Ipoteza centrală a explicației proceselor politice din prima fază a tranziției aș formula-o după cum urmează. Procesul de trecere la sistemul pluripartit va depinde de modul de apariție a partidelor politice în raport cu tehnocrația existentă. Acest proces poate avea loc pe
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
stă în procesul de diferențiere politică a tehnocrației. Ipoteza centrală a explicației proceselor politice din prima fază a tranziției aș formula-o după cum urmează. Procesul de trecere la sistemul pluripartit va depinde de modul de apariție a partidelor politice în raport cu tehnocrația existentă. Acest proces poate avea loc pe două căi: • prima cale: diferențierea internă a tehnocrației - în acest caz, tranziția va avea loc într-o modalitate echilibrată, cu conflicte moderate; consensul va fi inițial relativ ridicat; treptat, fără conflicte sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prima fază a tranziției aș formula-o după cum urmează. Procesul de trecere la sistemul pluripartit va depinde de modul de apariție a partidelor politice în raport cu tehnocrația existentă. Acest proces poate avea loc pe două căi: • prima cale: diferențierea internă a tehnocrației - în acest caz, tranziția va avea loc într-o modalitate echilibrată, cu conflicte moderate; consensul va fi inițial relativ ridicat; treptat, fără conflicte sociale și politice majore, sistemul politic se va diferenția într-o multitudine de partide, cu programe ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
moderate; consensul va fi inițial relativ ridicat; treptat, fără conflicte sociale și politice majore, sistemul politic se va diferenția într-o multitudine de partide, cu programe ideologice și politice diferențiate; • cea de-a doua cale: noile partide se constituie în afara tehnocrației și împotriva ei - în acest caz, procesul politic va avea loc într-o modalitate accentuat conflictuală și va fi marcat de importante incongruențe și polarizări ideologice superficiale. În România, datorită unor condiții specifice, generarea partidelor politice a avut loc pe
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sociale. A doua eroare constă în nesesizarea unei importante clase sociale, cu o orientare specifică și care, atât în societatea comunistă, cât și în perioada tranziției, s-a dovedit a avea un rol politic crucial: intelectualitatea și în mod special tehnocrația, ca parte a intelectualității, ce ocupă un loc special datorită poziției sale de autoritate în sistemul social-economic de administrare. Clasa politică comunistă ca o clasă socială. Dacă prin clasă socială înțelegem totalitatea actorilor, cu interese sociale și economice distincte, clasa
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
dacă nu oferea putere în conducerea societății masei de muncitori și de țărani, încerca să asigure un set larg de beneficii sociale: acces nelimitat la locuri de muncă, un nivel de salarii ridicat în raport cu alte venituri, apropiat de cel al tehnocrației, nerecurgerea la metode dure de disciplinare în sfera muncii, includerea lor decorativă în diferite forme de reprezentare social-politică. Intelectualitatea/tehnocrația - intelectualitatea este compusă din două mari grupuri: tehnocrația - cei care ocupă funcții tehnice de conducere a întregului sistem social, economic
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
beneficii sociale: acces nelimitat la locuri de muncă, un nivel de salarii ridicat în raport cu alte venituri, apropiat de cel al tehnocrației, nerecurgerea la metode dure de disciplinare în sfera muncii, includerea lor decorativă în diferite forme de reprezentare social-politică. Intelectualitatea/tehnocrația - intelectualitatea este compusă din două mari grupuri: tehnocrația - cei care ocupă funcții tehnice de conducere a întregului sistem social, economic și administrativ - și intelectualitatea propriu-zisă, specialiștii ce acționează pe baza unui set de cunoștințe de nivel înalt - oameni de știință
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
un nivel de salarii ridicat în raport cu alte venituri, apropiat de cel al tehnocrației, nerecurgerea la metode dure de disciplinare în sfera muncii, includerea lor decorativă în diferite forme de reprezentare social-politică. Intelectualitatea/tehnocrația - intelectualitatea este compusă din două mari grupuri: tehnocrația - cei care ocupă funcții tehnice de conducere a întregului sistem social, economic și administrativ - și intelectualitatea propriu-zisă, specialiștii ce acționează pe baza unui set de cunoștințe de nivel înalt - oameni de știință, ingineri, proiectanți, doctori, profesori, specialiști în mass-media, literați
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ce acționează pe baza unui set de cunoștințe de nivel înalt - oameni de știință, ingineri, proiectanți, doctori, profesori, specialiști în mass-media, literați, artiști. Cele două grupuri aveau în comun competența științifică și tehnică drept ultimă resursă a poziției lor social-economice. Tehnocrația avea acces privilegiat la resursele social-economice datorită poziției sale de conducere în sistemul economic și administrativ. Și intelectualitatea, chiar dacă nu ocupa poziții de conducere, se bucura de un statut social ridicat, deși cu acces limitat la resursele economice. Era firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
la resursele economice. Era firesc ca cele două grupări să dezvolte o poziție de susținere reciprocă, o solidaritate în promovarea valorilor științei și tehnologiei. Utilizarea schemei clasice a claselor sociale a pus în umbră poziția și rolul distinct ale intelectualității/tehnocrației în societatea socialistă. În ciuda ideologiei sale, regimul comunist a transformat tehnocrația într-o clasă socială distinctă, tot mai puternică și cu interese social-economice și orientări politice proprii, diferită de clasa politică comunistă, de activiștii de partid. Ideologia politică a tehnocrației
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o poziție de susținere reciprocă, o solidaritate în promovarea valorilor științei și tehnologiei. Utilizarea schemei clasice a claselor sociale a pus în umbră poziția și rolul distinct ale intelectualității/tehnocrației în societatea socialistă. În ciuda ideologiei sale, regimul comunist a transformat tehnocrația într-o clasă socială distinctă, tot mai puternică și cu interese social-economice și orientări politice proprii, diferită de clasa politică comunistă, de activiștii de partid. Ideologia politică a tehnocrației s-a construit pe un nucleu valoric format din modernizare în
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tehnocrației în societatea socialistă. În ciuda ideologiei sale, regimul comunist a transformat tehnocrația într-o clasă socială distinctă, tot mai puternică și cu interese social-economice și orientări politice proprii, diferită de clasa politică comunistă, de activiștii de partid. Ideologia politică a tehnocrației s-a construit pe un nucleu valoric format din modernizare în stil occidental, performanțe tehnice și intelectuale, putere socială bazată pe cunoaștere și pe poziția în administrarea întregului sistem social-economic. Ea promovează în principal cele trei valori fundamentale ale modernității
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
format din modernizare în stil occidental, performanțe tehnice și intelectuale, putere socială bazată pe cunoaștere și pe poziția în administrarea întregului sistem social-economic. Ea promovează în principal cele trei valori fundamentale ale modernității: competență științifică, tehnică și administrativă, caracteristică oricărei tehnocrații moderne, consens științific, tehnic și administrativ și solidaritate internă. Meritocrația reprezenta o dimensiune centrală a ideologiei sale. În ceea ce privește modelul de societate, tehnocrația nu avea o perspectivă clară, oscilând între Occidentul capitalist și un socialism bazat pe raționalitatea tehnică, pe valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
social-economic. Ea promovează în principal cele trei valori fundamentale ale modernității: competență științifică, tehnică și administrativă, caracteristică oricărei tehnocrații moderne, consens științific, tehnic și administrativ și solidaritate internă. Meritocrația reprezenta o dimensiune centrală a ideologiei sale. În ceea ce privește modelul de societate, tehnocrația nu avea o perspectivă clară, oscilând între Occidentul capitalist și un socialism bazat pe raționalitatea tehnică, pe valorile intelectuale și pe o democrație care să elibereze tehnocrația de constrângerile sistemului politic comunist. Componenta cea mai neclară în acest complex ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
internă. Meritocrația reprezenta o dimensiune centrală a ideologiei sale. În ceea ce privește modelul de societate, tehnocrația nu avea o perspectivă clară, oscilând între Occidentul capitalist și un socialism bazat pe raționalitatea tehnică, pe valorile intelectuale și pe o democrație care să elibereze tehnocrația de constrângerile sistemului politic comunist. Componenta cea mai neclară în acest complex ideologic era însă forma de proprietate. Aceasta nu reprezenta pentru tehnocrație elementul cel mai important. O proprietate de stat, în contextul unei societăți conduse tehnocratic, era acceptabilă. Direcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și un socialism bazat pe raționalitatea tehnică, pe valorile intelectuale și pe o democrație care să elibereze tehnocrația de constrângerile sistemului politic comunist. Componenta cea mai neclară în acest complex ideologic era însă forma de proprietate. Aceasta nu reprezenta pentru tehnocrație elementul cel mai important. O proprietate de stat, în contextul unei societăți conduse tehnocratic, era acceptabilă. Direcțiile de schimbare a societăților socialiste care depindeau fundamental de schimbările globale nefiind predictibile, era firesc că nu au reușit să-și cristalizeze o
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
O proprietate de stat, în contextul unei societăți conduse tehnocratic, era acceptabilă. Direcțiile de schimbare a societăților socialiste care depindeau fundamental de schimbările globale nefiind predictibile, era firesc că nu au reușit să-și cristalizeze o viziune politică proprie. În cadrul tehnocrației s-au dezvoltat puternice aspirații de schimbare socială a sistemului comunist, fără însă a deține o orientare politică proprie caracterizată prin programe politice articulate. Tehnocrația din sistemul socialist are o poziție diferită de cea din sistemul capitalist. Ea era controlată
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
predictibile, era firesc că nu au reușit să-și cristalizeze o viziune politică proprie. În cadrul tehnocrației s-au dezvoltat puternice aspirații de schimbare socială a sistemului comunist, fără însă a deține o orientare politică proprie caracterizată prin programe politice articulate. Tehnocrația din sistemul socialist are o poziție diferită de cea din sistemul capitalist. Ea era controlată de sistemul politic, având însă adesea o putere substanțială în deciziile tehnice ale funcționării sistemului social. În ciuda caracterului extrem de autoritar al comunismului, societatea românească își
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
largă varietate de forme de organizare modernă, deși distorsionate politic. Competența specialiștilor a reprezentat o resursă vitală a modernizării societății și, în ultima parte a regimului comunist, de administrare a complexului tehnic-administrativ în condițiile unei crize în accentuare rapidă. Clasa tehnocrației adunase competență, dezvoltase valori tehnice, științifice și culturale tot mai ostile ideologiei comuniste, își crease rețele cu un anumit grad de coeziune. Ea tindea să construiască un sistem instituțional nonpolitic de gestionare a societății. Prin poziția sa de conducere sectorială
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]