1,549 matches
-
decît era absolut necesar. Aproape am terminat de luat măsurile clientului. Dacă vreți să mai așteptați doar două minute... „Peste două minute, Își spuse Rowe, va intra celălalt, și vei fi demascat!“ Domnul Ford, alias Domnul Cost, porni Încet spre tejghea: toate gesturile lui erau cumpănite cu grijă, cu aceeași grijă cu care croia probabil costumele. În această precizie a lui nu era loc pentru vreun gest excentric, pentru vreun capriciu. Și totuși, ce fire bizară se ascundea sub această Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru vreun capriciu. Și totuși, ce fire bizară se ascundea sub această Înfățișare corectă! Rowe Își aminti de gestul pe care-l făcuse doctorul Forester, muindu-și degetele În ceea ce i se păruse atunci a fi sîngele lui Cost. Pe tejghea se afla un telefon. Domnul Ford ridică receptorul și formă un număr. Și fiindcă stătea chiar În fața aparatului, Rowe urmări din ochi mișcările degetelor celuilalt. Văzu că acesta formase literele B.A.T., dar una dintre cifrele numărului Îi scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vrut ca domnul Prentice să apară, În sfîrșit. — Alo! Îl auzi el pe domnul Ford. Aici casa Pauling și Crosthwaite. Prin fața vitrinei pășea acum spre ușă omul cu melon. Rowe Își strînse fără să vrea pumnii. La un capăt al tejghelei, cu spatele la Rowe, domnul Bridges netezea, plictisit, sulurile de stofă ieftină; mîinile lui nervoase păreau ieșite dintr-o caricatură publicată În revista Croitorie și croială. Domnul Ford continua să vorbească la telefon: — Costumul dumneavoastră a fost expediat azi-dimineață, domnule. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe aceea a lui Rowe și se plimbă, cu mîna unui orb, peste contururile feței sale). În ce mă privește, urmă domnul Ford, nu mai am nici o speranță. Absolut nici una. Și punînd la loc receptorul, făcu cîțiva pași pe lîngă tejghea. — Domnule Bridges, spuse el apucînd o pereche de foarfeci, poți să mi le lași puțin? — Desigur, domnule Ford. Domnul Ford trecu În tăcere pe lîngă Rowe, fără să-l privească, și merse mai departe, Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zadarnice. Când m-am ridicat să-l salut, rămase în picioare lângă mine la bar aproape fără a se sinchisi să mă recunoască, de parcă aș fi fost doar un element nedeslușit și nefamiliar de decor. Mâinile i se agitau pe tejgheaua barului, căutând o suprafață de control, picăturile de sânge proaspăt de pe încheieturile degetelor reflectând lumina. În ultimele șase zile așteptasem neliniștit fie la birou, fie în apartament, supraveghind autostrăzile de la fereastră, coborând în fugă scările de lângă ascensor ori de câte ori aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Nici nu se atinse de băutură. Se uita fix la mine cu ochi nesiguri, ca un trăgător care-și calculează distanța până la țintă. Luă apoi o carafă cu apă, ținând lichidul clipocitor între palme. Când umplu un pahar murdar de pe tejghea și-l bău cu sete, mi-am dat seama că intra în primele faze ale unei euforii narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și efectul intenției ascunse, pe care nu ești încă în stare (și nici eu) s-o surprinzi. Citind, deci, trebuie să fii în același timp distrat și foarte atent, ca mine, care mă concentrez, ascuțind urechea, cu un cot pe tejgheaua barului și palma la falcă. Dacă acum romanul începe să iasă din imprecizia cețoasă, dând detalii despre aspectul persoanelor, senzația pe care vrea să ți-o transmită este de chipuri văzute pentru prima oară, dar văzute parcă de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spun în șoaptă. Ce nu știi? mă întreabă ea E un gând pe care aș putea să-l spun, fără să-l păstrez pentru mine cum fac cu toate gândurile mele, să-l spun femeii care e aici, alături, la tejgheaua barului, cea cu magazinul de pielărie, cu care de câtă va vreme vreau să intru în vorbă. Așa e la voi? Nu, nu e adevărat, îmi răspunde și eu știam că așa vrea să-mi răspundă. Susține că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
romanul polonez și vreau să-l continui, îl aveți pe acest Bazakbal? — Cum doriți. Chiar acum câteva clipe a venit o clientă cu aceeași problemă ca dumneavoastră și a vrut și ea să facă schimbul cu romanul polonez. Acolo, pe tejghea, e un întreg teanc de Bazakbal, vedeți, chiar acolo sub nasul dumneavoastră? Serviți-vă! — Dar e un exemplar bun? — Ascultați, la punctul acesta eu nu mai pun mâna în foc pentru nimic. Dacă editurile cele mai serioase fac astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
demodată de a ne determina viețile. Ce-și închipuie? Dizolv unul câte unul magazinele, începând cu cele de bunuri de primă necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un zid compact, intențiilor lor de dispariție generală. Închid ochii și-i redeschid, sigur că mă voi afla în mijlocul forfotei Bulevardului, cu felinarele care la ora asta ar trebui să fie aprinse, iar ultima ediție a ziarelor să apară pe tejghelele chioșcurilor. Dar: nimic; în jur, golul e tot mai gol, silueta Franziskăi la orizont avansează încet, de parcă ar urca curbura globului terestru. Noi suntem, oare, singurii supraviețuitori? Cu o teroare crescândă, încep să-mi dau seama de adevăr: lumea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-așa, cum de lucra într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei, de parcă ar fi fost vorba de o tranzacție între bărbați, ca o vânzare de vite, iar ea își băga nasul unde nu-i fierbea oala. O să vă arăt câteva inele, spuse el, aplecându-se să deschidă un sertar de sub tejghea. Iată niște inele cu diamant foarte potrivite. Puse sertarul pe tejghea și arătă spre un rând de inele așezate în despărțituri de catifea. Domnului J.L.B. Matekoni i se tăie răsuflarea. Inelele aveau monturi cu diamante: o piatră mare la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca o vânzare de vite, iar ea își băga nasul unde nu-i fierbea oala. O să vă arăt câteva inele, spuse el, aplecându-se să deschidă un sertar de sub tejghea. Iată niște inele cu diamant foarte potrivite. Puse sertarul pe tejghea și arătă spre un rând de inele așezate în despărțituri de catifea. Domnului J.L.B. Matekoni i se tăie răsuflarea. Inelele aveau monturi cu diamante: o piatră mare la mijloc înconjurată de altele mai mici. Câteva inele aveau și alte pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar puțin în dreptul tejghelei și părăsește adunarea care nu-i poate pătrunde învățătura. În urma lui, discipolii încearcă să o rezume: - A zis că nu este... - Da’ n-a zis că nici n-o să fie vreodată... - Să-l întrebăm data viitoare. Anatol s-a convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din Great Falls. Așadar, pentru a nu pierde slujba lui Manus, mergeam la baruri de gay, iar eu ședeam singură și-mi ziceam că treaba cu aspectul frumos e diferită pentru bărbați. Manus flirta și dansa și trimitea băuturi pe tejgheaua barului oricui părea o provocare. Manus se strecura pe scaunul de lângă mine și-mi șoptea din colțul gurii. Nu-mi vine să cred că-i cu tipu’ ăla, zicea. Manus înclina din cap doar cât să-mi dau eu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea semn domnișoarei că pot ieși, treburile erau rezolvate, negustorii din Vladia știau că întotdeauna tot ce se cumpăra era dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei doi să refuze că Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-au mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe ulițele din centrul Vladiei, așa că și prăvăliașii au trebuit să-și ducă tejghelele în camerele din dos, se intra la ei prin grădină și după două săptămîni și-au luat calabalîcul și s-au mutat cu totul pe ulițele mărginașe, dispărînd cu totul de pe Strada Mare. Poate nici asta nu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
El sugera și încuviința, dar nu mai voia să scoată un cuvînt. "Vrei să spui că e vorba de... de domnul Caraiman?" își luă seama Bîlbîie, cu toate că în lăptărie nu mai era nimeni în afară de proprietarul adormit în coate, sprijinit de tejghea. Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după o clipă de ezitare se ridică de la masă și în cursul mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ciupite de mucurile țigărilor, iar fețele de masă se umpluseră de pete de vin care nu mai ieșeau la spălat. S-ar zice că erecțiile președintelui și-au cam pierdut vigoarea, a zis Margaret cu ochii la muchia crestată a tejghelei de lemn a barului. Dăduse pe gât două pahare de martini. Primul i se urcase la cap, al doilea lunecase prea repede. Încerca să-l termine pe al treilea, dar nu-i venea ușor, Îi ardeau obrajii și dorea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să-l termine pe al treilea, dar nu-i venea ușor, Îi ardeau obrajii și dorea să-l dea gata cât mai repede. Se cam amețise, Își dădea seama, dar se simțea iarăși În formă. Din stătea cu coatele pe tejgheaua barului, cu spatele la Încăpere. Fixa șirurile de sticle aranjate pe peretele Îmbrăcat În oglinzi, părând că studiază fiecare etichetă. Nu luase decât o coca-cola, cu toate insistențele ei. Nici măcar o bere Bintang. Margaret era de obicei atentă să nu treacă peste
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și beau cafea. Lui i s-a făcut brusc foarte foame. și-ar fi dorit o chiflă, una dintre cele dulci și lipicioase pe care i le cumpăra Întotdeauna Karl când mergeau la oraș. De partea cealaltă a Încăperii, pe tejghea, era o cutie mică, maronie. Grăsimea infiltrată formase pete pe carton, țări imaginare pe o hartă fantastică a lumii. Lasă prăjiturile alea În pace, hoțoman mic, a strigat cineva. Adam s-a Întors spre persoana care Îl acuza de furt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de pierdut cu nimicurile liniștitoare debitate de-a lungul sorbirii cafelelor în timp ce magnetofonul murmura în surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost avea să mai pună atâta accent pe niște fleacuri lipsite de importanță, când lumea era atât de plină de taine ce se cereau dezlegate? Cât de simplu i se păruse totul după o noapte de nesomn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]