302 matches
-
protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe. Andre Glucksmann concluziona, într-o trecere în revistă a tuturor studiilor pe această temă, că: 1. nu se poate vorbi despre efecte directe, 2. nu se poate vorbi despre efecte autonome, 3. efectul violenței televizuale asupra copiilor poate fi invers (în sensul catharsis-ului aristotelician) și 4. efectul acestei violențe poate însă să fie mimetic, în sensul inducerii aceluiași tip de comportament în viața reală (Glucksmann, 1966) În România, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA-ul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
încadrate în dreptunghiuri, iar variabilele latente (conceptuale) în elipse (vezi Ștefănescu, 1999). Vezi exemplele de codificare a SES din Clogg & Eye (1994) și Ștefănescu (1999). Se constată o influență negativă, care se explică astfel: când numărul echipamentelor scade, influența violenței televizuale crește. Dacă vom considera dotarea cu echipamente electronice ca un indicator al statusului socioeconomic, putem afirma că un SES mai scăzut influențează gravitatea efectelor pe care le are violența TV. Violența percepută la TV Efectele pe termen scurt Filme Știri
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
este materia primă cu care lucrează tehnologiile sociale. „Noul Templu” în jurul căruia se structurează viața cetății și unde se oficiază ritualurile puterii este televiziunea. Acolo se confecționează noile mituri, mituri care conferă realului prestigiu, îl acreditează social. La nivelul mitului televizual obiectul devine „brand” și începe să conteze în ordinea cotidiană. De aceea, supravegherea evoluției mitologiilor cotidiene e o măsură de prevedere pentru orice exponent al puterii. Orice formă de exercitare a puterii care aspiră la legitimitate, implică mitizare. Dacă demitologizarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
HYPERLINK "http://www.cna.ro/reglementari/decizii/d02005.html" Decizia nr. 20 din 18.01.2005 pentru modificarea și completarea Deciziei nr. 249 din 1.07.2004 privind protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe. Pentru facilitarea protecției copiilor în fața violenței televizuale, Consiliul Național al Audiovizualului a lansat în 2003 campania „Audiență fără violență” în cadrul căreia a fost prezentat un mesaj de responsabilizare a părinților: „Apel către părinți”. Evaluarea aplicării signalecticii de către televiziuni Un mijloc eficient de protecție a telespectatorilor minori este
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de reglementare în domeniul audiovizualului. Respectarea de către radiodifuzori a reglementărilor privind clasificarea programelor TV, prezentarea lor și dispunerea lor într-un anumit interval orar are o importanță vitală pentru protecția telespectatorilor minori. Cercetarea pe tema „Evaluarea reprezentării violenței în programele televizuale” (realizată în 2004, în beneficiul Consiliului Național al Audiovizualului, de Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare sub coordonarea prof. univ. dr. Ioan Drăgan și a conf. univ. dr. Poliana Ștefănescu) a urmărit, pe lângă analiza de conținut a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
studiile privind conținutul de violență al programelor televizate - cercetarea frecvenței, duratei, tipologiei și contextualizarea scenelor de violență -, iar pe de altă parte sunt studiile privind receptarea și percepția acestor scene în rândul publicului - studiile privind consumul mass-media, studierea efectelor violenței televizuale, atât la nivel individual, cât și la nivelul societății, pe termen lung și scurt, dar și studiul percepției pe care publicul o are despre cantitatea de violență prezentă în diferite genuri televizuale. Studiul de față prezintă violența ficțională din audiovizualul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
publicului - studiile privind consumul mass-media, studierea efectelor violenței televizuale, atât la nivel individual, cât și la nivelul societății, pe termen lung și scurt, dar și studiul percepției pe care publicul o are despre cantitatea de violență prezentă în diferite genuri televizuale. Studiul de față prezintă violența ficțională din audiovizualul românesc pe doi vectori de interes: 1. în funcție de genul televizat filmele cu actori și desenele animate; 2. din perspectiva celor două direcții de cercetare enunțate mai sus vom analiza, pe de o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
analiză care să ofere o imagine asupra consumului de televiziune al copiilor. Acestea fiind elementele de plecare, care vin să legitimeze demersul, întrebarea noastră vizează cantitatea de violență existentă în aceste emisiuni. În urma unor studii efectuate în 2004 privind „Reprezentările televizuale ale violenței” s-au analizat modul de prezentare și de reprezentare a violenței în media electronică românească, urmărindu-se atât măsurarea acesteia (prin indicatorii duratei și ai frecvenței) cât și tipologizarea și contextualizarea ei. Ca o primă tipologie folosită în cadrul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
însă, o explicație la fel de validă a subevaluării violenței de către copii ar putea fi aceea că deja are loc o desensibilizare a copiilor în fața violenței televizate conform teoriilor mai sus enunțate. În acest sens, dacă influența este deja resimțită, dacă violența televizuală a produs deja mutații la nivel perceptiv, atunci problema violenței televizuale devine o problemă culturală, cu influențe mai adânci, nu doar la nivel individual, ci și la nivel societal, o problemă a cărei cuprindere necesită o viziune sistemică, în care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
putea fi aceea că deja are loc o desensibilizare a copiilor în fața violenței televizate conform teoriilor mai sus enunțate. În acest sens, dacă influența este deja resimțită, dacă violența televizuală a produs deja mutații la nivel perceptiv, atunci problema violenței televizuale devine o problemă culturală, cu influențe mai adânci, nu doar la nivel individual, ci și la nivel societal, o problemă a cărei cuprindere necesită o viziune sistemică, în care nu trebuie analizat doar consumul și obișnuințele de consum, ci înseși
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
care nu trebuie analizat doar consumul și obișnuințele de consum, ci înseși valorile și normele sociale. Toate aceste explicații sunt însă la nivel speculativ, ele reprezentând ipoteze pentru cercetări viitoare, posibile noi deschideri pentru înțelegerea urmărilor consumului juvenil de violență televizuală. Ceea ce știm foarte precis este că acest consum există, este bine instituit ca practică zilnică, iar soluția de tipul incriminării acestei practici, a „înfierării” ei este total neproductivă. Bibliografie Baton-Hervé, Elisabeth (1999), Les enfants téléspectateurs. Prégnance des représentations médiatiques et
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
în ceea ce privește salvgardarea tradițiilor acestora, menționându-se numeroase cazuri concrete în Noua Zeelandă, în unele regiuni de coastă din Australia și chiar din America de Nord, în țări din America Centrală etc.; 3) creșterea proeminenței culturale din SUA prin difuzarea agresivă a produselor sale (cinematografice, televizuale, muzicale etc.), prin însemne și simboluri comerciale în engleză, prin produse vestimentare și nutriționale promovate în realizări audiovizuale sau prin consumul de produse cvasistandardizate pe planetă (pizza, restaurante fast-food etc.). Atunci când vorbim despre diversitate culturală trebuie să ținem cont că
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața discursivă postcomunistă în manierele cele mai radicale, oricât de penibile, grotești și respingătoare ar putea fi acestea uneori (să nu uităm, până la intervenția autorităților televizuale sau a justiției, există telecomanda!), „vipurile” emergente au persistat în cultura monologică în care crescuseră înainte sau după 1989, trebuind să învețe însă până la urmă rudimentele dialogului, grație talk-show-urilor, al căror vârf de popularitate poate fi datat între sfârșitul anilor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
informaționale. Acestea accentuează dimensiunea autonomă în raportul față de cunoaștere, generând o adevărată pedagogie sau inginerie de relaționare la idei și experiențe didactice noi. Documentarea se bazează pe o relație specială - cea dintre redactor și căutător -, care este altceva decât relația televizuală producător-spectator. Redactorii au responsabilitatea selectării, validării, organizării și prezentării informațiilor pentru un public anume. Căutătorii sunt acele persoane care vizează o anumită informație, mânați de o anumită intenționalitate. Ei devin mult mai interesați și implicați în conturarea și gestionarea cunoașterii
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
care le au termenii (semnele dintr-un text, ca o emisiune de televiziune) pot fi evaluate intensitatea pozitivității violenței (să spunem, folosirea violenței pentru a pedepsi și a face dreptate) sau dimpotrivă, intensitatea negativității actelor, termenilor și scenelor de violență televizuală (ca exemplu, prin desemnarea gravității consecințelor actelor violente, de la lezare la vătămare corporală și omucidere). Analiza semio-discursivă, care nu se limitează la cuantificarea și tipologia conținuturilor violente (violența psihologică, violența verbală, violența fizică, violența socială, violența economică, violența sexuală), a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
trăiesc și găsesc o adevărată plăcere în a se lupta și chiar în acte extreme cum sunt omuciderile. În cercetarea noastră au fost luate în considerare (ca abordare semio-discursivă) mecanismele discursiv-reprezentaționale care amplifică potențialul de impact negativ al conținuturilor violenței televizuale: ● Absența consecințelor negative, după grade de nocivitate (reprezentarea violenței drept cea mai bună, mai atractivă și mai eficiență metodă și soluție de rezolvare a problemelor, fie ele conflictuale sau neconflictuale). ● Recompensarea și absența penalizării (ceea ce mărește riscul influenței nocive asupra
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a valorilor și a caracterelor umane. Cercetarea noastră a regăsit frecvent această schemă narativă în ficțiunile cu scene violente din programele de televiune difuzate în România. Reprezentarea violenței prezentate la televiziune este, deci, tributară unor specificități și constrângeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comportă ca note dominante „caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și a caracterelor umane. Cercetarea noastră a regăsit frecvent această schemă narativă în ficțiunile cu scene violente din programele de televiune difuzate în România. Reprezentarea violenței prezentate la televiziune este, deci, tributară unor specificități și constrângeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comportă ca note dominante „caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și europene, cercetări
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
televiune difuzate în România. Reprezentarea violenței prezentate la televiziune este, deci, tributară unor specificități și constrângeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comportă ca note dominante „caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și europene, cercetări efectuate prin analize de conținut, analize de imagine, analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de ficțiune, iar pe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
extazul clipei contează, sunt foarte puține lucruri de spus. Nu mai există un timp aparte dedicat comprehensiunii. Viziunea frumosului colapsează în vizuina obscură a experienței sublimului. Ochiul se fărămițează. Reapare, în schimb, nostalgia „tinereții fără bătrânețe”, ameliorată doar de legile televizuale ale iconoclasmului. Dimensiunea erotică a sublimului cu funcție de Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a „prezenței” și „identității” poate ajunge denunț estetic al reprezentării printr-o cenzură belicoasă a proporțiilor. Aici, problematica metafizică reapare sub o înfățișare mai generoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de același tip a cunoștințelor și gusturilor în muzică, sau chiar în jazz ori cinema." Pierre Bourdieu, 1969, p. 101. Aceste anchete cantitative arată că ideile primite nu au întotdeauna temei. Astfel, lectura intensivă nu este numaidecât incompatibilă cu asiduitatea televizuală (Establet și Felouzis, 1992). Dimpotrivă, intensitatea practicilor este, alături de cititul presei regionale, ultimul refugiu al "exclușilor" din cultura organizată (Donnat). Dezbateri metodologice • Ireductibilitatea domeniilor culturale Unii consideră că statistica reunește în mod artificial date care în practică sunt separate și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care nu pot fi reduse la o inculcare, intoxicare sau dominație. Când Bourdieu atacă industriile culturale, se înscrie în linia criticilor neomarxiști ai Școlii de la Frankfurt, negând populațiilor slab școlarizate orice capacitate civilizatoare și emancipatoare. El denunță cultura mediatică și televizuală, asimilând-o unei culturi dominate economic, "la ordinele capitalului" (1996). • Supraestimarea dominației După Grignon și Passeron, raporturile de forță între grupurile sociale nu dau cheia înțelegerii raporturilor simbolice și a conținuturilor culturii. Primele nu se traduc automat în cele din
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
despre derivele securitare și încerca să trateze adevărurile și minciunile din jurul violenței. Pentru a pune în lumină acest rol al presei, mă voi mulțumi, pentru început, cu două istorii pe care le-am trăit personal în Franța. Prima privește presa televizuală, a doua pe cea scrisă. În ianuarie 1996, ca în toate lunile ianuarie de la începutul anilor 1990 încoace, puseul mediatic legat de violența în școală este puternic. Greve repetate legate explicit de violență agită lumea școlară. Suntem în ajunul anunțării
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sunt în camera de alături, la Paris. E atât de credibil, încât ministrul, ieșind de la dezbatere și înțelegând manipularea, va rosti aceste cuvinte de uimire: "Ia te uită, erați aici?".Acestea fiind spuse, am o experiență destul de lungă cu presa televizuală, iar una dintre cele mai importante probleme este tendința de a scurta timpii de antenă în jurnalele televizate. Acum câțiva ani, la începutul anilor 1990, încă puteai să ai un interviu de un minut la jurnalul de la opt seara. Deja
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se deschide Pinocchio al lui Collodi, privire complice, pact creativ instituit cu potențialii interlocutori, alții decît destinatarii uzuali ai poveștii), semnalele textuale de deschidere și închidere, iar pe de altă parte strategiile oralizării reprezentate de interpelări (consubstanțiale funcționării multor genuri televizuale interactive), clișee, recurențe, epitete "epice". Fiecare text individual poate fi considerat ca variantă de manifestare a unei structuri comune și poate fi generat pe baza regulilor de transformare decelate. Această dublă procedură leagă procesul analitic de cel sintetic (generativ) transformîndu-l
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]