219 matches
-
anonim și stângaci, peste noapte, unul dintre liderii noului roman românesc; mai mult chiar, din acel paria politic, exclus de comuniști din școli, din UTM etc., un „carierist formidabil”. Un carierist paradoxal, Însă, cel care va folosi măciuca pe care, tembel, i-a acordat-o Puterea - de altfel, extrem de zgârcită cu astfel de cadouri, mai ales față de „elemente burgheze, reacționare” - contra celor și a Celui care i-o acordase. Nu, reîntoarcerile mele succesive, insistent, Într-o zonă unde eram nu numai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de puțină vreme, prin moartea tragică a primei mele soții, Maria, Începeam o a doua carieră, Încă o dată Într-un aer politic ostil mie, dar... de data aceasta, eram eu acela care-mi provocasem destinul. Nu mai eram tinerelul confuz, tembel, jucărie a tartorilor politici ai liceului lugojean, ai UTM-ului, ai politrucilor așarnați de la Uniunea Scriitorilor, plutind uimit, speriat și, cumva, inconștient, pe toate valurile acelui timp aspru pentru România, când temnițele gemeau de elita politică, financiară și culturală a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ordine” care au ca efect izolarea, calomnierea, „dezarmarea” unor „dușmani”, chiar dacă adeseori e vorba de virtuali „dușmani”!... Și iată, astăzi, Întreg frontul literar - dar și intelectual, artistic, universitar! - e la pământ, pradă ușoară a nu contează cărui guvern sau ministru tembel, frustrat față de unele „nume” sau, pur și simplu, un rudimentar resentimentar, iar scriitorii, dar și alții, se Întreabă buimăciți de ce intelectualii, vârfurile intelectuale ale acestei țări, urmașii de drept ai celor care au aprins flacăra națională a acestui popor și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
revoltă, de la ironie la sarcasm, mai ales când constată că multe dintre apucăturile aleșilor noștri stau sub semnul lui Auri sacra fames (Blestemata foame de aur), aceștia fiind „cei care se bălăcesc cu folos personal în capitalismul dâmbovițean, guraliv și tembel, păgubos și trădător, distructiv și hoț” (Sub imperiul necesității). Dovedindu-se a fi un viguros pamfletar, I. Cernat ar putea amenința, odata cu N. D. Cocea că „... nu vom uita niciunul din cei care trăiesc din mizeria mulțimii și din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Comunist Român, nu din România, ca cel creat la 8 mai 1921, fiindcă nu e secție a unei Internaționale a IV-a Comunistă neîntemeiată încă. O samă dintre cei care se bălăcesc cu folos personal în capitalismul dâmbovițean guraliv și tembel, păgubos și trădător, distructiv și hoț, or să zică ce se zice: ia, acolo, o mână de nostalgici, se înclină și ei la icoana lui Ceaușescu, n-au nici o importanță, n-au bază de masă, sunt de-i numeri pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din nas în timp de vorbește; neavând alte duble, din cauza bugetului mic sau a faptului că sclipirea de geniu nu a mai putut fi captată ulterior, asta a rămas și în film) drept "îndrăzneală regizorală", asta înseamnă ori să fii tembel, ori să nu înțelegi nimic din ceea ce vezi (nu altfel a procedat domnul Corneliu Porumboiu însuși cu o bună parte din întrebările puse în interviul din Central Park, unde răspunsurile sale, pe lângă engleza de baltă în care sunt articulate, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și al caselor de patrimoniu, am fi avut doar un imens și sufocant "Palas" de beton. Pe scurt, DA planurilor inteligente și profesioniste de reformare a statului, dar un NU hotărât celor care, asemeni lui Ceaușescu, vor ca fluturarea lor tembelă de mână să fie imediat pusă în practică, fără crâcnire și fără ca noi să avem ceva de spus. Ăștia sunt adevărații trădători de neam! Post-scriptum. Doar o mențiune în cazul domnului Lambrino, acest Bercea Mondialu al Casei Regale, de grija
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
divizat în trei părți care au, fiecare, un crescendo etapizat, foarte inteligent articulat. În prima buclă de vârstă, Alex are 6 ani și opt luni și-și dorește să devină în fiecare secundă altceva. Alex e copilașul exasperat de conversațiile tembele dintre părinți, care îl târăsc în fiecare duminică în parc să facă fotografii cu poneiul. Îl urăște pe fotograful care-și lasă poneiul să fie umilit de copiii din jur și reacționează prompt. Alex se revoltă împotriva unui spectacol brutal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
mi-o transmitea, imperios și lipsit de echivoc, despre un artist care nu poate muri fără să-și împlinească opera era copleșitor. Nu puteai crede că există în România așa ceva, și nu în România, ci într-un amărât de oraș tembel precum al nostru, care-ți seca în trei ani orice virtute creatoare, așa încât ieșind înmărmurită din sală, n-am găsit decât o explicație pentru rezistența lui Oleg Danovski la insidioasa lucrare a morții provinciale. Pe care am și exprimat-o
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
într-un fel, se vede foarte clar. În orice caz, pentru mine toate aceste tipuri sunt interesante pentru că este un joc seducător. Nu mă interesează foarte tare inteligența sau precizia întrebării. Pot primi, la un moment dat, o întrebare cretină, tembelă, dar răspunsul meu să fie interesant și să mă pot lega de întrebare pentru a dezvolta o teorie interesantă. Pot primi cea mai interesantă întrebare și să dau eu, la rândul meu, un răspuns tembel. Se întâmplă și lucruri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
moment dat, o întrebare cretină, tembelă, dar răspunsul meu să fie interesant și să mă pot lega de întrebare pentru a dezvolta o teorie interesantă. Pot primi cea mai interesantă întrebare și să dau eu, la rândul meu, un răspuns tembel. Se întâmplă și lucruri de genul ăsta. E un joc de ping-pong sau de tenis, care are hazul lui. Unii cineaști îl detestă, alții îl adoră. Eu cred că fac parte din a doua categorie, îmi place să îmi studiez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
simtă că nu trăiește degeaba. Surescitarea Rodicăi Mandache, logoreea pusă la bătaie ca să-și taie abrupt copiii și soțul atunci când încearcă să o întrerupă dau personajului o singurătate ascunsă de aceleași și aceleași penibile constatări. Paula Niculiță a alternat râsul tembel al fetei care-și surprinde tatăl expediindu-și amanta la telefon cu indiferență. Laurențiu Bănescu a creat un fiu total sictirit, adus la disperare de o familie care-i mototolește intimitatea și încearcă să ridice aparențele la plasa fericirii. Mugur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
scrise de ambițioși întrțale literaturii mari care, cu un stil corect și destul de bine balansat, nu reușesc să ne ridice nici măcar o sprânceană. De această a doua categorie m-am lovit săptămâna aceasta și, din cauza nefericitei întâlniri, îmi încep recenzia tembel cu o clasificare superficială. De fapt, înainte de Conspirațiile imposibile a lui Adrian Petrescu, citisem Ryu Murakami, romanul Ecstasy, un text diluat, aflat sub linia de plutire a respectivului autor, o carte pe care n-o poți lăsa din mână însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mod sălbatic munca altora, a distrus economia țării atîta cît era, a promovat un climat de nedreptate și hoție a provocat sărăcie și suferință celor din jur ! Acestea sînt ,,marile realizări” ale bogătașilor din România ! în același registru (al discursului tembel) și în aceeași perioadă (electorală), dar pe plan local, l-am auzit pe Liviu Antonesei vorbind la un post TV. Nu-l mai văzusem apărînd în față de la un timp, aveam o părere bună despre persoana respectivă, iar în discuția
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Nu peste tot este la fel, Îmi scrie și doamna Aurora Liiceanu. A mai rămas o urmă de normalitate morală În unele sate care n-au fost colectivizate. „Ce descrii tu se Întâlnește mai degrabă - dar poate greșesc - În zonele tembele, unde sărăcia e endemică. Am văzut În Maramureș că au ridicat colții cei harnici și au ce le trebuie. Muncesc nebunește și au de toate. Nu sunt mulți, dar sunt respectați sau, mai degrabă, invidiați, dar ura față de ei a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
explicații. Mă rezum la două: Prima - după 1989, „partidele istorice” se dovedesc de o șubrezenie aiuritoare. Doctrinele lor par un mister sau literă moartă pentru prea mulți dintre membrii acestor formațiuni. Pe un asemenea fond, poziționările inadecvate se înmulțesc, liderii tembeli dau în floare, parvenitismul și clientelismul politic devin regula și nu excepția. A doua - oameni bine intenționați, sufocați de incoerența propriilor formațiuni politice, caută un loc unde să-și poată pune în valoare potențialul politic și expertiza profesională. Cum opțiunile
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
înțeleagă mai bine. Unui copil i se promite un lucru. Trec zile, trec ani, trece viața și copilului de altădată nu i se dă acel lucru. Cine e vinovat: cel care a promis crezând că are în față un copil tembel sau cel care a avut încredere în promisiune? Eu îi consider pe amândoi vinovați, drept pentru care mi-am luat singur ceea ce am vrut. Cum interpretați afirmația lui Pablo Neruda: "Poetul este întotdeauna în centru, iar dacă îl deplasezi, cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit de mama. Dar nu pricepea nimic. Pesemne că efortul depus de minusculul său creier de batracian tembel pentru deslușirea textului a fost atât de intens, încât era cât pe ce să dea ortul popii, cauza fiind o pustiitoare comoție cerebrală. Mama, în ciuda faptului că trecuse la ortodoxism, de-a lungul întregii sale vieți, până la moarte, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu vedem ce alte minunății ne mai ascunde ? Lasă așa, că la următorul chef îmi las ficatul în mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul fer- mecat. Așa-i, nu găsiți ? râde Pribeagu în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
această speculație existențială, pe care, sunt convins, nu sunt singurul care o face: ce am fi fost, ce am fi devenit În alte, esențial alte condiții, dacă nu climaterice, oricum sociale, culturale, istorice...?! Dar, Încă o dată, optimismul meu Înrădăcinat - puțin tembel, cum l-a caracterizat un amic, scriitor român, trăitor la Paris! - mă Împiedică să găsesc cel mai mic punct de sprijin unei atât de binefăcătoare adeseori, de senzuale, de „necesare” auto-compătimiri, viciu atrăgător, extrem frecventat de atâția oameni cuminți și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atunci când te apuci de scris. Să scornești. Și ce mi-a ieșit a fost un portret al tipei. Chiar dacă acele șase cuvinte nu te-ar fi dus nicicum cu gândul la un chip feminin. Am creat io niște analogii mai tembele, mai fanteziste. Era o declarație de dragoste indirectă. Aveam și o motivație destul de puternică. Și tipa aceea a fost prima care mi-a zis atunci, când a citit ce-am produs, mă, tu nu ești prost deloc! Și, mă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gura târgului cu ceva de o noutate absolută, paranoică. Io am o gândire delirantă, paradoxală. Nu pot afirma că gândirea mea caută adevărul sau doar exoticul. Io spun ceva frumos, nu neapărat logic. Ca să fii coerent trebuie să fii delirant, tembel. Altfel nu se poate. Prin delir să ajungi la adevăr, la esență. Lumea și-a pierdut logica și atunci, ca să păstrezi simetria, și tu trebuie să-ți alterezi gândirea. Să cretinizezi limbajul, cum spunea Gellu Naum. Să fii științific, aplicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot ce și-a propus. A vrut să ia bursa și a luat-o, deși erau o groază de alți colegi de-ai noștri care ar fi meritat-o înaintea ei. Care chiar treceau pe la școală, învățau, nu erau inconștienți, tembeli, cum recunoaște și ea că a fost. A vrut să facă doctoratul, îl face. E suficient să-și dorească ceva și acel ceva se îndeplinește. Și asta nu-i mai aduce nici o satisfacție. Adică, zicea, ĂȘTIA chiar nu-și dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
alea de jos, o s-o vedem goală-goluță... Am avut curaj, ne-am cățărat tiptil, atenți să nu ne prindă nea Matache, portarul, și să ne ardă una cu jordeaua pe spate. Am început pânda tăcută, pe întuneric, ca niște păsăroi tembeli, ce poposiseră pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți din orbite. Prin geamul din partea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mirarea, mi s-a explicat oarecum patetic că, atunci când nu ai tradiție proprie, dar simți nevoia de tradiție, o in ventezi, o copiezi. Ce remedii poți avea împotriva poluării generale cu noxe kitsch? Ne-kitsch-ul, ne manelele, ne-emisiunile de divertisment tembel de la televizor, ne-tabloidele, ne-vedetele de carton siliconate, ne-proștii solemni și pompoși. Uneori, pierd controlul telecomenzii și mai dau peste Un show păcătos sau Agentul VIP, stau câteva minute, le-ascult, mă minunez și mă întreb: până unde
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]