224 matches
-
zăresc expresia, amuțesc. Nu contează, zic iute. Nu contează. Uită ce-am zis. — Hai, că acuma m-ai făcut curios, spune Jack. La ce fel de șmecherii anume te referi ? De ce-o fi trebuit să-mi deschid gura asta tembelă ? De ce ? — La nici una ! zic, din ce În ce mai stacojie. Asta-i toată poanta, că nu știu nici o șmecherie. — Nici eu, zice Jack, cât se poate de serios. Nu știu nici măcar o șmecherie. Mă abțin cu greu să nu izbucnesc Într-un râs nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Despre slujba și familia mea, despre Connor... tot. Ai reținut absolut tot. Și nu Înțeleg deloc cum ai reușit. Ce anume nu-nțelegi ? a zis Jack ușor Încruntat. — Nu Înțeleg de ce cineva ca tine ar fi interesat de viața mea tembelă, insignifiantă și plicticoasă, am spus eu, din ce În ce mai jenată. Jack m-a privit un moment În tăcere. — Emma, viața ta nu e deloc tembelă și plicticoasă. — Ei, nu ! — Nu e. — Cum să nu fie ? Nu fac niciodată absolut nimic ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a zis Jack ușor Încruntat. — Nu Înțeleg de ce cineva ca tine ar fi interesat de viața mea tembelă, insignifiantă și plicticoasă, am spus eu, din ce În ce mai jenată. Jack m-a privit un moment În tăcere. — Emma, viața ta nu e deloc tembelă și plicticoasă. — Ei, nu ! — Nu e. — Cum să nu fie ? Nu fac niciodată absolut nimic ieșit din comun, nimic superinteligent, nu am propria mea firmă, n-am inventat nimic... — Vrei să știi de ce am reținut absolut toate secretele tale ? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu m-a lăsat niciodată. Aici stă dracu’, mi-a spus arătându-mi un preot în veșminte negre ce ieșea din biserică. Vezi? N-am stat suficient de mult cu el ca să-mi dau seama dacă era comunist sau doar tembel... Tot ce știu este că am învățat singură să cred în Dumnezeu. Dar îmi lipsește ritualul. Mersul la biserică duminica. Rugăciunea zilnică. Postul. Cadența dătătoare de armonie și un pic de serenitate. Rodica Binder M-am născut la 28 aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Roman, să-i rupeți sănătoasă!“). Dacă un necunoscut intră pe poartă, îl întreabă pe cine caută. Când vine să încaseze întreținerea, aruncă priviri iscoditoare în casă și spune snoave fără haz. Mama crede că e un maniac inofensiv și cam tembel. Tata, mai precaut, e convins că nea Pricop e încă activ și dă rapoarte: ce mâncăm, cu cine ne vedem, ce-am zis. Când tanti Betty din Israel (pe care n-am declarat-o în fișa de cadre) ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ăsta ordonat. Pregătit de cel mai teribil eveniment din întreaga istorie a omenirii, Ionel s-a aplecat, înhățând cablul calculatorului. Îl va smulge cu ură, zbierând, dărâmând și zidul, atât de tare îl enervează ceea ce vede pe ecran. Cifrele astea tembele cu care mai bine nimeni n-ar fi avut de-a face, treiul ăla tembel care se tot învârte până devine un cinci. Bleah, moare de scârbă. Va fi nasol, dar trebuie s-o facă. Oricum se va sfârși totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul tembel. Nici o slovă arabă scrisă. Sfârșitul. Ceva mai încolo, statuia lui Bobby Teleferic rânjea la cer, mijindu-și ochii. Liniște deplină, adevărată, în care nimicul se și instală, degrabă, stăpân. Liniște. Definitiv. La aproape o oră după acest ultim incident, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
loc, dacă vreau, el nu renunță, el rămâne acolo, fiindcă acum chiar că vrea să vadă filmele alea interzise, și să trag odată de cheia aia, să nu mă mai câcâi atât, că acuși revine curentul, și să nu fiu tembel, și atunci am vrut să-i zic că nu sunt tembel și să se ducă naibii, dar nu i-am mai zis nimic, am fixat bine cheia franceză de capul șurubului, apoi, spijinindu-mă cu cotul de perete, am tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unul pentru Matei, și s-a Întors la căpătâiul lui. Primele hohote de râs se făceau deja auzite, poate că moartea lui Matei Îi Înseninase, luase cu ea În tenebre toate necazurile lor, lăsându-le În sfârșit nonșalanța, nepăsarea, geniul tembel al ignoranților. — Matei, a zis luându-și capul În palme, moartea mi s-a arătat și mie, iar eu am refuzat-o. Nu știu dacă am făcut bine sau rău, nu știu ce mi-ar fi promis, poate că tu știi acum
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Părințelul e șters de pe listă, și-a dat arama pe față ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, așa că ducă-se dracului. Dacă n-ați fi adus vorba, zice Gulie, l-am fi uitat și pe Curist cu tot cu mutrișoara lui tembelă. Mie mi-e totuna, spune Dendé, eu unul n-am murit niciodată de dorul lui, dar nici nu i-am purtat sîmbetele. Îl mai așteptăm cinci minute, dacă nu apare o începem fără el, zice Roja, și privirea îi alunecă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a Margaretei Stonborough-Wittgenstein. Unul dintre desenele lui Szántó o apropiau Însă surprinzător de portretul lui Danae pictat de Marele Vienez, și acest lucru părea să aibă asupra lui un efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de salivă, În timp ce ea Îi zâmbea absentă, ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea unor mângâeri divine. La intrarea În bloc ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tipele s-au făcut blonde, iar cheile lor au murit. Ar mai fi Gabriela, care vine, din când în când, să-și lase capul pe perina mea și se interesează ce e cu arta. Mai există poștașul, mic, poltron și tembel, dar și acela sună întotdeauna de două ori. În realitate, dacă exista, persoana care ședea în fața ușii mele nici nu suna, nici nu sunase. Am bănuit-o pe oribila femeie de serviciu, care, încălecată pe enormul ei T de spălat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul tembel Că tati a făcut-o Nu înseamnă că vreau și eu la fel. îE. E. la 16 ani) Când Ignatius Gribb i-a scris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul tembel Că tati a făcut-o Nu înseamnă că vreau și eu la fel. îE. E. la 16 ani) Când Ignatius Gribb i-a scris și a refuzat să-I ofere un loc, a înțeles că ajunsese la drumului șanselor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a mai rămâne să asculte, el se desprinse cu iuțeală din locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu mai distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor. Se așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece, absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a fetișcanei ăsteia. Mă fascinează și pe mine automatismul cu care își trimite mingiuca. Prind a o urmări. Simt cum devin și eu, încet, încet, absent. Cum, parcă, zvâcnetul acela al mingiucăi trage din mine, încetul cu încetul, gând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simt, nu mai este a mea. Mi-e indiferentă. Vechile umilințe, înlocuite cu altele, altfel ambalate. Cel mult pot remarca, neutru, noutățile, pot aprecia utilitățile, facilitățile, pot contempla ritmurile noi și, de ce nu, pot constata, la fel de neutru, că este din ce în ce mai tembelă. Un tembelism apreciat, desigur, după scara mea de valori, cu vălătucii trecutului înconjurându-mă, cu umbre însoțindu-mi pașii pe Bulevard, intrând încă împreună cu mine prin prăvălii, prin cârciumi, cadențându-și pașii de aer după poticneala pașilor mei. Astăzi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat temporal!) fad, fără dimensiuni, fără contururi. O lume uitată, ca un fel de floare de buboi, în mijlocul alteia, care se naște acum. Buboiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îndârjesc în a-l ignora. Nu am nimic cu el, nu mi-e nici simpatic, nici odios, nici măcar indiferent. Un ins târând o biografie falsă, la fel de păcătoasă ca și a mea. Probabil, impulsul de a-l ignora vine din acea tembelă pornire - nu numai a mea - de a mă feri din calea cunoscuților din bloc, vecini indiferenți, sau de a-i evita pe cei cu care nu ai ce vorbi. Nici măcar banalul schimb de vorbe goale. Nu-mi place constatarea. Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o brichetă, bietul om este în stare să promită că votează și de trei ori. Privesc amuzat spectacolul. Am publicat, în anii de entuziasm tembel, când credeam că într-adevăr românii vor să schimbe ceva în viețile lor după ce au scăpat de Ceaușescu, o carte despre alegerile interbelice. Primită cu bunăvoință. Exemplarul pe care i-l dădusem cu dedicație editorului l-am cumpărat, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vălul pitoresc al aparențelor, să vadă tragedia unei nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel care la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
grave scurgeri de personalitate. Unii politicieni nu pot fi cinstiți, așa cum canibalii nu pot fi vegetarieni. Politicienii au capacitatea de a produce ceață și când cerul e însorit. Cândva, cea mai la îndemână soluție politică era cucuta. În politică, diletantul tembel nu se simte rotund, dacă nu e și arogant. Politicianul isteț se adresează mulțimii și face cu ochiul elitelor. În politică, consensul total poate fi catastrofal. Guvernanții împart linguri și după ce se termină ciorba. Există politicieni care se poartă cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu procedează altfel. Furia este temperatura la care logica se sleiește. Tranșarea oamenilor pe generații o face spiritul, nu vârsta. Imprudent, m-am blamat cândva. Și de atunci, toți neghiobii mă citează. Prelungită excesiv, incertitudinea poate deveni ghilotina. Orice emigrant tembel simte nevoia să arunce, din când în când, câte un scuipat spre ținuturile de baștină. Cauzele sunt întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar câteva. Caut răspunsul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
provincie, totuși, oamenii se văd, Își vorbesc; iar eu nu țineam ca divorțul meu să provoace comentarii, nici măcar aprobatoare sau neutre. În vara lui ’89 am plecat la Club Med, a fost ultima noastră vacanță petrecută Împreună. Îmi amintesc jocurile tembele de la aperitiv și orele petrecute pe plajă zgâindu-mă la puștoaice; Anne vorbea cu celelalte matroane. Când se Întorcea pe burtă, i se vedea celulita; când se Întorcea pe spate, i se vedeau vergeturile. Era În Maroc, arabii erau ciufuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stea mult mai bine, mai decent, a spus el apoi, i s-a dovedit În momentul În care a Început să-și pună În circulația opera. Maculatoarele lui treceau din mână În mână, erau citite chiar și de cei mai tembeli băieți din sat, apreciate cum se cuvine, pasate mai departe, așteptate cu Înfrigurare. Leac scrisese mult, era În continuare fecund, dar făcea cu greu față cererii. Se străduia Însă, deja Îmbătat de o altă emoție decât cea a trupului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]