310 matches
-
ochii. - Închisoarea din Teba nu e ceva de care să râzi, a continuat ea cu un aer sumbru. O groapă hidoasă unde bărbații mor uciși, dar și de disperare sau febră. O groapă plină de nebuni și de cuțitari. Însă temnicerului i-a fost milă de clientul lui cel frumos, care nu era nici furios, nici nebun. Curând a ajuns să ia masa cu canaanitul, care deja pe atunci vorbea egipteană destul de bine. Temnicerul era holtei și n-avea copii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plină de nebuni și de cuțitari. Însă temnicerului i-a fost milă de clientul lui cel frumos, care nu era nici furios, nici nebun. Curând a ajuns să ia masa cu canaanitul, care deja pe atunci vorbea egipteană destul de bine. Temnicerul era holtei și n-avea copii și îl trata pe Stick ca pe fiul său. Cu trecerea anilor, i-a dat lui Stick tot mai multe puteri asupra colegilor lui închiși, până când a ajuns să hotărască el cine doarme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plumbului... și raze vinete {EminescuOpVII 236} pătrund prin zăbrelele groase. Deodată încuietoarea uriașă a ușei a început să se zvîrcole înăuntrul ei întoarsă de-o cheie. Mi-am recomandat sufletul lui Dumnezeu, căci credeam că vin să mă omoare. Intră temnicerul bătrân cu barba roșcată și lungă, cu căciulă de blană, îmbrăcat el însuși în o blană, cu fața vânătă, c-o legătură de chei mari și teribile, c-un felinar. El era urmat de soldați cu sabiile scoase, cari luceau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
războaie civile și crizele sistemului, cu alternanța revoluție contra-revoluție, fac cadrele sociale instabile și mobilizează masele pe scară largă. În astfel de perioade se afirmă forțe noi. Puterea își schimbă stăpînul. Închisorile se golesc și foștii deținuți se transformă în temniceri. Exilații se întorc triumfători și alții iau calea exilului. Starea de excepție produce oameni de excepție. Masele le acceptă superioritatea, așa cum romanii o acceptau pe aceea a dictatorului. Ele îi aleg ținînd seama de numărul de ani petrecuți în închisoare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru a-l devora. Durere, spasme și zbucium sunt o aură abia tangibilă de a deveni alt om. Prometeu i-a învățat pe oameni că viața este inepuizabilă și că tocmai moartea e cea menită s-o reînnoiască în profunzime. Temnicerii îi aruncau ceva hrană cu o privire pe care Catarinella n-ar fi avut-o nici măcar atunci când dădea de mâncare la porci sau la găini. Începea să imite glasul Catarinellei atunci când chema porcii și găinile fiecare cu nume propriu: Corcodac
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
te cerți cu toți chirurgii pentru a demonstra că febra nu e o boală în sine, ci răsfrângerea unor patologii, o adevărată reacție fiziologică. Câine blestemat de călugăr, tacă-ți gura. Cu ieșirile-astea nocturne nu-i deranjezi doar pe temniceri, ci și pe noi care ne aflăm în suferință ca și tine, tacă-ți gura. Glasul meu nu este al meu, iar când găsește vad se eliberează. A fost reunit din nou Tribunalul pentru a reexamina cazul Campanella care în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ferestrele larg deschise; amorțeala dispăruse, dar numai lumina amiezii putea să ajungă în pragul tenebros al celulelor. Tommaso se gândi că i se apropie sfârșitul: probabil că hotărâseră să-l ardă pe rug, așa cum se întâmplase cu Pucci și Bruno. Temnicerii erau mai politicoși, mai omenoși, nu-l mai bruscau. Oare fiindcă Paștele înseamnă împăcare? Nu, oamenii aceia croiți pe măsura meseriei nu-și lepădau felul de a fi decât în fața morții. Nu trebuia să-și piardă timpul, trebuia să născocească
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aceia croiți pe măsura meseriei nu-și lepădau felul de a fi decât în fața morții. Nu trebuia să-și piardă timpul, trebuia să născocească ceva pentru a scăpa, sau cel puțin să amâne, rugul. Dădu foc la salteaua de paie. Temnicerii veniră în goană cu găleți de apă, strigând cât îi țineau bojocii, în timp ce Tommaso, printre flăcări, din fericire nu foarte încinse și înalte, acuza: Dumnezeu în persoană a dat foc culcușului meu. Dumnezeu o să-l stingă. Mi-ați promis hârtie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă distrez și eu puțin. Sunt, sigur că da, animale spurcate, dar au o omenie a lor și știu, când e cazul, să cânte și să recite poezii în străvechea limbă a Greciei. În felul ăsta îi întâmpina Tommaso pe temniceri dimineața când aceștia vârau ditamai chei în broasca gratiilor, ca să-i ofere ciorbă călâie. În clipele-alea își amintea de visele pe care le-avusese: nici vorbă de păianjen, acum erau vise aproape vesele: în majoritatea cazurilor se desfășurau în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de a cugeta? Au votat în unanimitate și au hotărât să-l supună supliciului menit să-l facă să spună adevărul. A fost întemnițat la izolare într-o subterană zisă a crocodilului, un soi de gropniță înlăuntrul căreia, de sus, temnicerii chitiți să-l supravegheze i se pișau și-l scuipau în cap. Mâncarea îi era aruncată, așa cum se aruncă un os câinelui, îl batjocoreau spunându-i să se predea, îi aruncau printre gratii șobolani morți, ca și cum n-ar fi fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au supus la tot felul de chinuri fizice: l-au pârjolit la subsori, i-au înfipt așchii de lemn ascuțite sub unghii, i-au tăiat genele. El, pentru a nu-și pierde stăpânirea de sine, n-a încetat să acuze temnicerii și înverșunarea de a-l face cu orice preț să recunoască ceea ce nu putea și nu știa să recunoască. Era nebun? Doar Dumnezeu știa, sau poate că ei voiau să se substituie judecății lui Dumnezeu? După două zile a fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
face cu orice preț să recunoască ceea ce nu putea și nu știa să recunoască. Era nebun? Doar Dumnezeu știa, sau poate că ei voiau să se substituie judecății lui Dumnezeu? După două zile a fost aruncat într-o celulă, unde temnicerii îl lăsară pe o saltea de paie aproape neagră de ploșnițe, dar nu conteniră să-l spioneze și în timpul nopții. Vedea lumini apărând pe neașteptate, oameni cercetându-i chipul ca să afle dacă mai era viu sau murise; asculta șoapte și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o să se-ntâmple, se va vedea curgând sângele ca un fluviu ieșit din matcă care nu-i va cruța pe nelegiuiți. Anateme, profeții, strigăte, rugăciuni, versuri din poeți antici recitate cu voce tare îi puneau pe gânduri mai ales pe temniceri, care simțeau că nu au de-a face cu un om de rând, fiind copleșiți și totodată înspăimântați. Tommaso rezuma faptele petrecute cu o logică perfectă, dar fără să rostească nume. Era vina spaniolilor, a abuzurilor și aroganței lor. Avocatul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se scărpina în cap și visa la o ciorbă de fasole adevărată cu ciolan de porc. Vorbea fără să fie atent la cuvinte, doar așa, să-și audă propriul glas. În timpul unui astfel de monolog, a fost întrerupt de un temnicer, care i-au deschis celula și i-a dat voie să iasă. Don Luis Xarava a venit să te vadă, știi cine este, și eu și ceilalți urmează să ne supunem poruncilor lui, așa că să te comporți cum trebuie. Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au povestit-o iscoadele tale? Flăcările iadului dau căldură, te fac să te sufoci. Aici ai impresia că nu te sufoci? De patru ani nu mai văd lumina soarelui. Câte-o sclipire de zori sau de asfințit scapă de supravegherea temnicerilor amintindu-mi că nu sunt îngropat de viu; încolo, la ce bun să mă plâng? Nu-mi duc lipsă de prieteni: gândacii dorm cu mine, își aleg un loc unde să se aciuiască, să-și facă cuib: unii în păr
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmă puțin lichid cu care să scriu pe pereți, încât n-o să uit deprinderea literelor și n-o să mă dezobișnuiesc. Cine știe dacă monahia Oriana vorbise împărtășind secretul sau îl aflaseră de la una din multele iscoade existente chiar și printre temnicerii mai slabi de înger ce credeau că vor căpăta pedepse mai blânde sau chiar vreo favoare; nu se putea presupune că Oriana ar fi fost iscoada acelor nemernici sau că s-ar fi supus orbește poruncilor primite. Îi amintea de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și dacă șarpele s-ar hotărî să se-ntoarcă, mare lucru n-aș putea face. Tommaso era uluit și fascinat de simplitatea lui Carlo și de felul lui de a fi resemnat. Se gândise să-l pună în gardă împotriva temnicerilor, dar deja era convins, nu mai exista niciun pericol pentru bietul om, dat fiind că-l țineau acolo fără să-i dea vreo atenție, ca pe un veșmânt pus după gratii, așteptând să fie mutat aiurea. Aici în temniță, ți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sa. Ca să nu se lase covârșit de aceste gânduri, ce dădeau pe-afară și aveau nevoie să-și găsească rânduiala pe hârtie, începea pe nepusă masă să ragă ca un leu ațâțat, tulburând toată lumea și punându-i la încercare pe temniceri. Încetează, călugăr necredincios, te porți ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule. Ciorile fac mai puțină zarvă decât glasul tău și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
drept ținte. Francezii n-ar fi îngăduit un masacru atât de nebunesc dacă ar fi binevoit să-i ajute. Generale, nu cumva acum elogiezi armata franceză. Scuzați, era doar o chestiune tehnică, militară. Datorită mijlocirii monahiei Oriana și a unui temnicer, Tommaso primi până la urmă cerneală, hârtie și pană de scris. Nu prea era lumină și nu prea avea condiții să scrie cât ar fi vrut, așa că se mulțumea scriind scrisori către oamenii însemnați ai vremii: oameni de știință, cardinali și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a fost interzis totul, cu excepția loviturilor și torturilor, a brutalității și a cruzimii. Am văzut cum putrezesc, puțin câte puțin, zidurile celulelor, ale curților, am văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și se destramă chiar și cărămizile. Temnicerii au îmbătrânit odată cu mine, unii au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru a mă simți viu. Câte una din acele jivine venea să vadă ce mai fac în fiecare după-amiază ieșind dintr-o gaură în podea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
iar diavolii nu-i iartă pe spioni și trădători. Chemați-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă cum dansează gândacii și o să vedeți: pe rug sau în furci veți merge voi, nu eu. Temnicerii dădură înapoi făcându-și semnul crucii; au închis repede gratiile și pe-aici ți-e drumul: Le e teamă tuturor de Belzehut. Râdea, de data asta în hohote, văzând că i-a băgat în toți sperieții și pentru a-și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cunosc Napoli, iar tu nu te-ai schimbat și n-o să te schimbi niciodată; crezi că furajându-i pe acești pungași, îi pui pe gânduri? Nicidecum, ei se îmbogățesc pe spinarea ta și basta. Și ce e rău în asta? Cu temnicerii am o înțelegere (pe care ei o respectă, m-au convins, altfel n-aș mai primi pe nimeni), de fapt cea mai mare parte din provizii și monede sunt împărțite celor săraci. Nu e bine că-i ajut și eu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la nimic, o să-i simți privirea țintuindu-te în ceafă. — Înseamnă că povestea s-a terminat ? — A, nu, nici gând. Acum începe partea cea mai stranie. Până acum am vorbit despre deținuții de dincoace de gratii. Acum o să vorbim despre temniceri, adică tot un fel de deținuți, dar de dincolo de gratii. Iacob al lui Zevedei zâmbi, așteptând să-și oprească în fața lui mersul săltat. Cosmina nu știa ce să facă. El îi atinse buzele, atunci ea își înlătură stânjeneala și își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea, o luă pe după umeri și o strânse lângă el. Cosmina se lăsă moale în îmbrățișare. — E gata cartea, ai s-o publici ? — Nu pot s-o public... E doar pe jumătate scrisă. Acum începea povestea celor din afara gratiilor, a temnicerilor. Călăii și victimele nu pot fi explicați unii fără ceilalți. Câtă vreme temnicerii rămân necunoscuți, povestea despre victime pare, mai degrabă, un joc absurd. În care, în loc să simți compasiune, ce te implică, simți mai degrabă milă, care te îndepărtează. — Poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moale în îmbrățișare. — E gata cartea, ai s-o publici ? — Nu pot s-o public... E doar pe jumătate scrisă. Acum începea povestea celor din afara gratiilor, a temnicerilor. Călăii și victimele nu pot fi explicați unii fără ceilalți. Câtă vreme temnicerii rămân necunoscuți, povestea despre victime pare, mai degrabă, un joc absurd. În care, în loc să simți compasiune, ce te implică, simți mai degrabă milă, care te îndepărtează. — Poate așa trebuia să se întâmple, șopti Cosmina. Nu poți încheia povestea pentru că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]