314 matches
-
idilică a ciobănașului care doinea printre oi pe însoritul plai mioritic, ne-am transformat într-o nație de răzbunători. Un fel de Monte-Cristo în zdrențe, care-și închipuie că Vadim e abatele Faria. Din nefericire pentru ei, el e doar temnicerul.
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
Logici ei sunt doar atunci când își dau arama pe față. Or, prin jalnică să prestație actuala (și nu numai!), dl Meleșcanu a devenit coechipierul celui mai mare huligan ivit în ultima vreme pe scena politică românească, șoferul cu maniere de temnicer, Miron Mitrea.
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
târât cum treci funia pe gât rangul crucilor de rând text/tărâm ales a fi prag pronaos și altar miresmate mă tresar mirese tipografii - eldorado-de-levant piimata anton pann vine un orfeu orfan funerar în diamant se visa brigandul verb subteranul temnicer ci nu fumul efemer amor(sân)du-și flaut sterp levitam nevolnic val inelul plural pulsând toiagul lui unde? când? rara limbă s-o dezval transparenta matcă sunt tainic și pios a sta (m)ucenic în strana ta la octava
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
aceste dreve. Crunt ferecați în piatră dura cu pumnii strânși, tăcem din gură. Tăcem, parc-am tăcea de veacuri ca niște funduri vechi de lacuri. și ferecat în beznă sura, de mii de ani, tăcem din gură. Ei: ziduri, lanțuri, temnicerii, noi, numai cremenea tăcerii. Ei, biciuri cu bătăi și ura, noi, uriaș îngheț pe gură. Deasupra vremii și genunii, tăcem că spinii și tăciunii. Tăcem că lama de custura, tăcem mereu, tăcem din gură. Ne linge frigul pe ciolane, ei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și să nu mai dorești atunci când camera devine accesibilă. Mda, e un paradox valabil, dar n-aș îndrăzni să-l probez pe tine. Mă dezamăgești, spuse Carol, simțind că Filip se clatină și că trebuie să forțeze. Nu ești un temnicer prea înțelept. Nu cunoști și nu știi să te folosești de psihologia celui pe care îl păzești. Te-ai gândit bunăoară vreodată că nevoile existențiale ale omului pot fi numărate pe degetele de la o mână?... Ceva hrană, câteva haine, un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de noul asalt al lui Carol. Acesta estimă proporțiile victoriei, dar nu-și lăsă timp pentru a o savura. Scopul nu era punerea pe fugă a victimei, ci distrugerea ei definitivă. Dar să ne oprim o clipă privirea și asupra temnicerului, continuă Carol. Condiția lui e demnă de plâns. În primul rând, pentru că este angajatul unei instituții prin definiție absurde: îNCHISOAREA. Societatea încă nu a găsit o formă de a răspunde la violență decât printr-o altă formă de violență. Cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a răspunde la violență decât printr-o altă formă de violență. Cu ce este mai bună societatea decât nelegiuitul, când amândoi folosesc violența împotriva celuilalt? Și asta nu-i totul... Fără să aibă din punct de vedere social vreo vină, temnicerul împarte închisoarea și privațiunea de libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o căutam, o sileam să mi se dea în momente și în locuri nepotrivite, o tratam într-un fel atât de brutal în toate privințele, încât am sfârșit prin a mă lega de ea așa cum îmi închipui că se leagă temnicerul de pușcăriaș. Și asta până în ziua când, în tulburarea violentă a unei plăceri dureroase și brutale, a lăudat cu voce tare ceea ce o subjuga. Din acea zi am început să mă îndepărtez de ea. Apoi am uitat-o cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Dumnezeu e un cuvînt. Este cuvîntul pentru orice nu are glas atunci cînd cineva spune „părerea mea este“. Și conform legii lui Propper a excluderii contrariului îcare îi permite unui purice aflat într-o cutie cu chibrituri să se proclame temnicerul universului), fiecare propoziție de tipul „părerea mea este“ cunoaște îndeaproape suprafața a ceea ce ea nu este. Dar, așa cum fiecare gînditor reflectă o suprafață diferită a ceea ce el nu este, iar Dumnezeu este cuvîntul acoperitor, rezultă că toate părerile care sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prieten! De ce mi l-ai adus aici în lanțuri? Soldatul, alb la față, se apără: — Eu... eu nu știu... L-au adus aici așa de la temniță. E un bagaud și... — Măcar ți-au dat cheile de la lanțuri? Soldatul răspunse că temnicerul avea cheile și că aștepta în capătul scărilor. Furibund, Etius îl trimise să-l caute; puțin mai târziu, cei doi apărură în fugă și-l eliberară pe prizonier, care, între timp, nici nu suflase, mulțumindu-se doar să fixeze desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca și cum mă scufundam într-o mlaștină. Psalm după psalm, când grecește, când românește, când slavonește, bolboroseam mereu, mereu și nu pot să-ți spun cât mă bucuram când mă luau să mă ducă la cazne. Începusem să-i îndrăgesc pe temniceri pentru că mă scoteau din singurătatea mea și mă dădeau pe mâna călăilor. — Doamne miluiește! Asta o vreme, până mi-am dat seama că diavolul era cel care mă chinuia. — Cum ai făcut asta? — Știu eu? Cred că Iisus m-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-i rugă să se grăbească. Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă marginile căii, chiar pe lângă garduri și ziduri mergeau temniceri cu torțe aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia simțit pășeau, încadrându-i, ieniceri din garda sultanului; între ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trecuse, de la doisprezece-treisprezece ani? De câte ori nu găsise un tip drăguț, care o plăcea, și nu fugise speriată? Speriată că avea să rămână legată de un om care poate nu era cel potrivit, că acesta avea să se transforme Într-un temnicer, să-i sugă sângele, să-i consume aerul, să o facă să se simtă mai mult moartă decât vie? Speriată că orice mic defect avea să o macine ca o picătură chinezească. Dacă ar fi avut un temperament coleric, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dumneaei face mofturi, refuzând să-și salveze pielea...!! Din momentul de față, ești arestată...! Să vină șeful arestului!!” În câteva momente apăru un gardian cu cătușele pregătite iar torționarul arătă către femeie. “La arest cu ea...! Am irosit vremea degeaba...!!” Temnicerul făcu doi pași În direcția arestatei, când aceasta Înspăimântată căzu În genunchi,cerând Îndurare. “Iertați-mă domn’colonel, fac tot ce mi-ați cerut!!” Făcând stânga Împrejur temnicerul plecă iar inchizitorul se apropie de femeie cu registrul de poartă În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
torționarul arătă către femeie. “La arest cu ea...! Am irosit vremea degeaba...!!” Temnicerul făcu doi pași În direcția arestatei, când aceasta Înspăimântată căzu În genunchi,cerând Îndurare. “Iertați-mă domn’colonel, fac tot ce mi-ați cerut!!” Făcând stânga Împrejur temnicerul plecă iar inchizitorul se apropie de femeie cu registrul de poartă În mână. “Să reluăm deci, adaugă aici Tony Pavone, ba nu... el nu apare niciodată În registru și nu putem comite o inexactitate...! În cazul acesta scrie, da scrie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fel În văzul tinerilor milițieni, rostind cu o voce violentă, deosebit de gravă. “Domnule inginer, În numele Poporului ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr’o ușoară amețeală, fiind Însoțită de o neașteptată ridicare a gradelor de ferbințeală ce pentru moment
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apărarea unui avocat...? Mă arestați pe prezumție de delapidare iar eu nu am dreptul la apărare. În ce țară trăim domnilor...!” “Cum nu știi...? Vei afla când te vom face să mărturisești din propie inițiativă...!” - zâmbi malițios anhetatorul făcând semn temnicerului să-I pună cătușele. Tony Pavone dormi o noapte În arestul oribil al miliției cu speranțe iluzorii. În mod sigur procurorul ce manipulează dosarul Îl va pune În libertate, având În vedere lipsa elementelor În care dosarul nu prezenta nici un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl ținea special singur pentru a-i deteriora moralul, a-i distruge orice forță de Împotrivire!! A zace de unul singur În celulă, zvârcolindu-te pe patul de ciment ce cu ușurință putea fi numit cavou, cu mâncarea oferită de temniceri ce nu era comestibilă mulțumindu-se cu fărâmiturile oferite cu zgârcenie din alimentele aduse de afară de Atena,Tony Pavone suporta foamea mai ușor decăt singurătatea!! Întreaga lui ființă fu cuprinsă Într-o stare de apatie, de somnolență bolnăvicioasă care-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ridicat și el împotriva lor, și dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, și au poruncit să-i bată cu nuiele. 23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță, și au dat în grija temnicerului să-i păzească bine. 24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinlăuntru, și le-a băgat picioarele în butuci. 25. Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cîntau cîntări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, și au poruncit să-i bată cu nuiele. 23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță, și au dat în grija temnicerului să-i păzească bine. 24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinlăuntru, și le-a băgat picioarele în butuci. 25. Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau. 26. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pămînt, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile, și s-au dezlegat legăturile fiecăruia. 27. Temnicerul s-a deșteptat; și, cînd a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia, și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. 28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: "Să nu-ți faci nici un rău, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia, și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. 28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: "Să nu-ți faci nici un rău, căci toți suntem aici." 29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru, și, tremurînd de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila, 30. i-a scos afară, și le-a zis: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?" 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
fac ca să fiu mîntuit?" 31. Pavel și Sila i-au răspuns: Crede în Domnul Isus, și vei fi mîntuit tu și casa ta." 32. și i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît și tuturor celor din casa lui. 33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, și a fost botezat îndată, el și toți ai lui. 34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, și s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, și s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu. 35. Cînd s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele să spună temnicerului: Dă drumul oamenilor acelora." 36. și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: "Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară, și duceți-vă în pace." 37. Dar Pavel le-a zis: "După ce ne-au bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]