942 matches
-
făceau plăcere, deși simțea furnicătura și ațâțarea lor, toate aceste aparențe, aceste triumfuri aveau ceva găunos; erau în afară, tangibile, dar nu erau în inimă...” Cât despre capodopera Virginiei Woolf, Valurile, 1931, în care monologurile a șase personaje cu alcătuiri temperamentale diferite se aud în ritmul valurilor mării, ritmul apelor amniotice și al morții (căci, da, Virginia Woolf și-a pus mai târziu capăt zilelor înecându- se, umplându-și buzunarele cu pietre și înaintând în valuri), ea prilejuiește traducătorului recompunerea unei
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
a unui organism bolnav. Considine nu ne pune în fața unui caz excepțional și este departe de a crea un romantism noir al violenței precum David Lynch în Wild at heart (1990), unde băiatul de cartier pur și simplu își trăiește temperamental starea de rebel fără cauză. Nu avem nici violența organizată a tânărului delicvent pe cale de a-și construi legenda printre mafioți. Violența în filmului lui Considine nu posedă o aură, nu se încarcă de glamour gangsteresc, nu se înscrie într-
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
familia acestuia, o familie în cel mai pur stil italian, cu un excelent interpret de operă la duș, nedescoperit încă - de asta se va ocupa Jerry -, în cazul soțului, Max, intepretat chiar de tenorul Fabio Armiliato, și o femeie strașnică, temperamentală, în cazul soției. Un workaholic ieșit la pensie, Jerry va transforma în plusvaloare capitalistă vocația lui Max montând spectacole de operă avangardiste având ca decor singurul loc unde acesta pare să se simtă la locul lui, sub duș. Un alt
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
de relativ puțin timp, dar literatura a avut întotdeauna o conștiință critică. Instinctul creator al artistului trebuia vegheat, «strunit» din interior. Căci din interiorul literaturii acționează critica, și nu din afara ei, cum greșit se mai crede”. Referindu-se la modalitățile temperamentale și stilistice de exprimare a personalității în domeniul criticii literare, Gheorghe Grigurcu notează, cu îndreptățire, că „există două moduri temperamental-stilistice de manifestare a personalității în critică. Unul constă în «îndrăzneala» expresă, colorată și polemică, în explozia imaginativă, în patosul infirmării
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic de stirpe lovinesciană, cu o structură temperamentală apolinică și raționalizantă, G. Dimisianu este unul dintre cronicarii literari ai perioadei postbelice care au reușit să apere și să ilustreze cu strălucire ideea de demnitate a scrisului, principiul autonomiei esteticului și al adevărului artistic. (I.B.)
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
Vișniec, Angela Furtună, Carmen Veronica Steiciuc și de la aceștia la Vasile Tărâțeanu, Arcadie Suceveanu, Mihai Prepeliță, Ilie T. Zegrea se întinde un arc al unor creații ce n-ar putea fi trecute cu vederea, cu o mare varietate de trăsături temperamentale și stilistice. Înțelegem dificultățile pe care le-a întîmpinat Vasile Tărâțeanu în alcătuirea unei antologii a producției poetice bucovinene. Dificultăți legate atît de adoptarea unui criteriu de structurare (să fie incluși doar condeierii născuți în Bucovina sau și cei veniți
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
literare românești se detașează prin indiscutabile aptitudini analitice, într-un demers preponderent hermeneutic, ce pune în centrul atenției textul, cu organicitatea lui specifică, în litera și, mai ales, în spiritul lui. Nu se poate ignora, de asemenea, generozitatea criticului, dimensiune temperamentală constitutivă, astfel încât, chiar atunci când atitudinile sale sunt mai rezervate, ele sunt atenuate de arpegiile voluptuos-rafinate ale frazării („Ceea ce miră la un intelectual de profunzime și tonică seriozitate, așa cum îl cunoaștem pe Dan C. Mihăilescu, este încântarea obtuză, tenacitatea atașamentului său
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
foarte serios - o posibilă explicație biografico-geografică. Se înțelege din asemenea considerațiuni că și „țărănismul”, și „ardelenismul” lui Gheorghe Crăciun se cuvin privite cu o doză mare de relativism. Tenacitatea caracteristică i-a fost - în fond și la urma urmei - trăsătură temperamentală, de structură a personalității: ca și alți cetățeni de extracție rurală sau urbană, „ardeleni”, „regățeni”, din orice colț al lumii, și spre deosebire de restul, era înzestrat cu perseverență. A lui era formidabilă: se străduia să ducă la bun sfîrșit tot ce
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
ultimului și rămânându-i fidel toată viața primului, membru „de frunte” al lotului Noica - Pillat în perioada marilor arestări de la sfârșitul anilor ’50, convertit și botezat ortodox, apoi trecut în tagma monahilor de mănăstire, propus spre canonizare nu numai de către temperamentalul Cristian Bădiliță, Steinhardt nu seamănă suficient de convingător nici cu Claudel, nici cu Simone Weil. Știm, așadar, că există un „prim“ Steinhardt” și un „ultim“ Steinhardt, între ei existând, însă, un echilibru, în opinia lui G. Ardeleanu, respectiv o fractură
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
să-l iubesc pe Papini întreg, așa cum e. Cred că nu e mai mare elogiu - pe care îl poți aduce unui scriitor - decât acela de a mărturisi că îl iubești întreg, deși te despart de el și ideile, și tensiunea temperamentală, și criteriile religioase sau morale. Înapoia acelor treizeci de volume se află un om revoltător de viu și de întreg. Miile de cărți pe care le-a citit nu l-au schimbat. Ideile pe care le-a promovat și le-
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
activiștii din cîmpul culturii. Prinse într-un flux romanesc impresionant, sute de personaje - din lumea politică, din armată, din funcționărime etc. - își întretaie destinele cu cele ale descendenților paharnicului Manolache Cozianu, urmăriți în succesiunea generațiilor. Indivizii aparținînd unor tipologii - psihologice, temperamentale, morale - clasice (dintre care nelipsiți în fiecare generație sînt ambițioșii, veleitarii, setoșii de putere și de sex, ratații) constituie fauna balzaciană a acestui roman solid, scris în tehnica secolului trecut și în care conflictele sînt viabile și clar conturate, narațiunea
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Nedelciu etc., d-sa ne îmbie (într-un chip, să recunoaștem, irezistibil) printr-o mixtură de seriozitate contractată și bună dispoziție jucăușă. E ca o nadă cu care intelectul cititorului e prins într-un joc atracțios, bun conducător de energie temperamentală ce, venind din partea forului emitent, se întoarce convenabil asupra acestuia, sub înfățișarea undelor empatice ale receptorului. Exemple se pot găsi cîte poftim: Ezitările mele în a chiui la unison cu Buduca se trag însă mai degrabă din linia de continuitate
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
surpriză. Așa-numitele Memorii din cînd în cînd ale lui Constantin Țoiu confirmă inteligența suplă, subtilitatea parcă nesățioasă de sine, scrisul irezistibil, calofil cu aspect de naturalețe, al prozatorului de bun și meritat renume. însușiri care beneficiază de un liant temperamental a cărui analiză e trebuitoare pentru a le marca specificul și pentru a-l situa pe scriitor în rama unui context tipologic. Autorul Galeriei cu viță sălbatică e un muntean get-beget. Unul din sudicii de seamă ai literelor noastre, un
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
și a rostului cărților. Subtitlul cărții este grăitor în această privință: Ceremonia lecturii de la Sfîntul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice. Cuvîntul care stîrnește din capul locului nedumerirea este cel de "autofricțiuni", dar, citind cartea și intuind umoarea temperamentală a autorului, nelămurirea se risipește: prin ironia întoarsă asupra lui însuși, Valeriu Gherghel dovedește o mucalițenie sfătoasă de scriitor lipsit de fibra orgoliului: nu ezită să ia distanță față de sine și să-și critice propriile gînduri atunci cînd simte că
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
variantele pe care Arghezi le-a dezvoltat pornind de la un anumit model simbolic și expresiv sunt decupate pentru a fi comparate și a se dovedi, astfel, deopotrivă persistența și circulația temelor poetice. Lucru cu atât mai important, cu cât ,unitatea temperamentală la care se reduce orice mare poet" (Lovinescu) este dificil de stabilit, fixat, precizat în cazul său. Una dintre tezele importante ale cărții este aceea a complexității, să-i spunem, tensionate pe care opera argheziană o prezintă. Numeroase caracterizări vin
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și divers, însumând câteva sute de texte, risipite mai ales prin presă zonala a Olteniei sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului de Limbi Străine din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Ciocârlie se exprimă, la un moment dat, cu franchețe: ,Mă opun lui Cioran și mă întîlnesc cu el". Căci dl Ciocârlie însuși e un Cioran mai fragil, mai puțin împlinit, ca să zicem așa, un Cioran prevăzut cu bemolii unei reticențe temperamentale, ai unei nesiguranțe structurale. Pe cînd energia negatoare a prototipului izbucnea la cotele unei îmbelșugări demoniace, ale unui spectacol ce friza peisajul unei erupții naturale, la exegetul său constatăm o îndoială a îndoielii care subțiază postura contestatară, o pune mereu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
și, parțial, China, Rusia și Mexic. în rest, fără ca identitatea profundă a artistului sau a culturii din care el provine să fie în vreun fel alterată, retorica identitară dispare, și ea este suplinită prin elemente subtile de ordin stilistic și temperamental. în acest sens, deși nu există nimic polonez, lituanian, portughez, italian sau finlandez la nivel explicit retoric, în fond artiștii din aceste zone sînt ușor de recunoscut printr-un anumit tip de gîndire a formei, de realizare tehnică nemijlocită și
Despre artă, geografie și solidaritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11012_a_12337]
-
supralicitează în registrul grandilocvenței trucate : ,Cu veleități pozitive, cu tendința de a reconstitui dintr-un dinte de cal un dinozaur, Hasdeu e un Al. Dumas al istoriei și un Edgar Poe al filologiei". Că exegetul intră în rezonanță cu structura temperamentală a subiectului său o demonstrează și felul în care dă unele verdicte. Cărturarul spune : Cînd inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca bătăile pulsului", iar criticul preia ecoul vibrantei aserțiuni, răsucind-o inspirat : ,Pulsul lui Hasdeu e așa de
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
edifică, astfel, lumea ei de imagini armonizînd tensiunile venite simultan dinspre trei surse: modelul exterior, modelul cultural și modelul interior. Ea își însușește integral coordonatele celui dinîi, le interpretează prin grila celui de-al doilea și le colorează afectiv și temperamental în funcție de ultimul. Iar ceea ce se naște din acest complicat proces de percepție, de meditație și de prelucrare este un autentic și profund document artistic, psihologic și, finalmente, existențial. Și dacă elementele de construcție și strategiile tehnice n-ar fi atît
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
a induce ori a seduce este, desigur, un truism. Cum un loc comun ar putea deveni necesitatea de a cunoaște cât mai mult din creația sonoră, de a observa, analiza și clasifica fundamentele raționale, dar și pricinele empirice ale deosebirilor temperamentale ce pot trezi nu numai un interes teoretic, ci și unul pragmatic. A pricepe înseamnă a stăpâni. în ceea ce privește însă fenomenul muzical, a-l cunoaște presupune totodată a căpăta putere asupra propriului mod de a lucra și a prelucra atât propria
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
reducă la o speculație futilă, exaltantă și, de ce nu, intruvabilă în realitate. Pe de altă parte însă, câte experiențe a trebuit să depoziteze știința modernă pentru a corija naivitățile cu privire la "sucurile vitale". Cert este că fiecare dintre cei patru determinanți temperamentali ai limbajului muzical (ritmul, ethosul, tipul de travaliu componistic și timbrul) sunt în măsură să moduleze și să modeleze natura, firea, caracterul unei muzici. Și chiar dacă omenirea a uitat de "sucurile vitale" ori de mulțimea teoriilor din siajul lui Hipocrate
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
sucurile vitale" ori de mulțimea teoriilor din siajul lui Hipocrate, teorii ce s-au străduit de-a lungul timpului să lămurească deosebirile caracterologice în funcție de viteza sângelui ori de temperatura corpului, aceeași omenire nu va putea să facă abstracție de paradigmele temperamentale în a căror descriere hipocratică sangvinicul este aprins și activ, colericul - lesne iritabil, flegmaticul - calm și echilibrat, iar melancolicul - retras și anevoie adecvabil. Și nici nu va fi în stare să admită derogări esențiale în compararea caracterologică a unei opere
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
unui individ, consimțind că cele patru descrieri ale părintelui medicinei pot fi transferate din domeniul umanului în teritoriul artei sunetelor. în consecință, pe parcursul tulburătoarei lui aventuri, fenomenul muzical a relevat patru tipologii sonore capabile să stabilească remarcabile corespondențe cu categoriile temperamentale evidențiate în antichitate de către Hipocrate. Există, prin urmare, muzici sangvinice, muzici colerice, muzici melancolice și muzici flegmatice. Patru varietăți, specimene, modele care, oricum le-am numi, arareori constituie pecetea unui întreg opus, în realitate fiind extrem de puține exemplele când o
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
colerice, muzici melancolice și muzici flegmatice. Patru varietăți, specimene, modele care, oricum le-am numi, arareori constituie pecetea unui întreg opus, în realitate fiind extrem de puține exemplele când o muzică deține, d^a capo al fine, sigiliul unei singure tipologii temperamentale. îndeobște într-o lucrare alternează două, trei sau chiar toate cele patru temperamente, colaborând la instaurarea intensității și complexității mesajului artistic, dar nu-i mai puțin adevărat că într-un anume segment din economia lucrării se impune un singur model
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]