1,050 matches
-
spun ceea ce putea fi afirmat pe baza unor documente, ca să-l disting de ceea ce rămânea ca obiect de credință. Din motive oarecum Întâmplătoare, m-am asociat la un seminar de istorie medievală și mi-am ales o teză despre procesul templierilor. Istoria templierilor mă fascinase Încă de pe când Îmi aruncasem ochii pe primele documente. În epoca aceea În care se lupta Împotriva puterii, mă indigna din plin istoria procesului, pe care-i de-a dreptul indulgent să-l numești acuzator fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
putea fi afirmat pe baza unor documente, ca să-l disting de ceea ce rămânea ca obiect de credință. Din motive oarecum Întâmplătoare, m-am asociat la un seminar de istorie medievală și mi-am ales o teză despre procesul templierilor. Istoria templierilor mă fascinase Încă de pe când Îmi aruncasem ochii pe primele documente. În epoca aceea În care se lupta Împotriva puterii, mă indigna din plin istoria procesului, pe care-i de-a dreptul indulgent să-l numești acuzator fără probe, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fascinase Încă de pe când Îmi aruncasem ochii pe primele documente. În epoca aceea În care se lupta Împotriva puterii, mă indigna din plin istoria procesului, pe care-i de-a dreptul indulgent să-l numești acuzator fără probe, prin care templierii fuseseră trimiși la rug. Însă descoperisem foarte repede că, de când fuseseră trimiși la rug, o mulțime de vânători de mistere Încercaseră să-i regăsească pretutindeni, și fără să poată aduce vreodată o dovadă. Această cheltuire vizionară Îmi irita incredulitatea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de mistere Încercaseră să-i regăsească pretutindeni, și fără să poată aduce vreodată o dovadă. Această cheltuire vizionară Îmi irita incredulitatea, și am hotărât să nu-mi pierd timpul cu căutătorii de mistere, menținându-mă numai la izvoarele de epocă. Templierii erau un ordin monahal-cavaleresc, care exista fiindcă era recunsocut de Biserică. Dacă Biserica desființase ordinul, și făcuse asta cu șapte secole Înainte, templierii nu puteau să mai existe, iar dacă existau, nu erau templieri. În felul ăsta Îmi scosesem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hotărât să nu-mi pierd timpul cu căutătorii de mistere, menținându-mă numai la izvoarele de epocă. Templierii erau un ordin monahal-cavaleresc, care exista fiindcă era recunsocut de Biserică. Dacă Biserica desființase ordinul, și făcuse asta cu șapte secole Înainte, templierii nu puteau să mai existe, iar dacă existau, nu erau templieri. În felul ăsta Îmi scosesem pe fișe vreo sută de cărți, dar până la urmă am citit numai vreo treizeci. Am venit În contact cu Jacopo Belbo tocmai din pricina templierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mă numai la izvoarele de epocă. Templierii erau un ordin monahal-cavaleresc, care exista fiindcă era recunsocut de Biserică. Dacă Biserica desființase ordinul, și făcuse asta cu șapte secole Înainte, templierii nu puteau să mai existe, iar dacă existau, nu erau templieri. În felul ăsta Îmi scosesem pe fișe vreo sută de cărți, dar până la urmă am citit numai vreo treizeci. Am venit În contact cu Jacopo Belbo tocmai din pricina templierilor, la Pilade, pe când lucram deja la teză, către finele lui ’72
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
templierii nu puteau să mai existe, iar dacă existau, nu erau templieri. În felul ăsta Îmi scosesem pe fișe vreo sută de cărți, dar până la urmă am citit numai vreo treizeci. Am venit În contact cu Jacopo Belbo tocmai din pricina templierilor, la Pilade, pe când lucram deja la teză, către finele lui ’72. 8 Venit din lumină și de la zei, iată-mă În exil, despărțit de ei. (Fragment din Turfa’n M 7) Barul Pilade era În timpul acela un porto franco, taverna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În viață sau În teatru?” am zis, făcând aluzie la decorul barului Pilade. „În viață”. „Studiez”. „Ești la facultate sau studiezi singur?” „N-o să credeți, dar cele două lucruri nu se contrazic. Tocmai sunt pe cale să termin o teză despre templieri.” „O, ce lucru groaznic”, zise el, „nu-i o poveste nebunească?” „Eu Îi studiez pe cei adevărați. Documentele procesului. Dar dumneavoastră ce știți despre Templieri?” „Eu lucrez la o editură și Într-o editură vin și oameni cu judecată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar cele două lucruri nu se contrazic. Tocmai sunt pe cale să termin o teză despre templieri.” „O, ce lucru groaznic”, zise el, „nu-i o poveste nebunească?” „Eu Îi studiez pe cei adevărați. Documentele procesului. Dar dumneavoastră ce știți despre Templieri?” „Eu lucrez la o editură și Într-o editură vin și oameni cu judecată, și nebuni. Când vreunul pune pe tapet Templierii, e aproape Întotdeauna un nebun.” „Mie-mi spuneți? Numele lor e legiune. Dar nu toți nebunii or vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu-i o poveste nebunească?” „Eu Îi studiez pe cei adevărați. Documentele procesului. Dar dumneavoastră ce știți despre Templieri?” „Eu lucrez la o editură și Într-o editură vin și oameni cu judecată, și nebuni. Când vreunul pune pe tapet Templierii, e aproape Întotdeauna un nebun.” „Mie-mi spuneți? Numele lor e legiune. Dar nu toți nebunii or vorbi despre templieri. Pe ceilalți cum Îi recunoașteți?” „Meserie. Acum Îți explic, dumneata ești tânăr. Apropo, cum te cheamă?” „Casaubon.” „Nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lucrez la o editură și Într-o editură vin și oameni cu judecată, și nebuni. Când vreunul pune pe tapet Templierii, e aproape Întotdeauna un nebun.” „Mie-mi spuneți? Numele lor e legiune. Dar nu toți nebunii or vorbi despre templieri. Pe ceilalți cum Îi recunoașteți?” „Meserie. Acum Îți explic, dumneata ești tânăr. Apropo, cum te cheamă?” „Casaubon.” „Nu era un personaj din Middlemarch?” „Nu știu. În orice caz, era și un filolog din Renaștere, cred. Dar nu suntem rude.” „Rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-o confirme. Pe nebun Îl recunoști după libertatea pe care și-o ia față de datoria de a dovedi, după disponibilitatea de a avea iluminări. Și-o să-ți pară ciudat, Însă nebunul, mai devreme sau mai târziu, aduce vorba de templieri.” „Întotdeauna?” „Sunt și nebuni fără templieri, dar ăia cu templieri sunt cei mai insidioși. La Început nu-i recunoști, par că vorbesc normal, apoi, deodată...” Făcu semn ca pentru a mai cere un whisky, se răzgândi și ceru nota. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
recunoști după libertatea pe care și-o ia față de datoria de a dovedi, după disponibilitatea de a avea iluminări. Și-o să-ți pară ciudat, Însă nebunul, mai devreme sau mai târziu, aduce vorba de templieri.” „Întotdeauna?” „Sunt și nebuni fără templieri, dar ăia cu templieri sunt cei mai insidioși. La Început nu-i recunoști, par că vorbesc normal, apoi, deodată...” Făcu semn ca pentru a mai cere un whisky, se răzgândi și ceru nota. „Dar apropo de templieri. Deunăzi, un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care și-o ia față de datoria de a dovedi, după disponibilitatea de a avea iluminări. Și-o să-ți pară ciudat, Însă nebunul, mai devreme sau mai târziu, aduce vorba de templieri.” „Întotdeauna?” „Sunt și nebuni fără templieri, dar ăia cu templieri sunt cei mai insidioși. La Început nu-i recunoști, par că vorbesc normal, apoi, deodată...” Făcu semn ca pentru a mai cere un whisky, se răzgândi și ceru nota. „Dar apropo de templieri. Deunăzi, un tip mi-a lăsat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și nebuni fără templieri, dar ăia cu templieri sunt cei mai insidioși. La Început nu-i recunoști, par că vorbesc normal, apoi, deodată...” Făcu semn ca pentru a mai cere un whisky, se răzgândi și ceru nota. „Dar apropo de templieri. Deunăzi, un tip mi-a lăsat o dactilogramă pe problema asta. Cred că-i nebun de-a binelea, dar cu față umană. Dactilograma Începe blând. Vrei să-i arunci o privire?” „Bucuros. Aș putea găsi ceva care să-mi servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
educat un copil. „M-am săturat până pesre cap de acest Vademecum al contribuabilului. Ar trebui să-l rescriu pe tot și n-am nici un chef. Deranjez?” „El e Diotallevi”, zise Belbo, și făcu prezentările. „A, ai venit să vezi templierii? Bietul de dumneata. Auzi, mi-a venit În minte una bună: Urbanistică Țigănească.” „Frumos”, zise Belbo cu admirație. „Eu mă gândeam la Hipism Aztec.” „Sublim. Dar pe-asta o pui la Poțiosecțiune sau al Adynata?” „Vedem noi acum”, zise Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apoi, ascultă, Casaubon, dacă Diotallevi vrea să fie evreu, doar n-o să mă opun eu.” „Cred că nu. Suntem democrați.” „Suntem democrați.” Își aprinse o țigară. Eu Îmi amintii pentru ce venisem. „Mi-ați vorbit de un manuscris dactilografiat despre Templieri”, am zis. „Adevărat... Ia să vedem. Era Într-o mapă de polivinilin...” Scotocea Într-un teanc de manuscrise și Încerca să scoată unul de pe la jumătatea teancului, fără să le miște pe celelalte. Operație riscantă. Într-adevăr, teancul se răsturnă parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scoată unul de pe la jumătatea teancului, fără să le miște pe celelalte. Operație riscantă. Într-adevăr, teancul se răsturnă parțial pe podea. Belbo ținea acum În mână mapa de polivinilin. Mă uitai la indice și la introducere. „Se referă la arestarea Templierilor. În 1307, Filip cel Frumos hotărăște să-i aresteze pe toți templierii din Franța. Însă există o legendă potrivit căreia, cu două zile Înainte ca Filip să trimită ordinele de arestare, o căruță cu fân, trasă de boi, iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
riscantă. Într-adevăr, teancul se răsturnă parțial pe podea. Belbo ținea acum În mână mapa de polivinilin. Mă uitai la indice și la introducere. „Se referă la arestarea Templierilor. În 1307, Filip cel Frumos hotărăște să-i aresteze pe toți templierii din Franța. Însă există o legendă potrivit căreia, cu două zile Înainte ca Filip să trimită ordinele de arestare, o căruță cu fân, trasă de boi, iese din incinta Templului, din Paris, Îndreptându-se spre o destinație necunoscută. Se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
loji de zidari la Kilwinning. Legenda pretinde că acei cavaleri s-ar fi identificat cu asociațiile de zidari care Își transmiteau secretele Templului lui Solomon. Uite, asta o prevedeam. Și ăsta pretinde că regăsește originea masoneriei În această fugă a templierilor În Scoția... O poveste rumegată timp de două secole, Întemeiată pe fantezii. Nu există nici o dovadă, pot să vă trântesc pe masă vreo cincizeci de hârțoage care povestesc aceeași năzbâtie, copiindu-se una pe alta. Uitați-vă aici, am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-ar putea explica altfel continuitatea acestei moșteniri?» Înțelegeți? Cum e posibil să nu existe marchizul de Carabas, dacă și motanul Încălțat zice că e În serviciul lui?” „Am Înțeles”, zise Belbo. „Îl resping. Dar istoria asta a dumitale cu Templierii mă interesează. Odată ce am pus mâna pe un expert, nu vreau să-l las să-mi scape. De ce toată lumea vorbește despre Templieri, și nu despre cavalerii de Malta? Nu, nu-mi răspunde acum. S-a făcut târziu, Diotallevi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zice că e În serviciul lui?” „Am Înțeles”, zise Belbo. „Îl resping. Dar istoria asta a dumitale cu Templierii mă interesează. Odată ce am pus mâna pe un expert, nu vreau să-l las să-mi scape. De ce toată lumea vorbește despre Templieri, și nu despre cavalerii de Malta? Nu, nu-mi răspunde acum. S-a făcut târziu, Diotallevi și cu mine trebuie să ne ducem la o cină cu domnul Garamond. Dar cred că pe la zece și jumătate terminăm. Dacă pot, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui preferate, Diotallevi reflectă Îndelung, dezorientat, și se hotărî să ia o apă tonică. Găsirăm o măsuță În fund, eliberată chiar atunci de doi tramvaiști care a doua zi de dimineață trebuiau să se scoale devreme. „Va să zică, va să zică”, rosti Diotallevi, „Templierii ăștia...” „Nu, acum v-aș ruga, să nu mă faceți să mă simt prost... Sunt lucruri pe care le puteți citi peste tot...” „Suntem pentru tradiția orală”, zise Belbo. „E mai mistică”, spuse Diotallevi. „Dumnezeu a creat lumea vorbind, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puteți citi peste tot...” „Suntem pentru tradiția orală”, zise Belbo. „E mai mistică”, spuse Diotallevi. „Dumnezeu a creat lumea vorbind, doar n-a trimis o telegramă.” „Fiat lux, stop. Urmează epistola”, zise Belbo. „Către Tessaloniceni, așa mi-nchipui”, zisei eu. „Templierii”, ceru Belbo. „Deci”, am zis. „Nu se Începe niciodată cu, deci”, obiectă Diotallevi. Am dat să mă ridic. Am așteptat să mă implore. N-o făcură. Mă așezai și-ncepui să vorbesc. „Nu, vreau să spun că povestea asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate face avere. Acasă n-au prea multe perspective, poate printre ei mai e și câte unul care a dat de bucluc. Eu mă gândesc la povestea asta În termeni de legiune străină. Ce faci când ai necazuri? Te faci templier, poți vedea alte locuri, te poți distra, te bați, ești hrănit, Îmbrăcat și, pe deasupra, Îți mântuiești și sufletul. Firește, trebuia să fii destul de disperat, pentru că era vorba să te duci În deșert și să dormi În cort, să petreci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]