9,918 matches
-
de la nivelul oricărui strat (unități de pulsație). Din acest motiv, prin împlăsarea metrică se procedează și la o ajustare (reglare, nivelare), în vederea cuprinderii OS ca întreg (rațional, fără resturi)1. 3. Timp animat (variabil) = corespunde OS aflate într-un mediu temporal ce-i conferă elasticitate. Devine posibil astfel un al doilea nivel de interpretare a OS, abordată printr-un atribut fundamental al viului: mișcarea. Astfel, OS este mișcată (la suprafață), grație mediumității unui TA a cărui latură metrică variază în bidimensionalitate
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
unei percepții sufletești, caracterizate de spontaneitate și reactivitate (emotivitate). Formal, măsura durabilității se relativizează mișcătorului (însuflețitorului), condiționat (și) de propria dispoziție afectivă. Este ceea ce, în faptul sonor, recunoaștem prin aspectele de transformare și schimbare a mărimii de stare a cadrului temporal, denumit generic prin tempo (impresia de viteză a mișcării). Variațiile acestuia dau aspectul de conduită a mișcării (agogică). Resortul lor este eminamente subiectiv, rămânând astfel chiar și în contextul unor metrizări extrem de scrupuloase, în vederea execuției instrumentale. Ținând așadar de un
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
impresia de viteză a mișcării). Variațiile acestuia dau aspectul de conduită a mișcării (agogică). Resortul lor este eminamente subiectiv, rămânând astfel chiar și în contextul unor metrizări extrem de scrupuloase, în vederea execuției instrumentale. Ținând așadar de un resort lăuntric irațional, variabilitatea temporală - aspectată prin spontane amplificări și diminuări dinamice/agogice-, nu este și nici nu poate fi riguros periodică, identitatea OS în cuprinderea pe suprafață fiind caracterizată de asimetrie temporală sau variocronie. Totodată, sub aspectul orientării, direcționalitatea timpului exprimă labilitate și chiar
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
scrupuloase, în vederea execuției instrumentale. Ținând așadar de un resort lăuntric irațional, variabilitatea temporală - aspectată prin spontane amplificări și diminuări dinamice/agogice-, nu este și nici nu poate fi riguros periodică, identitatea OS în cuprinderea pe suprafață fiind caracterizată de asimetrie temporală sau variocronie. Totodată, sub aspectul orientării, direcționalitatea timpului exprimă labilitate și chiar incoerență (ireferențialitate obiectivă), ceea ce face ca OS să alunece impredictibil, scăpând aleatoriu disciplinei metrice. Toate astea au însă relevanță în raport cu volumul temporal, atunci când unul sau altul dintre straturi
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
pe suprafață fiind caracterizată de asimetrie temporală sau variocronie. Totodată, sub aspectul orientării, direcționalitatea timpului exprimă labilitate și chiar incoerență (ireferențialitate obiectivă), ceea ce face ca OS să alunece impredictibil, scăpând aleatoriu disciplinei metrice. Toate astea au însă relevanță în raport cu volumul temporal, atunci când unul sau altul dintre straturi capătă valori extensive sau compresive semnificative. Aceasta face ca rangul straturilor să conteze, tocmai pentru că șirul metric inițial își pierde din monotonie (consecvență), diferențiindu-se sub aspectul augmentării și/sau diminuării câte unui strat
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
aspectul augmentării și/sau diminuării câte unui strat (termen). Abia această reprezentare, metric-dinamică în adâncime (prin inegalitatea straturilor), constituie pentru conștiință acel nivel de abordare grație căruia imaginea OS începe să se profileze expresiv, ca mișcare variabilă (vie). Întrucât fluctuația temporală are un caracter spontan, OS nu poate fi niciodată reluată (instrumentată) aidoma, cu același parcurs de variabilitate, determinată fiind de natura emoțională a subiectului, aflată într-o continuă schimbare de dispoziție/stare. Astfel că, pe plan estetic, regularitatea de referință
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
putem privi la ceea ce era ocultat, dincolo de el, accesând astfel imaginea unui conținut de nuanțe sonore. Se configurează astfel, printr-o varietate de aspectări ale aceluiași acum, ritmocronia decorativ-artizanală a OS. Modelată prin complementaritatea profilelor contrare, menite să personalizeze locul temporal, OS se articulează la orizont prin bucle temporale, care conferă discursului un caracter refrenic. Modalitatea expunerii este dominant caracterizată de succesivitatea propriu-zisă (pe orizontală), durabilitatea OS desfășurându-se ca șir de secvențe, a căror variabilitate intervalică este de această dată
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
accesând astfel imaginea unui conținut de nuanțe sonore. Se configurează astfel, printr-o varietate de aspectări ale aceluiași acum, ritmocronia decorativ-artizanală a OS. Modelată prin complementaritatea profilelor contrare, menite să personalizeze locul temporal, OS se articulează la orizont prin bucle temporale, care conferă discursului un caracter refrenic. Modalitatea expunerii este dominant caracterizată de succesivitatea propriu-zisă (pe orizontală), durabilitatea OS desfășurându-se ca șir de secvențe, a căror variabilitate intervalică este de această dată proporționată unitar (de unde și denumirile specifice duratelor muzicale
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
este petrecută fie în mentalul instrumentistului, fie, prin convenție, în vizual, ca atunci când coordonarea execuției se face de către dirijor. De altfel, transpunerea în gestica dirijorală face posibilă și exprimarea variabilității straturilor, sub aspectele de comprimare/accelerare și/sau dilatare/încetinire temporală. Ca și în stadiile anterioare, forma OS rămâne deschisă (nelimitată) pe orizontală, prin aceea că șirul secvențelor, fiind doar oniric-decorativ, nu implică și un algoritm de finalizare, acesta rămânând tributar doar convenționalității sau epuizării energetice naturale (precum în OS tradiționale
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
acompaniamentului<footnote Acompaniamentul este în primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o sintagmatizare căreia îi referim termenul de melosonie. Este stadiul corespondent unui al treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a OS. Într-o melosonie
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
receptorul) și opera sa (manifestarea) sunt acordați unul altuia, sub aspectul anteriorității momentului de efectivare sonoră (actul). Acum-ul fiecăruia este perfect sincron, în perechea a două clipe succesive, de anterioritate-actualitate. În această sincronie sintagmatizată, clipa anteriorității sau așteptării, asociată temporal cu aceea a incipitului sau atacului/articulării sonore, se constituie ca moment-punte, de trecere în stadiul următor. Printr-o a treia analogie, modalizarea din asincronie în sincronie corespunde aspectului de acordaj intonațional și/sau instrumental. Într-o sală de concerte
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
un model (cum) de conduită întru finalitate. Pentru conștiință, o atare perspectivă are un beneficiu semnificativ, dacă ridicăm OS la rangul de simbol al destinului uman, dramatic condiționat de cadențialitatea morții. 6. Timp mitic (originar) = germene al tuturor posibilităților (modalităților) temporale și atemporale, nu însă și al efectivării lor. Fiecare posibil, odată efectiv, constituie o alteritate în raport cu însăși posibilitatea sa. De aceea timpul mitic este și rămâne etern ascuns (inevident formal), ca esență de ordin transcendent. Arătam în capitolul anterior cum
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
fiind înlocuit de cel al interpretului, care se propune astfel pe sine, drept autor original (diferit în mod autentic). footnote> Se instituie astfel un proces de textualizare a OS, descriptibil pe fiecare dintre laturile temporalității relației TA-OS: În adâncime, leagănul temporal al OS este de natură mitică, originară, de unde și intangibilitatea ei, altfel decât printr-o interpretare verbală. Căci, desigur, verbalizarea, chiar dacă implică sunetul rostirii, este exterioară atât naturii artistic-muzicale cât și celei cadențiale (de acordaj adus până la pragul de tăcere
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
trecerii din tăcere în verbalizare, ca de la nimic la valoare, respectiv la stadiul decriptării sensului, îl identificăm drept moment inițiatic, propriu unui timp eonic (generator, promotor). În raport cu acesta, OS este însemnată ca temă, respectiv ca suport axiologic. Din perspectiva spațialității temporale, provenind dintr-un timp primordial, OS se conturează idiomatic, pe un plan comunicațional. Astfel, ea se profilează anabasic (înălțându-se de la margine spre centru), în/din arealul unui grup (etnic, lingvistic) referențial (comunitate tradițională, academică, de elită/breaslă etc.). ● La
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
se conturează idiomatic, pe un plan comunicațional. Astfel, ea se profilează anabasic (înălțându-se de la margine spre centru), în/din arealul unui grup (etnic, lingvistic) referențial (comunitate tradițională, academică, de elită/breaslă etc.). ● La orizont, se relevă axialitatea unui pretutindeni temporal sau universalitate, prin care OS se sintetizează în simbolul unui arhetip ascensional. ● Formal, durabilitatea comportă expresia unei necontenite deschideri, prin care OS este aprehendabilă la nesfârșit, ca multitudine interogativă de posibile și mereu altfel exprimabile simboluri, în siajul unei interpretări
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
arabo-andaluză nu a fost întotdeauna definită prin această sintagmă. Astăzi, muzica arabo- andaluză desemnează un repertoriu de piese muzicale și poeme, originare din Al-Andalus. Înțelegem aici prin Al-Andalus atât granițele geografice ale teritoriului iberic dominat de arabi, cât și delimitarea temporală a acestei dominații, începând cu anul 711 și până la căderea Granadei, în 1492. Deși a fost și este considerată o muzică a claselor sociale superioare - intelectuali, muzicieni educați, clase nobiliare - și deci clasată ca și o muzică de factură savantă
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
după migrația de pe teritoriul spaniol, având în vedere faptul că fiecărui oraș din Al-Andalus îi va corespunde un nou oraș sau așezare din nordul Africii. Mai mult, aceste diferențe se vor accentua cu timpul, ca o consecință firească a intervalelor temporale foarte lungi ce au separat diferitele valuri de emigranți. Este știut faptul că fenomenul muzical este supus unei multitudini de factori de ordin geografic, social, cultural sau religios, ce îi modifică permanent caracteristicile, ajungându-se ca într-o perioadă de
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
perioada ministeriatului său (1922-1926), au fost construite nu numai școli gimnaziale, ci și școli normale, care să pregătească învățători. A fost o perioadă de emulație culturală, guvernarea liberală a lui Ion I. C.(Ionel) Brătianu încercând să mai recupereze din handicapul temporal în care se găsea societatea românească. În cursul anului 1938, s-a mai construit încă o sală mare de clasă, pentru ca în anul următor, 1939, zestrea școlii să se îmbogățească cu încă 3 săli de clasă. În perioada dominației horthyste
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
după cum remarca Nicolae Manolescu la apariție - este "alcătuit din scene scurte într-un montaj inteligent" ("România literară", 6 noiembrie 1975), incisiv chiar, cu tăieturi ferme între capitole, dar avînd o curgere, de fapt, felină, în care tehnicile (reveniri, amînări, salturi temporale) estompează și fluidifică durata. Drumul egal al fiecărei zile este, de altfel, numele eufemistic dat unei istorii frămîntate, pentru că este istoria creșterii și a intrării în viață a unei fete, spusă de ea însăși, cu un deficit inevitabil (și tocmai
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
făcut însă decît să traducă în fapt viziunea lui Paul Cornea. Acronia pe care am pus-o drept etichetă a personalității sale are însă și rațiuni mai profunde: ea rezultă, probabil, din calitatea de a nu fi rămas prizonierul modelor temporale, ci de a se fi detașat de ele atunci cînd își dovedeau caducitatea. Traseul intelectual parcurs de Paul Cornea reflectă, în mic, parcursul metodologiei literatului din secolul XX - de la istoria literară bazată pe documental pînă la hermenutica literară. Iar traseul
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
asculta / tăcerea / nimănui". Rostirea poate deveni astfel instituire de viață, fixare a trecătorului ("Creanga înzăpezită care din noapte / lovește-n geam, / o auzi. Sporește-i / viața, / dă-i un nume"). Un penultim poem se încheie sub semnul identificării dintre secvențele temporale și "cuvintele pe care nu le-am putut purta", cu "ceea ce ne rămâne de spus" și cu propria ființă a rostitorului: Coborâm în umbră / cu cei ce vin. // Tu știi / numărul - la / trecut, / la viitor. Numeri". Cu această extinsă ars
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
timp, ai dreptate, ea înseamnă de obicei datare iremediabilă. Cu toate acestea, cînd caut să mă consolez, revin la o observație pe care a făcut-o tot Tudorel Urian, aceea că și "Momentele" lui Caragiale au apărut într-o ramă temporală îngustă. Să ne înțelegem, nu m-am smintit și nu mă cred un Caragiale de școală nouă. Pur și simplu am încredere că voi fi pus o etichetă colorată pe o perioadă care îți poate produce tot felul de sentimente
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
dinaintea unui vast apartament. Căci, în fond, ce este și cum vedem noi ceea ce, cu un cuvânt grecesc multimilenar, numim istorie ? Pentru Eugen Cizek, istorie înseamnă paradigmă, serialitate, altfel spus funcții ale unor evenimente care, desfășurate pe un anumit arc temporal, se intercondiționează, aflându-se într-un anumit tip de relație (cauzală, finală, consecutivă, concesivă etc.). Se pornește de la eveniment, el este "reperul stabil" (p. 9), partea de propoziție certă a unei, să zicem așa, propoziții istorice integrate unei fraze (mai
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
fundalul contextual, dar și prin autoraportare, la mesajele liminale sub- sau metatextuale. Prin urmare, dacă evenimentul creează paradigma în Istorie, cu alte cuvinte dacă relațiile dintre evenimentele istorice articulează clase paradigmatice, serii flexionare alcătuind tot atâtea microsisteme pe un areal temporal dat (un mileniu, o jumătate de mileniu, un mileniu și jumătate etc.), aceasta nu înseamnă că am definit Istoria, ci doar am delimitat suprafața ei. În adâncime se află structurile autentice. Acestea, în cazul Istoriei, se numesc: instituții politice, organisme
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
ca un exercițiu de percepție globală mai mult decât unul de admirație (ultima, intrinsecă, implicită: a se vedea capitolul final, al cărui epilog se intitulează, filmic am zice, Roma, Roma), se vădește valabil pentru investigarea oricărei istorii. Indiferent de arcul temporal, de secvența delimitată formal, prin repere evenimențiale, a scrie istorie înseamnă, azi, a percepe - scuzați repetarea cuvântului - global fenomenul uman. Înseamnă, azi, a scrie o istorie care să totalizeze exterioritatea fenomenală, înglobând în același timp "pliurile", "volutele", "volumele", deci și
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]