672 matches
-
aflate În suferință. A afirma că Dumnezeu a murit pe cruce este o blasfemie. Constantul discernămînt exercitat de alesul manihean constă În separarea acțiunilor și gîndurilor care aparțin Luminii de cele care aparțin Întunericului. Aceasta presupune abținerea de la cel mai tenebros dintre actele omenești, păcatul trupesc (encratism), și de la cea mai Întunecată dintre toate materiile comestibile, carnea animalelor (vegetarianism). Dualismul manihesit este radical și urmează să se rezolve prin victoria finală a Luminii asupra Întunericului. Cu toate acestea, Întunericul este indestructibil
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
biletul de metrou parizian poartă simbolic un X mare, semn al necunoscutei și semn prezent în Doliul trandafirilor sub forma unui sex larg deschis care ne fac să ne gândim la "un X majusculă". Către acest punct de fugă, perspectivă tenebroasă, se îndreaptă Léon Lucain. Acesta este condus către o "casă închisă", adică un spațiu închis, ca și casa lui Fortunio la Théophile Gautier care și ea creează în inima Parisului și în interiorul său, un spațiu oriental exotic propice unor sublime
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
primordial: În noi e atâta beznă"! În "țara infernului", terifiantă, "labe reci de cârtiță", "vine tăiate", "sori măcinați în nori de cafea, / cascade de cretă, / vulturi ciocnindu-se în spațiu / de vărsăturile nopților" configurează expresionistic delirul, iregularul, în registre sugerând tenebrosul, marcând căderea în impur și macabru. Infernul lui Ioan Alexandru, oripilant, e totuna cu anticul ad inferos, cu ceea ce la Baudelaire fusese obsedantul gouffre, prăpastia. Configuraționism similar la Al. Philippide. Infern în toate și pretutindeni: "Cât infern e în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
romantică, împreună cu "fecioara pământului brună", pare o prelungire tandră dintr-un Eminescu fantasmatic. Pe de altă parte, se schițează discret aprehensiuni, temeri difuze de context repede uitate. La Bolintineau făcuse impresie un fragment din Mihnea și baba, o cavalcadă nocturnă tenebroasă cu efecte de mașinărie romantică, pe fundal demonic, terorizant; ritm gâfâitor, precipitat, în sacade: "Calul său tropotă, / Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul..." Mai mult decât Moartea căprioarei (mereu invocată), concisa Biografie (19 versuri) e un text
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rațional. Chiar dacă le încadrează în domeniul fantasiei multe dintre exemplele folosite de Culianu reprezintă o știință a imaginarului prin apartenența lor la structurile luminoase ale imaginarului, pe când universul fantastic este cu precădere inconștient și de aici o formă de imaginar tenebros. Motivul pentru care apar aceste confuzii sunt de ordin organizatoric, lucrările filosofului român fiind de analiză a mentalităților și o încercare de definire a imaginarului. Prin această analiză a mentalității și universului magic este realizată și o reconsiderare a începuturilor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
aceste modalități de a defini imaginarul putem urmări tendințe de a limita descrierea imaginarului la una dintre modalitățile specifice de identificare a acestuia. Majoritatea studiilor au avut tendința de a urmări partea de imaginar numită de noi ca fiind imaginar tenebros 16, urmărind să identifice structurile inconștiente specifice sau a imaginilor de suprafață. Dar o definiție a imaginarului nu trebuie să prezinte doar un aspect. Prin limitarea imaginarului doar la nivelul imaginilor de origine inconștientă și a simbolurilor specifice acestora se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Renașterea are o nouă sursă culturală care amplifică imaginarul. 1.2.3. Marile descoperiri geografice și ne-limitarea noilor imagini Călătoriile au reprezentat una dintre modalitățile fundamentale de amplificare a imaginarului. Aceasta are două surse: în primul rând sunt părțile tenebroase ale necunoscutului care, datorită tendințelor de a fantaza, dezvoltă o imagine a lumilor nedescoperite. Perioada medievală dezvoltă imagini fabuloase privind zonele necunoscute, lumile mirifice fiind identificate cu spațiile aparținând necunoscutului imediat cum ar fi pustia, pădurea 11 până la cel de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în primul rând pornind de la școala italiană în care includem pe Ficino, Giovani Pico della Mirandola, Bernardino Telesio etc. Cea de-a doua direcție este cea de origine germană care este prin structură mistică promovând o imagine pulsională mult mai tenebroasă. Pornind de la tradiția mistică a lui Meister Eckhardt, dar și a lui Albert cel Mare, în spațiul german se dezvoltă o filosofie ocultă a cărei reprezentanți sunt: Agrippa von Nettesheim, Paracelsius, Jacob Bohme, sau Valentine Weigel. Între cele două direcții
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
București, 1994, p. 16. 14 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, București, 2000, p. 26. 15 Stephen, M. Kosslyn, Image and Brain. The Resolution of Imagery Data, Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, 1995, pp. 1-5. 16 Imaginarul tenebros este pus în antiteză cu cel luminos și se referă la imaginile inconștiente, profunde și dezvoltările derivate din acestea, indiferent de domeniile în care se manifestă. 17 Cel elocvent exemplu privind nevoia de imagine este reprezentat de dezvoltare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cumpăr cartea lui Zimbardo În timp ce citeam, În paralel, două cărți de care nu m-am putut atinge timp de câțiva ani după ce au apărut: Lucrețiu Pătrășcanu. Moartea unui lider comunist (Lavinia Betea) și Clienții lu’ tanti Varvara. (Stelian tănase). Istoriile tenebroase din aceste două cărți ilustrează teoria lui Zimbardo. Descriu niște grupări de complotiști, niște alcătuiri sociale care au venit din subterane, au ajuns la putere și au impus apoi norma socială În România postbelică. Dar nu prin evoluție democratică, dezbatere
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mai funcționează, Republica este amenințată. Nesupunerea civică a devenit valoare, impolitețea nu mai este delict civic. Se refuză totul: superioritatea competenței și a experienței, familia tradițională, legalitatea controlului social, instituțiile statului, inclusiv cele care asigură ordinea socială. O atitudine recalcitrantă, tenebroasă care refuză totul, toate reperele tradiționale, contestă Îndeosebi puterea, procedurile clasice de ierarhizare (tradițiile, școlile de elită, administrația cu rigorile ei). Dar refuză, mai ales, cultul identității asimilatoare. Corpul social nu mai comunică normal, după regulile știute și atestate, imprecația
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Îmi traducea dintr-o carte cumpărată de mine recent, cu prilejul unei excursii la Moscova, de la imensa librărie „Casa Cărții”. Era o lucrare de sinteză, descriind starea psihologiei sociale În URSS, atunci când la noi tocmai se desființase studiul psihologiei, după tenebroasa afacere a „meditației transcendentale”. Am găsit numărul din Revista de psihologie În care a apărut recenzia; În timp ce la noi cercetările de psihologie socială erau interzise, În Rusia timpului se publicau aproape patru sute de titluri pe an, se organizau doctorate, se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
din nou - și într-adevăr îmi este rușine că răspund atât de târziu scrisorii dvs. lungi și amabile din 3 ianuarie* care ne-a făcut o mare surpriză. Principala mea scuză: din septembrie 1956, am fost ocupat cu o „afacere tenebroasă” despre care se poate în sfârșit vorbi - am lucrat la enormele dosare ale unui spion sovietic de la Stockholm care folosise mai multe limbi, dar mai ales limba sa maternă, armeana; am putut să-i citesc scrisorile în armeană, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ivesc. În finalul discuțiilor se ajunge la concluzia că, dacă Apollo este zeul luminii, fără de care viața nu poate exista, fratele său vitreg, Dionysos, care era prezent și el la Delfi, În chip de divinitate htonică (daimon), este o forță tenebroasă pe care Ammonios nu ezită să o considere ca făcând parte din lumea intermediară a demonilor al căror statut față de zei va fi discutat În dialogurile delfice. Concepțiile expuse de Ammonios despre univers (to pan), despre principiile primare și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tristă, își pune întrebări existențiale, nu este interesată decât de desen și de scriitorul respectiv. Profesorul de desen consideră că desenele sale sunt lucrări „satanice”, termen pe care Sandra și-l însușește: desene în care domină culoarea neagră și roșie, tenebroase și violente. Ea vorbește despre întreruperea școlii, fuge de la ore, falsifică carnetul de note, semnează în locul părinților etc. Mama nu mai înțelege nimic, tatăl rămâne perplex. Această incapacitate de a înțelege este cu atât mai mare cu cât Sandra a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
asta, dar continuă totuși să-mi refuze intrarea în misterul ei. Să nu-mi spui că te identifici cu Asterion, care, din câte văd, refuză lumina, preferând probabil să ia lumea în coarne pe întuneric, în acord cu natura lui tenebroasă. − Nu-i rău deloc ce spui. Să ne-nțelegem: lumea trebuie luată în coarne de forțele obscure ale creației, căci altfel riscă să înțepenească în rutina ei funcțională și să sucombe uzurii morale rezultante. Eu văd coarnele ca pe două
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
masiv. Nu știu dacă asta ar trebui să se confunde cu firescul. Aici voiam, de fapt, s-ajung. A admite că planurile divine ne rămân necunoscute implică, între altele, și că a banaliza încălcarea legii omenești e un gest profund tenebros, dacă nu de-a dreptul iresponsabil. Creăm slujbe pentru paznici și portărei de tot felul concediind singurul paznic de drept al umanității noastre - conștiința. Desigur, omul ăsta cu slăbiciunile bine cultivate social e o vacă de muls cum nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și pe care-i deranjam teribil cu scrierile mele, mi s-a pus în diverse rînduri întrebarea : ,,mă, cine ești tu să te apuci de scris ?” Da, în definitiv cine eram eu să-i deranjez pe alții în afacerile lor tenebroase ?! Și din nou întrebarea: oare trebuia să vegetez ca o legumă, să nu mă pun rău ,,cu lumea” ? - Cu lumea pungașilor, a hoților, a jefuitorilor , bineînțeles ! Mi-am dat seama că nu pot sta pasiv, și că am datoria să
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
smulge din somn// Trupul meu lepădându-și/ Suferința/ Și raze-mi curg prin pori cântând/ Frate arbor, tată râu,/ Măicuță pasăre,// Văd peștera în care-am plâns/ Și lespedea către hotarul lacrimei cu adevărat”. Pe de alta, geometria aseptică, opalinul tenebros, tentativele de torsionare a sintaxei și indeterminarea ostentativă: „Trupul lui Arhimede suna/ Un număr necunoscut/ Înota în palma zeului Ra/ Prin lacrima ce l-a născut// Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
având să rămână acolo pentru tot acel timp nedeterminabil care, fiind o variantă vagă a eternității, îi poartă câteodată numele în mintea noastră. Ele trebuie considerate, în acest moment al analizei, în existența lor de dinaintea sosirii în surghiun, întâi a tenebroasei Sycorax, apoi a visătorului duce de Milan. Și în comportamentul lor de locuitori netulburați ai insulei, deși demarcajul nu este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în anii de început, istorioare și nuvele, scrieri de factură romantică. B. nu era un imaginativ și proza sa stă între limite ținând de literatura convențională, minoră. Unele povestiri sunt prelucrări, ilustrând preferința pentru accentele moralizatoare ori pentru senzațional și tenebros, altele, cu subiect istoric, au de asemenea un epic precar. În schimb, O privire preste ținutul Hațegului în Transilvania (1838), ca și câteva pagini cu tonalități de poem în proză, descripții poetice, meditații înaripate de sentimentul mândriei față de gloria trecutului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
identitate bine conturată abia în Scherzo, a treia nuvelă din volum, unde povestea amoroasă e tratată în cheia unui comic ușor, grațios, în acord cu perspectiva echilibrată a bunului simț și cu soluția "rațională" (adică feminină, sugerează prozatorul) a rezolvării tenebroaselor afaceri sentimentale. O altă modificare față de primele două texte constă în faptul că procedeul manuscrisului găsit/ al povestirii "în ramă" e înlocuit printr-un fragment cu rol de mise en abîme, care teatralizează mai subtil povestirea, chiar din "interiorul" său
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
simbolizate de aur. Suprapunând demonului o dimensiune calitativă, Dănilă îl silește să-și descleșteze strânsoarea. Dar suprapunerea echivalează cu unificare, deoarece opozițiile se rânduiesc la locul ierarhic și legitim. Vrând-nevrând, diavolul se poziționează când devine pulbere atomică, materie discontinuă, rădăcină tenebroasă, fără de care universul este neconceptibil. Mănăstirea ideală a lui Dănilă se înalță în realitate pe suprafața iazului, înfingându-și adânc temeliile în glodul din fund. De aceea, mai sus a fost așezată fraza pe care Goethe i-o atribuie lui Mephistopheles
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
voit caricatural și poruncește Morții, în numele lui Dumnezeu, să mănânce numai pădure tânără, trei ani de zile și alți trei, numai vlăstare fragede. Când vine a treia oară Moartea, Ivan o bagă în turbincă fără altă formă. Ivan dușmănește rădăcina tenebroasă a lumilor (Talpa Iadului), fără de care universul nu ar putea exista, și pe agentul lor transformator. După ce Ivan reușește să păcălească Moartea, aceasta nu-l mai vrea pe Ivan. Și-l lasă de izbeliște, nu să trăiască, ci să-și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
încurce ițele ( Cine a ucis?, Oameni și umbre, Acuzarea apără, Hipnoza sau Contraspionaj, Insula spionilor, Șantaj, Regele pungașilor, Cercul morții, Pisica sălbatică, Halucinația și alte câteva, toate puse în scenă la diferite teatre din țară). Potrivit „mitologiei” caricaturale a epocii, tenebroșii infractori sunt trădători de țară, agenți ai spionajului străin, șantajiști, sabotori atentând la avutul obștesc. Urmăritorii, în schimb, lucrătorii Securității în speță, sunt blagosloviți cu sumedenie de calități, între care nu lipsesc umorul și spiritul de omenie. Perindarea martorilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]