438 matches
-
femeia nu se deosebește prin nimic de celelalte creaturi. Are doi ochi, două urechi, un nas, o gură, două picioare, două brațe și un fund. Dar asta numai În aparență. În esență, fiecare părticică a ei are nenumărate prelungiri. Nenumărate tentacule, Începând cu ochii și terminând cu gura. Ea e toată numai ochi, toată numai urechi și gură. Până și picioarele Îi sunt prevăzute cu ventuze. Ca să nu mai vorbim de sâni. E suficient un moment de neatenție, de slăbiciune din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al Isabellei, n-ar fi mulțumită. Isabelle ar putea insista să fiu concediată. Dar o luasem razna; părea destul de improbabil ca John să sufle ceva. Doar Abby părea interesată de ce Învârt și era imposibil chiar și pentru ea să aibă tentacule care să ajungă tocmai la Istanbul. Mi-am dat seama că acesta era, În parte, motivul pentru care mă afectase atât când l-am văzut pe fotograf - pentru douăzeci și patru de ore binecuvântate, uitasem cum era să fiu hărțuită, spionată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
al justiției sociale. AUFT, CASL, NAACP, AFL-CIO și toate sindicatele astea, Liga Idealurilor Democratice și cea a Americanilor Responsabili împotriva Bigotismului - toate sunt organizații cu nume sonore, din care americanii adevărați ar fi mândri să facă parte. Toate sunt niște tentacule răzvrătite, pervertite și canceroase ale Conspirației Comuniste. Mal Considine îl măsurase din priviri de aproape o jumătate de oră pe Edmund J. Satterlee, fost agent FBI și fost seminarist iezuit, uitându-se din când în când și la restul publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile în pământ ca niște tentacule și își aruncă frunzișul întunecat la culoare în aer, de parcă ar vrea să străpungă albastrul cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente în acest vis, deși nu le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rezervați și sobri, de la etajul șase. Știi tu care, cei cu nume de familie unguresc. El e subțiratic și uscățiv, ea poartă niște pălării monstruoase, cu boruri late. Ei bine, el o numește pe ea caracatiță. Înțelegi? Caracatiță, aceea cu tentacule și așa mai departe. Ce-o vrea să spună, el singur știe.” „Și ea, tată? Ea cum îl numește pe el?” Tata a amuțit pentru o secundă. „Impotent.” „Îîîî?” „Vorba asta ți-o explic eu ție, când ai să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prin mijloace și prin contra-măsuri echivalente. Pentru locul vostru de baștină, necazul se vădește a fi și mai mare, iminent, căci aici va să fie teatrul nemijlocit, al înfruntării celei mai aprige cu putință, dintre Brațul Credinței și Brațele Tenebrelor, tentacule ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de chinuri ca niște râme zdrobite: "Aoleu!..." "M-a omorât, mamă!..." "Aoleu, fraților!..." M-a împușcat, oameni buni!..." În același moment mulțimea se întoarse înapoi, cuprinzând în fuga ei și pe puținii care nu-și pierduseră îndrăzneala. Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat... Maiorul Tănăsescu își ținea strâns roibul, cu luciri de oțel în ochi, cu o ușoară încruntare a mușchilor figurii. Alături trompetul își umfla mereu obrajii ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bârna pe sub care trecuse "tehul", se lăsă fără zgomot din plafon. Din această apariție emana o puternică impresie de energie conținută. Niște degete... sau niște falange hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu totul gâtul lui Brett aidoma unor tentacule. Strigătul de groază al inginerului se curmă. Cu un gest reflex, își duse mâinile la gât. Zbaterea lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era deosebit de tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
taxinomic. Am străbătut repede culoare întunecate în care se deschideau ferestrele dioramelor mici, înfățișînd, prin mulaje vopsite grosolan, viața în cambrian, silurian, devonian (doar niște forme subacvatice, greu de identificat, un soi de moluște cu cochilia conică, nerăsucită, și cu tentacule la bot, apoi un soi de știuleți de porumb de un galben nenatural, prinși de fundul oceanului cu pedunculi subțiri), carbonifer, permian, triasic, jurasic, cretacicul cu reptilele lui caraghioase (Gina se strâmba de râs privind "marele" Tiranosaurus rex, de vreo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culoarea ambrei, cu nenumărate falduri și ondulații. Moluștele aveau ca vedetă uriașa caracatiță, palidă și grețoasă în borcanul ei gros cât o conductă de canalizare; alături se afla nautilul cu cochilia sa portocalie striată cu negru, cu mănunchiul său de tentacule pornind chiar din ochi. Și apoi nenumăratele insectare, prin fața cărora am trecut scoțând tot felul de exclamații, de parcă am fi inspectat fauna stranie de pe altă planetă. Cum erau posibile atâtea forme hidoase ale materiei? Mai întîi termitele, mișunând în cuibul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
La ora asta nu mai e program la televizor. RÎd. Vinul scoate din ei amintiri legate de teatru, de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În beznă, tentacule palide și Înșelătoare pătrund din stradă, prin ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine să nu fim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spună ceva. Limba i s-a umflat În gură sau s-a transformat Într-o broască. Sau i-a dispărut. Împreună cu cea mai mare parte a feței. E mut, dar nu pentru că nu mai are nimic de spus. Cele două tentacule ale acestui far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plasează sub semnul legitimității un adevărat cronotop, genuin scriiturii lui Tumanian, întrucât sub asemenea auspicii autorul aglutinează și contopește fapte, oameni, spații, timpuri revolute și totuși, cum lesne se vede, readuse în lumina conștiinței de acel demon epic ale cărui tentacule îl cuprind, fatalmente, pe cititorul îndrăgostit de acest tip postmodern de literatură ce decantează sau, la rigoare, sublimează ceea ce, cu o alăturare destul de elastică, s-a numit ficțiune autobiografică. Lucrurile intră în matca firescului într-o narațiune care, deși pare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o pe hârtie în cerdacul Bojdeucii lui Creangă... Ajuns pe creasta Repedii, am lăsat privirea să hălăduiască asupra Iașilor - o reptilă antediluviană colăcită de-a lungul Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte o frunză desprinsă dintr-un ram, tălăzuind apoi spre glie. Parcă îți este
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
oligoelementele necesare unei diger ări complete a homarilor și neutralizează pehașul regurgitativ al gălbenușurilor de ouă de broască țestoasă pe care tocmai le-ați achiziționat. Puteți asezona salata cu alge roșii sau, dacă vă supără culoarea, cu mănunchiuri proaspete de tentacule de caracatiță înnăbușite în unt de maragonga.Sperând ca sugestiile noastre să vă fie utile, transmiteți mult stimatului dumneavoastră soț, domnul senator Athanasie Bucluc, cele mai sincere felicitări pentru intervenția din ședința comună a camerelor reunite privind pauperizarea cadrelor didactice
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă întreb uneori dacă destinul meu nu s-a născut din cuvinte. Eu însumi par produsul cuvintelor mele... Nu remarcați? Pădurea, peronul, gara, mlaștina, cobra... Numai cuvinte. Mă mișc, am impresia, într-o lume de cuvinte care mă înfășoară cu tentaculele lor... Oare și tristețea, domnilor, să fie un simplu cuvînt?... Deșertul nu. Deșertul e o realitate. L-am văzut cu ochii mei și chiar dacă uneori mă auziți îndoindu-mă de asta să știți că mint. Un singur lucru mă încurcă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nevăzătorilor s-a repetat și se repetă, încât după atâția ani și ofuri s-a putut ajunge la un atac deschis, precipitat și cu urmări grave, asupra instituțiilor statului de drept, care le stătea în cale briganzilor din țară, cu tentacule și dincolo de ea, caracatițe jefuitoare a acestui leagăn străbun, până să nu mai rămână niciun firișor de iarbă din el și apoi să-l dea la fier vechi pe te miri ce... Gheorghiță Savel vede bine acest păienjeniș otrăvit din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fata aceea a fost în Piața Universității. Am văzut-o noi. Dați-le! Că le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic Paris, întinsă acum ca o caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen unic în istoria lumii. Nici cuvintele de vandalism, barbarie, nu-l pot diminua. În salopete și căști
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
faptul că și oamenii musteau de neuroni-oglindă. Imaginile unor mușchi în mișcare produceau mișcarea unor mușchi simbolici, iar mușchii simbolici mișcau țesutul muscular. Cercetătorii se grăbiseră să întregească uluitoarea descoperire. Sistemul neuronilor-oglindă se extindea dincolo de controlul și performanța mișcării. Avea tentacule care se strecurau în tot felul de procese cognitive superioare. Juca un rol în vorbire și învățare, în decodarea expresiilor faciale, analiza pericolelor, înțelegerea intențiilor, percepția și reacția la emoții, inteligență socială și teoria asupra minții. Weber își privea soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla de aproape o sută de zile încoace. Se opri, în sfârșit, înfiorat de această realitate. Labele picioarelor îi zvâcniră cuprinse de un tremur ce-i încorda ghearele ascuțite ca niște lame. Tentaculele groase care-i creșteau din umeri se încordară și ele. Corl își răsuci dintr-o parte în alta enormul său cap de pisică, în timp ce filamentele păroase din care-i erau alcătuite urechile fremătau cu putere, iscodind fiecare adiere de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ci o ființă inteligentă, conștientă că are de-a face cu alte ființe inteligente. Observați rigiditatea mișcărilor ei. Înseamnă că-i prudentă și că și-a dat seama că suntem înarmați. Tare-aș vrea să-i pot examina îndeaproape extremitățile tentaculelor de pe umeri. Dacă au forma unor ventuze sau a unor mâini, putem presupune că e un descendent al locuitorilor acestui oraș. Ar fi foarte bine dacă am putea comunica direct cu el. Judecând după aparențe, deocamdată aș spune că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o frecvență pe care se simțea capabil s-o înregistreze. Dar aceste mesaje i se păreau lipsite de semnificație. Ca să le dea impresia că-i prietenos, Corl își transmise numele prin perii de pe urechi, arătând spre sine cu unul dintre tentacule. Un glas pe care Grosvenor nu-l recunoscu spuse, tărăgănat: - Am auzit în aparat un fel de paraziți în clipa când făptura și-a mișcat urechile. Ia spune, Morton, crezi cumva că... - Tot ce se poate, îi răspunse Morton, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el. Așadar, acesta era Gourlay, șeful serviciului de comunicații! Grosvenor fu mulțumit: sosirea monstrului îi va da, poate, prilejul să înregistreze vocile tuturor membrilor mai importanți ai expediției. Căutase asemenea ocazii încă de la începutul călătoriei. - Ia te uită! Exclamă Siedel. Tentaculele se termină în formă de ventuze! Dacă ar avea un sistem nervos suficient de complex, ar putea fi instruit să manevreze orice aparat. - Cred că a sosit momentul să ne întoarcem în navă și să mâncăm, spuse Morton. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un fel de mârâit. Mintea i se întunecase. Metalul ușii se îndoi sub greutatea lui, făcându-l să urle de durere. Acum era ca un animal prins în capcană. Începu să izbească în ușă cu ghearele și să smulgă cu tentaculele-i groase panourile bine sudate. Întreaga mașinărie scrâșni, parcă în semn de protest. Cușca ascensorului continua totuși să urce în salturi, trasă de forța magnetică, și ajunse în cele din urmă la destinație. Corl smulse ceea ce mai rămăsese din ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]