1,088 matches
-
În capitolul XIV este tratată problematică participării din dublă perspectiva: descriptiva și dinamica. Autorul începe prin a propune o serie de delimitări conceptuale, în vederea surprinderii cât mai exacte a fenomenului pentru că apoi, să realizeze o abordarea istorică a preocupărilor pentru teoretizarea participării. În felul acesta se crează o imagine de ansamblu asupra tematicii, permițând înțelegerea acestei realități organizaționale. În încercarea de a oferi o imagine panoramica asupra fenomenului, autorul stabilește dimensiunile participării, formele acesteia, prezintă un model al participării și o
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
publicarea ei, care mi se pare oportună, ar fi salutare accentele mai explicite ale utilizării, ale integrării și ale extrapolării de concepte, secondată permanent de înțelegerea și aprofundarea analitică a textului literar, din care de fapt ar trebui să provină teoretizarea. Trebuie să subliniez că autoarea tezei de față se dovedește atentă la generarea teoreticului din specificul alcătuirii și al conceperii operei, în toate articulațiile și trăsăturile sale, știind să puncteze aceste coordonate așa cum au fost ele reperate și în interpretările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
decât pentru experimentul strict desfășurat. Repetarea lui, în alte condiții, nu va se va desfășura întocmai. De regulă stilul empiric nu poate considera în rezolvarea problemei decât un număr limitat de variabile, dictate de experiența lacunară a cercetătorului. La fel, teoretizarea unui fenomen, sau generalizarea lui, dar fără fundament practic este riscantă și de cele mai multe ori sortită eșecului. 7.2.2 Blocaje informaționale și expresive Blocajele informaționale și expresive sunt considerate strâns asociate. Blocajele informaționale conduc la o alegere ineficientă a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
spune adevărul, despre a fi ordonat și curat, despre a iubi frățiorul sau surioara, despre a respecta adulții și bătrânii, despre muncă și despre cinste, etc. Copilul preia valorile de la adult prin imitație, prin observații „la obiect” și nu prin teoretizări și reguli rigide. Acestea îi repugnă și nu fac decât să-i inducă o atitudine de respingere față de valorile respective. Din păcate, părinții oferă exemple personale puține, ba chiar contra-exemple, și se mărginesc la a impune reguli (” Să faci așa
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
documentele Pentagonului") este cea practicată de "specialiștii în rezolvarea problemelor". Aceștia sunt persoane instruite temeinic în universități și centre de specialitate și aduse în administrație pentru a rezolva problemele de politică externă. Pentru a susține imaginea Americii (dar și de dragul teoretizării realității) "specialiștii în rezolvarea problemelor" au mințit și distorsionat faptele după bunul lor plac. Arendt acuză teoria politică modernă ("teoria jocurilor" și analiza sistemelor) de aceeași căutare forțată a unor "legi" după care funcționează politica, acțiune care are ca rezultat
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
105, evidențiind, astfel, plasarea conștientizată și asumată sub semnul gândirii, care capătă consistență în numeroase tratate și eseuri. Hume, Voltaire, Rousseau, Diderot, Kant și atâtea alte nume ilustre vin să întregească o listă care atestă pe deplin această voluptate a teoretizărilor care marchează secolul al XVIII-lea. În același spirit, după cum am mai sugerat, sfera literară își reordonează mecanismele, ducând la crearea unui nou domeniu cel al criticii. Aceasta este scoasă din marginalitate, nu mai este un simplu apendice al creației
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care a adus un imens beneficiu dezvoltării intelectuale. Scrisorile atingeau uneori calitățile unor creații literare, fiind citite și comentate în saloanele vremii, dar, mai presus de aceasta, reprezentau instrumente pentru desfășurarea polemică a ideilor și pentru exprimarea nestigherită a unor teoretizări în domenii din cele mai diverse. Acest flux epistolar care impune constituirea unui gen aparte, ridicându-se cu mult, atât prin stil cât și prin conținut, deasupra unui schimb de banalități cotidiene, este rodul, dar și una din sursele acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
modelul galic. Astfel, pentru stabilirea unei viziuni de ansamblu vom lua în considerație periodizarea făcută de Matei Călinescu ce distingea trei etape: 1660-1700 coagularea ideilor, 1700-1740 maturitatea, 1740-1770 stingerea. Fiecare din aceste diviziuni se subsumează, din punct de vedere al teoretizării anumitor concepte, celor trei nume importante John Dryden, Alexander Pope, Samuel Johnson. Prin eseul său Of Dramatic Poesy Despre poezia dramatică apărut în 1668, înaintea Artei poetice a lui Boileau (1674), Dryden este primul în spațiul britanic care coagulează într-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
urmări, în acest sens, câteva figuri ilustrative ale epocii, care și-au exprimat clar adeziunea la ideologia clasică Gheorghe Asachi, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Odobescu, Timotei Cipariu etc., iar într-un capitol separat, vom avea în vedere principalele teoretizări în ceea ce privește arta dramatică, unul din punctele de bază ale clasicismului. IV.2. Gheorghe Asachi Personalitate oarecum anacronică față de restul pașoptiștilor prin diferența de vârstă (avea deja 60 de ani la Revoluția din 1848), dar și prin atitudinea negativă în ceea ce privește elanurile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
perceput clasicismul doar în liniile sale generale 216. Această ultimă perspectivă este, de altfel, cea mai des întâlnită în studiile critice sau istoriile literare unde Heliade figurează printre reprezentanții de seamă ai romantismului românesc. Cu toate acestea, lectura atentă a teoretizărilor scriitorului muntean, mai mult din prima parte a activității sale literare, e drept, dezvăluie un atașament destul de ferm față de principiile clasice. Iată un fragment din articolul Serafimul și Heruvimul și Visul 1836: "A scri însă cu un scop, a avea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în inima lectorului, cu cât cuvintele vor fi mai alese, cu atât ele îi vor susține mintea în sfere nobile și mai înalte." IV.6. Ardelenii Dintre personalitățile de marcă ale Transilvaniei pașoptiste, doi autori mai cu seamă proiectează în teoretizările lor principii ale doctrinei clasice este vorba despre George Barițiu și Timotei Cipariu. Primul dintre aceștia al cărui nume se pronunța de către contemporani Bariț reprezintă o figură proeminentă a emancipării culturale de peste munți prin rolul fundamental în dezvoltarea învățământului și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se așteaptă clasicitatea nici nu poate să fie crudă, necultivată, nici să aibă o cultură scâlciată, nici să fie prea cultivată." Aceste rânduri atestă, printre altele, și conștientizarea stadiului incipient al literaturii române, ceea ce face din articol nu doar o teoretizare sterilă, ci mai ales o promovare a căilor de urmat în dezvoltarea culturii. Este, de altfel, sensul în care trebuie citite articolele pașoptiștilor care nu aveau timp de dispute estetice gratuite, subsumându-și toate eforturile emancipării naționale, politice și culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al efectului exercitat asupra cititorilor, asociată cu statuarea importanței modelelor și cu numărul copleșitor al exemplelor din scriitorii clasici pentru ilustrarea conceptelor avute în vedere, reprezintă alte motive importante pentru care lucrarea lui Timotei Cipariu să fie percepută drept o teoretizare în spiritul viziunii clasice. Așadar, după cum o sugerează exemplele discutate anterior, se poate vorbi de existența neoclasicismului și în spațiul transilvănean, îmbogățind prin contribuții interesante peisajul ideologic al epocii pașoptiste. IV.7. Teoretizări despre teatru Este deja cunoscut faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Timotei Cipariu să fie percepută drept o teoretizare în spiritul viziunii clasice. Așadar, după cum o sugerează exemplele discutate anterior, se poate vorbi de existența neoclasicismului și în spațiul transilvănean, îmbogățind prin contribuții interesante peisajul ideologic al epocii pașoptiste. IV.7. Teoretizări despre teatru Este deja cunoscut faptul că teatrul a reprezentat "principalul cal de bătaie al clasicismului"231 după cum sugera P. Cornea, de aceea numeroasele articole ale vremii, ce aveau ca obiect actul dramatic, sunt subsumate principiilor acestui curent. Punctul comun
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
deja cunoscut faptul că teatrul a reprezentat "principalul cal de bătaie al clasicismului"231 după cum sugera P. Cornea, de aceea numeroasele articole ale vremii, ce aveau ca obiect actul dramatic, sunt subsumate principiilor acestui curent. Punctul comun al tuturor acestor teoretizări îl constituie evidențierea scopului educativ al reprezentărilor scenice, fiind întâlnit chiar și la Negruzzi în prefața la traducerea sa Triizeci de ani sau Viața unui Jucătoriu de cărți, deși restul textului sugerează mai mult afilierea la romantism. Sintagma "școală de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dezvăluie complexitatea resorturilor ideologiei pașoptiste. În acest sens, a percepe maniheist clasic vs. romantic opțiunile estetice ale perioadei 1830-1860 este o greșeală. Nuanțările multiple ale îmbinărilor elementelor celor două paradigme o dovedesc atât la nivelul creațiilor literare cât și al teoretizărilor. Desigur, nici a privi unilateral epoca doar din perspectiva romantismului nu ar corespunde cu adevărul. Numeroasele mărturii ideologice din care cele mai importante au fost selectate în lucrarea de față atestă prezența asumată în mod conștient a neoclasicismului. Caracterul mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
definit, ci se naște, mai mult, din numeroasele mărturii și angajamente individuale, care particularizează idealurile generale, fără însă a părăsi sfera clasică. De asemenea, ca și în celelalte epoci, această adeziune la principiile clasice se manifestă, mai mult, la nivelul teoretizărilor, al crezurilor explicite, fiind mai puțin evident în sfera creațiilor propriu-zise, care au fost, de altfel, asimilate curentelor epocii, ajungându-se la situația paradoxală de a se considera neoclasicismul drept una din multiplele fațete ale modernismului. Dincolo însă de asemănările
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Lovinescu, a cărui fire înclinată spre patriarhal ar fi fost mai potrivită cu aspirațiile clasice decât cea a lui Călinescu, mult mai explozivă, mai vulcanică. S-a produs, așadar, o supunere a pornirilor romantice, cel puțin la nivelul conștient al teoretizărilor și în opțiunea făcută în ceea ce privește formula de roman abordată, dar această supunere nu a fost niciodată totală, după cum observa același Dimitrie Micu: "Călinescu s-a autoconstruit ferecându-se. [...] Îmbrățișarea clasicismului nu a implicat suprimarea tumultului romantic; a implicat doar reprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de universal, diminuarea subiectului printr-un proces de depersonalizare a operei, transcenderea noțiunii de caz și de moment istoric prin adoptarea unei perspective ce implică noțiunea de "umanitate canonică". Sunt principii pe care, în general, le-am mai regăsit în teoretizările menționate în acest capitol, sugerându-se astfel nevoia reinstituirii unei dimensiuni clasice ca nouă opțiune estetică. Clasicismul lui Călinescu se încadrează în aceeași linie programatică animată de impunerea unei viziuni considerată într-un fel salvatoare. Este, desigur, doar un punct
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
literară. Cât însă din aspirațiile clasice s-au concretizat pe deplin? A existat până la urmă această renaștere? Răspunsul la aceste întrebări presupune anumite nuanțări, mai ales în ceea ce privește disocierea dintre dimensiunea teoretică și cea practică, a creațiilor literare propriu-zise. La nivelul teoretizărilor, angajamentele sunt destul de clare, după cum s-a observat pe parcursul acestui capitol și, chiar dacă nu s-au constituit într-o mișcare pe deplin coagulată, aceasta nu înseamnă că nu trebuie luate în considerație. Pe de altă parte însă, la nivelul operelor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
IV. Neoclasicismul pașoptiștilor români 99 IV.1. Coordonatele epocii pașoptiste. Ambivalența clasic-romantic 99 IV.2. Gheorghe Asachi 107 IV.3. Grigore Alexandrescu 109 IV.4. Ion Heliade Rădulescu 111 IV.5. Al. Odobescu 115 IV.6. Ardelenii 117 IV.7. Teoretizări despre teatru 120 IV.8. Alte prezențe notabile 122 IV.9. Concluzii 123 V. Recuperări clasice în secolul al XX-lea 125 V.1. Contextul general 125 V.2. Nevoia de ordine: Acțiunea franceză și Jean Cocteau 129 V.3
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din schema construcțiilor urbane. Intervenția asupra spațiului se traduce de această dată prin fronturi stradale în centru, prin redefinirea principalelor artere și prin ridicarea ansamblurilor masive de locuințe la periferia orașelor. Planificarea dezvoltării orașului se modifică încă o dată la momentul teoretizării științifice a microraionului, care va reprezenta baza ansamblului urban complex<ref id=”3”>Zahariade, Arhitectura..., pp. 54-55. </ref>. Această teorie va sta la baza volumului enorm de locuințe construite în anii ’70 care domină și în prezent peisajul urban autohton
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
nivel european, cu particularizare pe aplicabilitatea acestui concept la nivel național și local. Noțiunile teoretice sunt susținute de exemple practice referitoare la abordarea SBC, tocmai pentru a determina în ce raport se află partea de aplicabilitate propriu-zisă cu cea de teoretizare. 5.2.1. Conceptul de SBC (KBS) în lumea contemporană Una dintre definițiile cele mai generale identifică Societatea Bazată pe Cunoaștere drept acea societate care creează, utilizează și împărtășește cunoașterea pentru a spori bunăstarea cetățenilor săi. Mai mult, acest tip
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
aplicate printr-o strategie economică pentru dezvoltarea orașelor în economia bazată pe cunoaștere, printr-un management strategic bazat pe cunoaștere și aplicat la nivel social. 5.2.4. SBC (KBS) în România: un simplu slogan Revenind la eterna discrepanță dintre teoretizare și aplicabilitate, se observă că, pentru România SBC, a fost asumată de cele mai multe ori doar ca simplu slogan. Deși principiile au fost asimilate la nivelul documentelor programatice, implementarea propriu-zisă s-a lovit de aceeași modalitate de interpretare identificată prin teoria
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
modalitate stilistică, ironia, al cărei paradox "e de a nu se lăsa prinsă în nici o formulă și de a fi în același timp prezentă în orice act intelectual convingător"24, se relevă deopotrivă ca principiu metafizic și estetic inefabil. Orice teoretizare a spiritului ironic în filosofie începe, neîndoielnic, cu Socrate și cu aventura euristică a cunoașterii de sine. Privind lucrurile din perspectiva lui Jankélévitch, am putea vedea, în dialogurile socratice, starea ideală a disputei de idei cu funcție paideică sau, poate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]