1,126 matches
-
situație, să caute să convingă terapeutul, argumentând în legătură cu starea sa de rău, cu privire la veridicitatea suferinței sale, și relația colaborativă nu s-ar instala. O bună recontextualizare - centrează atenția pacientului asupra trăirilor sale mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - permite terapeutului să înțeleagă mai bine ceea ce trăiește pacientul; - facilitează analiza funcțională sincronică pornind de la o situație precisă. Recontextualizarea este un instrument puternic care ajută pacientul și terapeutul să lucreze împreună asupra problemelor reale. Pacientul este, în această situație, preocupat în totalitate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și formularea ipotezelor. Repetiția este, într-o oarecare măsură, „metoda papagal”: terapeutul verbalizează cuvânt cu cuvânt, cât mai exact posibil, ceea ce spune pacientul. Acesta ascultă ceea ce tocmai a spus, ceea ce-i focalizează atenția asupra celor trăite mai degrabă decât asupra terapeutului, sau asupra relației cu terapeutul. De exemplu: Pacientul - Sunt total depășit... Terapeutul - Sunt total depășit... (Reformulare-repetiție). Pacientul - Totul mi se întâmplă în același timp. Divorțul, munca, copiii care cresc. Terapeutul - Totul mi se întâmplă în același timp. Divorțul, munca, copiii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în același timp. Divorțul, munca, copiii care cresc. (Reformulare-repetiție). Care este problema pe care o suportați cel mai greu? (Recontextualizare). Pacientul - Divorțul. Am o prietenă, în plus, care nu contribuie la rezolvarea problemelor. (Atenția pacientului este focalizată asupra celor trăite). Terapeutului îi este teamă, uneori, să repete cuvânt cu cuvânt ceea ce spune pacientul. El folosește adesea sinonime, formulări diferite, sau se încurcă în cuvinte și expresii inutile („dacă am înțeles bine”, „Ați spus mai înainte...”). Ii este teamă ca pacientul să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
iritat de aceste repetiții, lucru care nu se întâmplă aproape niciodată! A nu repeta exact ceea ce spune pacientul diminuează considerabil impactul reformulării: - terapeutul riscă să „traducă” în mod diferit ceea ce pacientul verbalizează; - pacientul își focalizează atenția asupra formulării și asupra terapeutului mai degrabă decât asupra trăirii sale. A relua cuvânt cu cuvânt ceea ce spune pacientul permite o bună recentrare a terapiei în cadrul relației colaborative. Precizarea termenilor: atunci când pacienții „nu-și găsesc cuvintele” sau verbalizează greu ceea ce resimt sau doresc să spună
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic. Terapeutul - La serviciu, nimeni nu mai face nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic. (Reformulare-repetiție). Asta înseamnă că toată munca rămâne în sarcina dumneavoastră? (Ipoteza terapeutului). Pacienta - Da, exact așa se întâmplă. (Verificarea pertinenței). Ipotezele terapeutului trebuie stabilite pornind de la realitatea pe care o trăiește pacientul: - terapeutul trebuie să verifice bine dacă pacientul are aceeași ipoteză; - terapeutul va adapta ipoteza în funcție de verificarea pe care o va
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nimic. Terapeutul - La serviciu, nimeni nu mai face nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic. (Reformulare-repetiție). Asta înseamnă că toată munca rămâne în sarcina dumneavoastră? (Ipoteza terapeutului). Pacienta - Da, exact așa se întâmplă. (Verificarea pertinenței). Ipotezele terapeutului trebuie stabilite pornind de la realitatea pe care o trăiește pacientul: - terapeutul trebuie să verifice bine dacă pacientul are aceeași ipoteză; - terapeutul va adapta ipoteza în funcție de verificarea pe care o va face împreună cu pacientul. Rezumatul In cadrul metodei celor 4R, rezumatul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
4R” sunt patru note a căror utilizare flexibilă construiește o frumoasă melodie relațională. Experiența demonstrează că este important să aplicăm metoda în manieră pură: recontextualizările, reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise, verbalizate direct. Perifrazele defensive ale terapeutului, stereotipurile verbale, „dantelăriile verbale” sunt inutile. Mai mult, non-verbalul trebuie să fie adaptat conținutului discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică este tehnica convorbirii cea mai reprezentativă pentru terapia cognitivă. Acest capitol nu poate să-i
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a explora problema). Pacienta - Mi se întâmplă mai ales dimineața. După ora trei după-amiaza și seara, mi-e greu să mă culc, mă simt destul de bine. (Pacienta colaborează și adaugă informații prețioase pentru a afirma diagnosticul). Dezbaterea problemei Uneori, certitudinile terapeutului dau naștere unei discuții dezbatere cu pacientul. Riscul unei escalade simetrice crește, aceasta putând duce la eșecul terapiei. De exemplu: Pacientul - Beau alcool, asta-i sigur, dar pot să renunț la el când vreau. Pur și simplu n-am avut
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
curat pentru ceea ce se poate întâmpla, la nivelul examenelor sanguine. Pacientul: „Si ce spun probele mele de sânge?” (Pacientul este interesat mai mult de problema sa decât să discute cu medicul: relația colaborativă se realizează). Interogare într-o manieră administrativă Terapeuții pun adesea întrebări pentru a obține informații, cu riscul ca aceste întrebări să pară a fi o interogare administrativă. Uneori, aceste întrebări formează o listă ca într-o interogare administrativă. Această manieră de a acționa, sigur utilă, riscă să contribuie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
durerile ei...(Rezistență). Terapeutul - Este totuși dificil. Pacientul - Puțin...(Rezistență). Terapeutul - Poate că nu îndrăzniți să spuneți că suferiți din cauza comportamentului său? Pacientul - Sunt lucruri și mai grave. N-am de ce să mă plâng. (Rezistență, reactanță). In acest exemplu, ideea terapeutului este că mama pacientului este dificilă. El încearcă să-l aducă pe pacient în situația de a recunoaște acest lucru, ceea ce amplifică rezistența: colaborarea nu se stabilește. Din contra, terapeutul poate foarte bine să-l urmeze pe pacient: Terapeutul - Mama
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
propunându-i, în același timp, ajutorul său: alianța terapeutică are șanse mai bune pentru a se menține, sau pentru a se instala. A merge prea repede ” Prea repede” este unul dintre comentariile cele mai frecvente făcute pe parcursul supervizărilor: într-adevăr, terapeuții au tendința de a aplica prea repede metodele, fără a verifica etapele procesului psihoterapeutic. Pacienta - Fac crize de panică, asta mi-a spus medicul meu. Este insuportabil, în fiecare seară, la lăsarea nopții... Trebuie neapărat să găsesc pe cineva și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
funcțională). Metoda celor „4R” și interogarea socratică antrenează pacientul să colaboreze, ceea ce diminuează rezistențele și reactanțele. A merge prea încet Unii psihoterapeuți lucrează prea repede, alții prea încet: această capcană este mai puțin frecventă, dar este reală, mai ales pentru terapeuții care doresc să se asigure că au înțeles bine sau doresc să se asigure că aplică cu precizie metoda potrivită. Insă, un exces de certitudini nu este necesar, deoarece „toate drumurile duc la Roma” și pentru că este mai bine să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-uri, sarcini stabilite indispensabile și evaluarea progresului. Utilizarea unor metode specifice pentru stabilirea relației colaborative este utilă pentru a angaja, a dezvolta și a menține în cele mai bune condiții efortul comun. Aceste metode presupun a avea cunoștințe în legătură cu: - autoobservarea terapeutului; - observarea stilului relațional; - utilizarea componentelor non verbale ale comunicării; - tehnicile de desfășurare a convorbirii; - reperarea și dezamorsarea capcanelor relaționale. Specialitatea de psihoterapeut a dat prioritate lui a ști în raport cu a ști să faci! Ca și cum o intervenție chirurgicală ar putea fi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a dat prioritate lui a ști în raport cu a ști să faci! Ca și cum o intervenție chirurgicală ar putea fi încredințată unui excelent teoretician care n-ar fi lucrat decât câteva ore într-un bloc operator! In domeniul terapiei comportamentale și cognitive, terapeuții au nevoie să se antreneze pentru a-și dezvolta cunoștințele practice în domeniul competențelor relaționale, a competențelor tehnice pentru a aplica metodele și pentru a evalua impactul acestora. 4. Farmacologie și terapie cognitiv-comportamentală Charles Pull∗ Introducere 1. Tulburările anxioase Tulburare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un tratament specific unic (TCC sau farmacoterapie) n-ar putea rezolva ansamblul simptomelor în toate cazurile. A prescrie un medicament este posibil, de obicei, imediat.A desfășura o TCC necesită un efort de organizare, atât din partea pacientului cât și din partea terapeutului, și nu este posibilă decât după un interval de timp, ce presupune câteva săptămâni până la câteva luni. Pe de altă parte, a propune o TCC implică un transfer către un alt terapeut, atunci când clinicianul nu-și poate asuma singur această
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ne poziționa într-o optică sterilă de competiție, ci de a evolua spre o optică integrativă. 5 Punctul de vedere al pacientului Annie Gruyer∗ Introducere 1. Accesul la terapie 2. Desfășurarea terapiei Relația terapeutică Consultațiile Evitările: inamicii pacientului și ai terapeutului Inventivitate și îndrăzneală: un avantaj pentru terapeuți Problemele „existențiale” și schemele Medicamentele Vindecarea 3. Viața după terapie Noi direcții de explorat Asociațiile pacienților Adrese utile Bibliografie Introducere La începutul anilor 1980, asociațiile de pacienți erau puțin numeroase, aproape inexistente. Principiul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe care se sprijină terapia. In cadrul TCC, alianța terapeutică este determinantă pentru observarea în condiții bune a exercițiilor în timpul ședinței de terapie și a sarcinilor ce trebuie să fie efectuate în afara ședinței. TCC presupune un angajament activ atât din partea terapeutului cât și din acea a pacientului. Primul informează în legătură cu tulburarea psihologică, răspunde întrebărilor pacientului, dă sfaturi în legătură cu viața cotidiană, oferă instrumentele terapeutice pentru schimbare, conduce exercițiile, încurajează, consolidează după fiecare etapă depășită... Cel de al doilea se informează, întreabă, se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de absența unui diagnostic, de pierdere a speranței dar și a motivației și a încrederii în ajutorul unui terapeut, neîncrederea, chiar opoziția, sunt puternice. Dincolo de caracterul aleatoriu și puternic subiectiv al oricărei întâlniri dintre doi indivizi, empatia, această facultate a terapeutului de a se pune în locul celuilalt, de a percepe ceea ce resimte acesta, face posibil efortul terapeutic al cărui obiectiv primordial este schimbarea. Ascultare activă și ascultare pasivă Orice persoană aflată în suferință psihologică face diferența dintre un terapeut care ascultă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
elanul de a solicita ajutor și înțelegere. In acest context, este esențial ca terapeutul să știe să înceapă conversația și să controleze convorbirea. Pe parcursul ședinței, întreruperea pacientului pentru a clarifica noțiuni sau termeni considerați fundamentali demonstrează atenție și interes din partea terapeutului. De asemenea, reformularea („Dacă am înțeles bine”, „îmi spuneți că”...) permit un schimb de informații autentic, în care terapeutul se implică fără a deveni imperativ. Cu condiția, bineînțeles, ca aceste reformulări să nu fie mecanice și să dovedescă bună-credință. Persoanele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
informații. Din contra, trierea corespondenței, convorbirile telefonice, consultarea ceasului pun în pericol alianța terapeutică și riscă să-i alunge pe cei mai anxioși și mai sensibili. Nevoia de talent pedagogic ” Explicația amplifică întotdeauna implicarea”: aceasta ar trebui să fie deviza terapeutului în față întrebărilor pacientului său. Mult timp, medicina a crezut că este bine să țină pacientul departe de diagnostic, de un bagaj de cunoștințe medicale, chiar minime, împărtășite. Medicul se erija în savant atotputernic în mâinile căruia pacientul își încredința
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
transformă sau nu într-o alianță terapeutică. Dar volumul de informație și verificările ulterioare permit crearea unei liste „valide” de terapeuți, bazată pe criterii determinante în reușita unei terapii.: - empatia (constantă), ascultarea (activă), accesibilitatea (informativă) și disponibilitatea (prin telefon...) a terapeutului; - realizarea analizei funcționale; - organizarea unei agende terapeutice împreună cu un calendar al sarcinilor de îndeplinit; - evaluarea regulată a anxietății, a emoțiilor, a cognițiilor pacientului; - dialogul continuu și relație ușor de stabilit cu terapeutul; - organizarea de exerciții, jocuri de rol sau expunere
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ședințelor condiționează reușita terapiei. In alte forme de terapie, durata unei consultații nu este neapărat determinantă. In ceea ce privește terapiile de tip TCC, este nevoie de o cantitate de timp importantă. Ori oferta de terapie fiind mai mică decât cererea, terapeuții întâmpină greutăți în organizarea și continuarea unor ședințe de lungă durată; tentația de a reduce timpul consacrat fiecărei ședințe este - în mod legitim - mare. Intr-o psihoterapie, timpul rezervat consultației constituie o parte din terapie. O ședință de trei sferturi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fi beneficiat de o terapie de tip TCC este o șansă. Aceasta îi permite să-și umple cutia cu instrumente practice, utilizabile în orice moment. O întâlnire bilunară sau trimestrială timp de doi ani, care urmează după terminarea terapiei, permite terapeutului să se asigure că pacientul este capabil să: - identifice orice nouă situație problemă; - să prevadă posibila revenire a distorsiunilor cognitive; - să organizeze exerciții de confruntare; - să nu evite noua situație anxiogenă; - să continue să dezvolte relații sociale și să nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
suportată cu atât mai rău cu cât gestiunea sinelui n-a fost nici conceptualizată nici programată. Sedințele de bilanț au atât o vocație terapeutică cât și de educare a sănătății, ceea ce este un concept recent. Evitările: dușmanii pacientului și ai terapeutului Inainte a a ajunge la sfârșitul acestui parcurs terapeutic, drumul este semănat cu obstacole care, în cea mai mare măsură, nu sunt trunchiuri de copaci care-l blochează într-un mod ostentativ (ar fi prea simplu). Odată depășite primele obstacole
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de tip cognitiv-comportamentală, presupune renunțarea și trăirea doliului (adesea dureros și provocator de suferință) în legătură cu unele idei: - vindecarea nu se va face ca urmare a atingerii cu o baghetă magică; - terapeutul nu va lucra de unul singur; - nu există nici terapeut nici terapie „miracol”; - în consecință, soluția nu va apare fără o confruntare cu situația problemă. A se confrunta cu temerile sale, cu fobiile, obsesiile, ritualurile, schemele sale fixe necesită curaj, forță interioară, tenacitate și discernământ. Terapia „răului prin rău” poate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]