1,314 matches
-
surprinzătoarele/ omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște focuri subțiri,/ mereu neliniștite, nu le mai înfioară scoarță" (Ceață în pădure). Cîteodată procesele discrete dar ineluctabile ale naturii șunt ridicate la treaptă unor aprige frămîntări, a unor convulsii. Timbrul devine terifiant, apocaliptic: "Cum am putea trăi de n-am fi surzi?/ De-am auzi asasinatele fără de număr/ ale copacilor ce se sugruma în lumina?/ O piatră lunecînd pornește strigătele/ pietrelor și ierbilor lovite,/ orice mișcare e durere și agresiune./ Șunt prea
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
procesul moral al comunismului este reprezentat, caricatural și periculos, de aceste acțiuni punitive individuale, capricioase, lipsite de criterii și declanșate adeseori de invidii sumbre, de complexe de inferioritate și impulsuri viscerale. Vocea stridentă a ratatului cu veleități de justițiar este terifiantă, ca un semnal al întoarcerii la sălbăticie, la "justiția" spontană, practicată în junglă. Când are o anumită solemnitate, ea devine ridicolă, în genul discursurilor patriotarde și moralizatoare ale lui Rică Venturiano. Dar, devenind ridicolă, nu devine și amuzantă. Evaluarea morală
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
temelor cuprinse în Fișier, începând cu moartea și continuând cu viața, dragostea, credința, speranța, istorie, religie - am cădea în convențional. O parte din constatări sunt triste, fără ca autorul să fie dezabuzat: "Azi, la noi, somnul rațiunii nu mai naște monștri terifianți, ci banale compromisuri". Cu toatele sunt explicite: Nu ne putem preface că nu există Dumnezeu, după cum nu ne putem preface că nu existăm noi înșine." Dar și săritoare de trepte: "Orice dezorientare constituie, în felul său, o eliberare". Lectorul este poftit
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
întrec iadul din iad" (Acum, acum). Sînt versuri caracteristice unei sensibilități înfricoșate nu doar de "abandon", ci și de măcar aparenta absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact ora Terrei,/ Cui să-i spui?/ Nici nu mai
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
Ca orice respectabil loc al groazei, acesta posedă și un fel de Baedecker, albumul format din extrase din ziare înfățișînd crimele oribile care au avut loc în renumita cameră de hotel. Spectatorul ajunge să înțeleagă că nu aceste victime sunt terifiante, ci mai primejdios decît orice sunt fantomele trecutului. Scriitorul retrăiește acut moartea propriului său copil, destrămarea căsniciei sale și refugiul într-un soi de surogat al literaturii adevărate. Demonii cu care este confruntat îi sunt cunoscuți, astfel că eliberarea survine
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
unduitoare. Pe măsură ce tigrul înaintează, orașul este luat în stăpînire de această forță a naturii dezlănțuite, devine un spectacol mai ceva decît carnavalul de la Rio sau Dia de los Muertos în Mexic cu cranii de zahăr ars, dansuri aztece și măști terifiante ale morții. Regizorul nu este doar un stilist desăvîrșit, ci reușește practic un efect simfonic reunind mai multe modalități specifice animației, astfel încît impresia pe care o ai este că instrumentele intră pe rînd în joc, dialogînd unele cu altele
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
zîmbetul dispare și Al Gore se detașează net de tribul de senzaționaliști în căutare de credit pe baza profețirii unei apocalipse iminente. Avem în SUA un caz, iar în demersul lui Al Gore o aplicație civică, și un avertisment, credibil, terifiant. Filmele de acest fel din programul festivalului situat într-o zonă a unui ecosistem amenințat la rîndul lui de intervenția lipsită de minte și compenteță a omului recent, conferă acestuia o demnitate în plus, aceea de a apăra valori care
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
poze și afișe ale dezabuzării, cinismului, ale provocării ostentative. Poeții generației '60, în frunte cu Nichita Stănescu, descopereau lumea cu un ochi solar, trăgând-o în registrul transparenței. Tinerii poeți de azi o văd, de multe ori, într-un spectru terifiant, înregistrând cu un ochi lucid, "rece", imobil ca al morților deveniți ori nu statui, convulsiile ființei captive, zbaterile noastre într-o lume degradată.
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
filantropic pentru inadaptați sau exotici. Încadrarea personajelor în categoria freaks ai cinematografiei americane mi se pare nefondată din două motive: 1. familia lui Olive, Little Miss Sunshine, nu este familia Adams, caricatură a filmelor gore, un fel de îmblînzire a terifiantului, un Muppets Show pentru oligofreni, și nici familia Bundy, buchetul de looseri simaptici; 2. există o tradiție pe care road movie-ul celor doi regizori americani o exprimă în felul său și care se regăsește în cîteva din cele mai bune
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
prin diferite mijloace ale disimulării, se ferește să arate astfel. Iată, de pildă, cum începe un subcapitol excelent, Portretul Meduzei, primul din ciclul mai larg intitulat Portrete și galerii de portrete : Există câteva ipostaze ale spaimei care litifică, ale chipului terifiant al Meduzei, chip care revine tot mai des la sfârșitul secolului XIX, în tablouri precum cele ale lui Arnold Böcklin, Jacek Malcevsky, Gustave Klimt, Delville etc. Pentru sensibilitatea decadentă, oroarea este informată estetic ca și cruzimea. Ceea ce este definitoriu pentru
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
de câini ce răspândesc pe străzile orașelor "epidemia de frică" și "religia urii". Drama celor două personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naște din agresiunea acestei lumi, care pune în funcțiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primește Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
bandă, sunetul palid, mocnit, al ființei redusă la ne-ființă de agresivitatea alienantă a pianului. Erupțiile lui, întrerupte de colapsuri periodice, seamănă cu apariția și dispariția unor chipuri contorsionate de durere, ce se suprapun ori se substituie caleidoscopic, altora, hidoase, terifiante în elanul lor voluptos de a anihila și ultima pîlpâire de viață. Impresionantă retorica foarte tânărului pianist Roman Vlad în contrapunctarea acidă a transparențelor de giulgiu ale corzilor înregistrate pe bandă! Prevalența pioișeniei și compasiunii naște însă analogii între muzică
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
ultragii, toxine, suplicii, producîndu-le într-o nesleită inventivitate și ricanînd la ivirea lor, autorul inversează relația curentă dintre real și iluzoriu. Pe cînd la modul uzual ultimul termen este idealizant, izbăvitor, sub pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă a damnării. Dezidealizarea pe care o practică e atît de vehementă încît criteriul la care recurge e un Urît esențializat, un Rău distilat care aproximează o simetrie cu Frumosul cathartic, cu beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
sale, a prefațat prăbușirea acesteia în inconștiență, după cum, în cazul regimului nazist, care i-a preluat doctrina, în pofida împrejurării că a fost un adversar al naționalismului și că i-a prețuit pe evrei, a fost așijderea un artificiu, un paravan terifiant al unei inconsistențe funciare. De altminteri teoria artei pe care a formulat-o Nietzsche, ca un corectiv al realului dezamăgitor, ca o contrapondere a imperfecțiunii omului, în opoziție cu concepția lui Goethe care vedea creația ca o încununare a personalității
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
minimum, iar simbolistica lipsind cu desăvârșire. Cu capitolul 4, aproape totul se schimbă. Mite și Bajnorică alunecă de pe suprafața accidentată a biografiei lor, traversată până acum la vedere, într-un spațiu și un timp incerte, cu contururi vagi și o terifiantă adâncime. Sub un nume comic de sat autohton, Perțihani, se cască o capcană demonică, o gaură neagră în care cele două personaje masculine ajung, fără s-o știe, asemenea unui lung lanț de victime. Oferta este ispititoare: două surori nemăritate
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
cititor captiv nu citește cartea pînă la capăt, preferînd s-o felieze capitol cu capitol - se transformă încetul cu încetul într-o șaradă monstruoasă pe măsură ce evenimente și referințe precise din existența lui Walter Sparrow converg către o configurație stabilă, dar terifiantă, unde numărul 23 joacă rolul unui cifru. Din momentul începerii lecturii, schizoidia lui Sparrow se amplifică. În carte, detectivul Fingerling cu care se identifică bonomul Walter - în film, personajul este jucat tot de Jim Carrey -, este un dur acompaniat de
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
de cele trei femei. După tipicul filmelor de categorie B, Tarantino șarjează în scenele de violență, însă, ca și în Kill Bill, le transformă într-un spectacol în sine. Violența devine o problemă secundară, și, paradoxal, tocmai insistența pe detaliul terifiant, cum este scena reluată din diferite unghiuri a accidentului provocat de Stuntman Mike, conferă un caracter ludic violenței, amortizîndu-i impactul psihologic. La polul opus, un David Lynch reușește să facă din cel mai mic detaliu, fumatul unei țigări, spre exemplu
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
din diferite unghiuri a accidentului provocat de Stuntman Mike, conferă un caracter ludic violenței, amortizîndu-i impactul psihologic. La polul opus, un David Lynch reușește să facă din cel mai mic detaliu, fumatul unei țigări, spre exemplu, un fapt dacă nu terifiant, atunci cel puțin angoasant. Și, într-adevăr, angoasa lipsește cu totul din filmele lui Tarantino, care scot în evidență două mecanisme esențiale ce-i înscriu producția regizorului într-un demers postmodern: 1) denudarea procedeului și 2) arta simulacrului. Trailer-urile
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
în ciuda ajutorului dat de Pip), iar episodul se încheie fără alte detalii lămuritoare. La cel de-al doilea nivel, copilul Pip e invitat (angajat, deducem iarăși noi, cititorii, beneficiari ai unei experiențe superioare) să vină zilnic în casa bogatei și terifiantei domnișoare Havisham pentru a oferi companie fiicei ei adoptive, Estella. Domnișoara Havisham este o femeie traumatizată psihic, izolată de lume după decepția din tinerețe, cînd - victimă a unui escroc sentimental - a fost abandonată în ziua căsătoriei (deși bătrînă acum, ea
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
prin a fi obiectele însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul și umanul
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
din "Bucureștiul cultural") că Nini e criminalul. Dincolo însă de acest qui pro quo, e de observat că, în timp, mai tânăra victimă ia fața călăului său. Grigore rămâne Milițianul. În schimb, Nini devine Securistul, cu o majusculă și mai terifiantă. Cu învârtelile, cotizațiile și șantajurile lui, gardianul ordinii publice pare un găinar în comparație cu liniștitul, discret-maleficul Jighereanu. Imaginea acestuia dinspre finalul romanului e un stop-cadru al puterii absolute. Precum demonii umani din excepționalul F al lui D.R. Popescu (un roman cu
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
temă familiară autoarei: "gulagul în conștiința românească" (după expresia ei). Primul text de aici, Industria securistă, îl concepe în marginea cărților lui Marius Oprea despre Securitate și are ocazia, în acest fel, să citeze câteva fragmente din documentele timpului, majoritatea terifiante. Profesoară la Facultatea de Litere din Cluj, autoarea a simțit că interesul tinerilor pentru perioada nefastă a comunismului e greu de câștigat și se întreabă - inevitabil - pe ce memorie trebuie mizat pentru "recuperarea istoriei României". Răspunde subtil, oferind o soluție
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
pe sine, îngroșîndu-și demoralizarea, sporindu-și anxietățile, punîndu-și în scenă groaza. Masochismul se manifestă ca un alibi al sadismului. Așa s-a întîmplat și cu o seamă de optzeciști la începuturile lor (faza cea mai frapantă a creației acestora), circumscrise terifianților ani ^80. Deoarece viața obștească n-a evoluat în sensul binelui pe care-l nădăjduiam cu toții, reacția subiacentă dacă nu directă la aspectele ei pe care o reprezintă poezia de un asemenea tip e îndreptățită a se menține. Pentru a
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
de interpretare a replicii - spre exemplu. Vorbind despre Hamletmachine a lui Muller (unul dintre autorii lui de suflet), observă că o replică ca „vreau să te omor!”, poate fi rostită strigat, ori șoptit. Dar spusă zîmbind, ea devine mult mai terifiantă :”I want to kill you!”. Heiner Müller Însă, preluînd un gînd al lui Aragon, cred că Îl definește cel mai... seducător, pe marele artist american :” Teatrul lui e un motor al libertății. Avem nevoie de asemenea motoare”. Just! Cu condiția
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]