45,789 matches
-
visezi la o literatură deopotrivă nouă și accesibilă. Dacă nu cumva promotorii acestor idei fac eroarea, foarte gravă, în opinia mea, de a reduce literatura unei epoci la varianta ei de consum, de a crede, altfel spus, că s-a terminat cu originalitatea, cu imaginația, cu erudiția și cu subtilitatea gîndirii și expresiei de dragul succesului de public. Și contrazice însăși realitatea literară din Occidentul care le inspiră aceste idei puerile: premiile Goncourt din ultimul deceniu (spre a da un singur exemplu
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
figuranți... Dan Puric obține și el un succes hollywoodian fără nimic din această recuzită. Se folosește de fizionomie, de mâini, de picioare și mai ales de inteligența lui artistică, ieșită din comun. Se exprimă exclusiv prin el însuși. Când se termină spectacolul, nimeni n-are de strâns nici un decor. Artistul se ia pe sine și pleacă acasă. Nu există stare de spirit pe care Dan Puric să nu o poată exprima, făcând un mijloc de exprimare din propria lui ființă. Este
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
iar mama bătrână și cicălitoare nu poate fi decât mama lui... Whistler. Naratoarea spune la un moment dat: "M-am înstrăinat de realitate. N-o mai percep decât printr-o transparență mișcătoare; este imaginea unei boli amânate [...] mi-am cam terminat cuvintele"(p.77). Sunt câteva momente în roman de o încremenire melancolică tristă care te duc cu gândul la atmosfera apăsătoare a tăcerilor din Moderato Cantabile a Marqueritei Duras. Interesant, căci, în fond, scrisul Iolandei Malamen poate fi un nouveau
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
se întreabă retoric Arghezi, undeva înspre finalul Manualului de morală practică). Mai mult, încă din primii ani ai activității sale pamfletare, Arghezi se pronunță pentru o agresivitate extremă a "condeiului" ("Condeiul se ucide cu condeiul. N-ai putere, s-a terminat, victoria nu va fi a ta", Troparele zilei), instituind o adevărată etică a permisibilului de natură agresivă - dezvoltată într-un pamflet programatic, cum este cel intitulat Permis și nepermis (" Totul este permis, căci nimic nu poate, într-o minte liberă
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
căderea în sondaje a PRM arată gradul de naivitate - dar și de disperare - a puterii. Cineva, o minte luminată de la Palatul Victoria, o fi ajuns la concluzia că dacă bizonul național nu-l vede o lună pe Vadim, s-a terminat cu ascensiunea lui. L-or fi uitând românii pe Vadim, dar ei nu uită dezvăluirile sale (care adevărate, care aberante) și nu e exclus ca la momentul 2004 să-l prefere, ca singurul necorupt, ba chiar și ca unic posesor
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
împotriva pedeseriștilor. Pentru că Vadim n-ar fi invincibil dacă oamenii de la putere n-ar fi, în egală măsură, proști și ticăloși. Idila dintre Vadim și PSD - o "romanță" ce durează din 1990 - are toate datele unei povești de amor ilicit terminată printr-un asasinat. Dar victima nu va fi, în nici un caz, Vadim. Nici n-ar avea cum, de vreme ce o serioasă parte a membrilor partidului condus de Adrian Năstase gândesc, vorbesc și se comportă ca niște peremiști. Trecerea în barca lui
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
pe șina de cale ferată, care-i apare continuu în vis bețivului lui stăpîn, vecin de salon (de spital) cu naratorul nostru-scriitor. Care, în pasă creatoare, aproape a făcut din cititor "calul fictiv de care avea nevoie pentru a-și termina cartea".
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
defensivă), poetul e un inconformist abulic, un huligan melancolic, un hippy introspectiv. Peisajul său sufletesc se încheagă din contraste ce se îmbină cu indolență, ca într-un joc de puzzle: "de mult nu mă mai interesează să încep nici să termin/ nu vreau, dorm întins în burta asta de viață cum dorm/ insultele în gîtul unuia care scuipă în apă un sentiment/ de doi bani și cînd mă gîndesc că altă dată/ mi s-ar fi făcut milă și l-aș
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Vasi, ori Gigi că tot aia e, indivizii fiind interșanjabili) continua să-i toarne lături în cap, excitat de superioritatea tot mai evidentă asupra umilului impiegat ce îndrăznise, o dată în viața lui, să facă un lucru corect. Povestea nu se termină, firește, aici: după ce, în văzul unei întregi țări "nea Mișu" (ori Gigi, ori...) ne-a demonstrat cu ce ticălos are de-a face, cu ce ins lipsit de șira spinării, cu ce incompetent și cu ce lepră, câteva luni mai
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
alături de țări cu veche tradiție în domeniu. Evoluția noastră atipică nu este însă contrazisă nici aici. La noi, prezența sticlei în planul expozițional al muzeelor este încă frustrant de mică. Explicații, evident, există - începând de la cele de ordin material și terminând cu cele legate de o mentalitate "prea tradiționalistă", neadaptată încă noilor realități din domeniu. Este vorba, mai curând, de acea veche și neinspirată delimitare a artelor în "majore" și "minore" care mai stăruie încă în "moștenirea genetică" a unor funcționari
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
în Saddam Hussein o ipostază sau alta a fostului dictator local. Occidentalul de rînd în schimb " și nu numai el - își exprimă resentimentele moștenite față de americanul care, după al doilea război, nu s-a cărat acasă imediat după ce s-a terminat războiul, ci și-a permis să aibă bani și să aducă democrația în raniță cu Planul Marshal. Bunicii occidentali supărați pe americanii cu bani le-au transmis nepoților care știu engleza aproape la fel de bine ca pe limba maternă repulsia față de
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
retor, retorică, ironie, pe care însă vorbitorii nu îi mai pun în legătură cu ritos. Cum s-a ajuns totuși la forma greșită rituos? Întâi, din pricina necunoașterii originii exacte a cuvântului. Apoi, prin alăturarea lui netemeinică și incorectă cu alte cuvinte românești terminate în -uos ca, de pildă, fastuos, fructuos, onctuos, sinuos, somptuos, toate împrumuturi relativ recente din latină (în anumite cazuri prin mijlocirea francezei), limbă unde finala -uos este cu totul îndreptățită. Acestea sunt, câteodată, greșit pronunțate și scrise de anumiți vorbitori
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
Hölderlin: omul este o uriașă ciornă. 2. Da, recunosc. Am numit prezentul o așezare rurală care capătă sens numai în funcție de locul ei în imperiu. Cuvântul, însă, e azvârlit înapoi plin de sânge: "Sens?" Între mine și pedagogie totul s-a terminat. 3. Să-ți croiești drum între patru și cinci e uneori ca și cum ai vrea să-ți îmbraci un jerseu cu mânecile pe dos. Presupune că drumul cotește acolo - 4. Nu e o manevră psihică de-a scăpa faptul că astăzi
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
disperata încercare a câtorva idealiști de-a atrage atenția asupra primejdiei reprezentate pentru fiecare dintre noi (mai pe înțelesul omului-stomac: pentru mălaiul, orezul, făina, zahărul, costițele afumate, sarea, oțetul, boaba de fasole, varza accesibile doar în economate) s-ar fi terminat cu un răsunător eșec. Probabil ultimul înainte de tragerea finală a cortinei. Așa, trebuie să le fim recunoscători aranjorilor din culise că au readus speranța în rândul celor care cred că o Românie (nu "curată", nu "prosperă", nu "democratică", ci pur
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
începe comedia! Dumnezeu e mare, eu sînt mititică (Dieu est grand, je suis toute petite) e o comedie franțuzească, dar nu una "de rîs", ci mai degrabă una de plîns - din mai multe puncte de vedere, începînd cu subiectul și terminînd cu tonul, paradoxal-pisălogic-aerian, în trena lui Woody Allen. Doar că, în ciuda unei grații indiscutabile, regizoarea Pascale Bailly e atît de departe de strălucirea maestrului... Zice autoarea: "Ce mă interesează cel mai mult la un film, este să merg pe acea
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
a defectat deja. Salvator, Coppelius intervine și învîrte cheia, destinzînd resortul prea întins. Poate chiar o mîngîie pe creștet și/sau îi șoptește o amenințare. Iar Olympia n-are încotro. Cîntă toată aria, chiar dacă efortul o epuizează integral. Dar cînd termină, nu e decît o jucărie care s-a stricat iremediabil. Așa scrie în libretul clasic. Asta e interpretarea cea mai simplă. Evident, posibilă. Dar mi-e greu să nu mă întreb ce se petrece, în realitate, în mintea Olympiei, pe parcursul
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
ei. Fie el Zeus, Homer, Pygmalion sau Offenbach. Și oricît de mult ar fi iubit-o. Și cinicul G. B. Shaw și romanticul Fr. Löwe par a fi căzut de acord măcar în acest punct. Nu întîmplător scenariile lor se termină în coadă de pește.
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
autoritățile culturale franceze și o primeam în insulele Canare unde locuiesc. Recunosc că am muncit foarte mult. A trebuit să mă ocup de 60 000 de scriitori, ceea ce la prima vedere poate părea destul de extravagant. Nu aș fi putut să termin această lucrare dacă nu aș fi primit ajutor. La Sorbona de pildă a trebuit să lucrez în bibliotecă pentru că este una dintre cele mai bogate pentru un bibliograf. Mi-au dat cheia să vin cînd vreau și am putut să
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
care poate duce lucrurile pe un drum nou, altfel. Atît de util fiecăruia dintre noi . Contactul a fost benefic și pentru tineri. Ei au fost selectați astă vară în vederea alcătuirii unei trupe profesioniste. Marea majoritate a celor din distribuție a terminat U.N.A.T.C.-ul în 2002, la clasa Dem Rădulescu, George Ivașcu. Sînt absolvenți și din 1999, 2000, 2001, și din Iași, și de la Chișinău, și de la facultăți particulare, tineri care i-au avut profesori pe Olga Tudorache, Margareta Pogonat, Ion
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
le folosesc sînt aceleași. Concluzia ar trebui refolmulată așa: omul e ca în Dumas, dar pedeapsa și răsplata sînt, în imediat, ca-n Dostoievski. Nu e de mirare că bătrînul Maiorescu nu mai citea (prin compensație) decît cărți care se termină cu bine. P.S. Mulțumesc, domnule Teofil Răchițeanu, pentru carte și scrisoare. M-au interesat amîndouă.
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
așa, în treacăt, îmi spune că a venit Panait... să mă ceară în căsătorie. Nici ei nu i-a venit să creadă. Mama i-a spus: "- Da, nu se poate, tu ești bătrîn, ea-i prea tînără, trebuie să-și termine studiile". El i-a răspuns: "- N-are importanță. Tu spune-i doar atît." La scurt timp, am primit o scrisoare de la el. Am citit-o, i-am citit-o și prietenei mele... D.T.: - Ne citiți și nouă pasaje? M.P.I.: - Da
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
se poate descrie... Figura lui, privirea lui, culoarea feții... Stăteam acolo încremenită. Mă uitam și nu mă-nduram să-mi dezlipesc ochii de la el... D.T.: - Ce faceți într-o zi obișnuită? M.P.I.: - Citesc, îmi place mult să citesc... Abia am terminat o carte mare, Un veac de singurătate... Dintre poeții noștri îmi plac: Marin Sorescu, pe care-l iubesc, Blandiana, Nichita Stănescu... D.T: - Stimată doamnă Margareta Panait Istrati, vă mulțumesc pentru bunăvoința de a ne fi depănat cu atîta căldură
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
Muscel, părăsește "ale vieții și ale lumii valuri" destul de timpuriu, în 1970. Fiu de profesor, politician și om de vază al urbei, viitorul dramaturg va absolvi ultimele clase de liceu la Sf. Sava din București, spre a urma și a termina exemplar - magna cum laudae - Dreptul și Literele. Dar nici catedra de limba franceză imediat oferită și nici avocatura nu-l atrag pe tînărul colaborator al lui Camil Petrescu la Săptămîna muncii intelectuale și artistice ori la Cetatea literară ci, după cum
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
peste schelărie, zbierând că președintele Mao e regele maimuțelor, maimuța de aur, ce vrea fericirea poporului, ta wei ren-mo xingfu, fericirea poporului de maimuțe, Bandar-Log. Exact așa se petrece, Marie, îi spui fetei lui Treize. Și cade. Gata, s-a terminat. Nu mai știi ce să spui, ești încurcat, îți aprinzi o țigară. Soarele a răsărit, incineratorul uriaș scoate dâre de fum negru în lumina zorilor, luminile lui strălucesc, parcă-i un vas în flăcări. În orice caz, știai toate astea
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
șase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescența și o parte din tinerețea scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele uscate") și pleacă în Europa, stabilindu-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El Espectador. Redăm în continuare fragmentul inițial din primul capitol al volumului în curs de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]