502 matches
-
au dezavantajul că timpul de răspuns este mare și necesită rezervoare de măsurare cu un volum prea mare pentru măsurători curente. Termometrele cu gaz se folosesc la etalonarea altor termometre. Termometrul cu heliu gazos este termometrul etalon pentru reproducerea scării termodinamice în intervalul de temperaturi între 3,0 K și 24,5561 K.
Termometru cu gaz () [Corola-website/Science/320493_a_321822]
-
acelor de ceasornic) în emisfera nordică și în sens retrograd (adică sensul acelor de ceasornic) în cea sudică. Energia ciclonului provine din degajarea de căldură provenită din condensarea la altitudine a vaporilor de apă formați la suprafața oceanului. În sens termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o mașină termică. Acest fenomen de condensare ca sursă principală de energie diferențiază cicloanii tropicali de alte fenomene meteorologice, cum ar fi furtunile din zonele depresionare din zonele temperate, care-și iau energia din
Ciclon tropical () [Corola-website/Science/305003_a_306332]
-
generală a fenomenului, o mișcare de rotație în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică, respectiv în sens invers acelor de ceasornic în emisfera sudică. Termenul de „tropical” se referă atât la zona predilectă de formare, cât și la caracteristicile termodinamice ale maselor de aer în care se formează. În funcție de intensitate și de locul în care se produc, ciclonii tropicali sunt cunoscuti sub diferite denumiri ca: Toți ciclonii tropicali sunt zone de presiune atmosferică scăzută, măsurată la nivelul solului. Presiunile înregistrate
Ciclon tropical () [Corola-website/Science/305003_a_306332]
-
zero al termodinamicii este folosită, de autori diferiți, pentru a indica "două" principii fundamentale ale termodinamicii, cu conținut diferit. Ambiguitatea rezultantă se rezolvă precizând că, în funcție de contextul în care apare, "principiul zero al termodinamicii" se referă fie la "stabilirea echilibrului termodinamic", fie la "tranzitivitatea echilibrului termic". O stare a unui sistem termodinamic în care proprietățile sistemului nu variază în timp este o stare de "echilibru termodinamic". Existența stării de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
două" principii fundamentale ale termodinamicii, cu conținut diferit. Ambiguitatea rezultantă se rezolvă precizând că, în funcție de contextul în care apare, "principiul zero al termodinamicii" se referă fie la "stabilirea echilibrului termodinamic", fie la "tranzitivitatea echilibrului termic". O stare a unui sistem termodinamic în care proprietățile sistemului nu variază în timp este o stare de "echilibru termodinamic". Existența stării de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea riguroasă a teoriei este însă necesar să se precizeze condițiile în
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
în funcție de contextul în care apare, "principiul zero al termodinamicii" se referă fie la "stabilirea echilibrului termodinamic", fie la "tranzitivitatea echilibrului termic". O stare a unui sistem termodinamic în care proprietățile sistemului nu variază în timp este o stare de "echilibru termodinamic". Existența stării de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea riguroasă a teoriei este însă necesar să se precizeze condițiile în care, pentru orice sistem, se ajunge la stabilirea echilibrului termodinamic. , în sensul de "principiul
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
principiul zero al termodinamicii" se referă fie la "stabilirea echilibrului termodinamic", fie la "tranzitivitatea echilibrului termic". O stare a unui sistem termodinamic în care proprietățile sistemului nu variază în timp este o stare de "echilibru termodinamic". Existența stării de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea riguroasă a teoriei este însă necesar să se precizeze condițiile în care, pentru orice sistem, se ajunge la stabilirea echilibrului termodinamic. , în sensul de "principiul stabilirii echilibrului termodinamic", are următorul
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
o stare de "echilibru termodinamic". Existența stării de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea riguroasă a teoriei este însă necesar să se precizeze condițiile în care, pentru orice sistem, se ajunge la stabilirea echilibrului termodinamic. , în sensul de "principiul stabilirii echilibrului termodinamic", are următorul enunț: Noțiunea de "temperatură (empirică)" se definește punând în "contact termic" două sau mai multe sisteme și așteptând să se stabilească starea de "echilibru termic", care este un caz special de
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea riguroasă a teoriei este însă necesar să se precizeze condițiile în care, pentru orice sistem, se ajunge la stabilirea echilibrului termodinamic. , în sensul de "principiul stabilirii echilibrului termodinamic", are următorul enunț: Noțiunea de "temperatură (empirică)" se definește punând în "contact termic" două sau mai multe sisteme și așteptând să se stabilească starea de "echilibru termic", care este un caz special de echilibru termodinamic. Pentru definirea riguroasă a temperaturii
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
sensul de "principiul stabilirii echilibrului termodinamic", are următorul enunț: Noțiunea de "temperatură (empirică)" se definește punând în "contact termic" două sau mai multe sisteme și așteptând să se stabilească starea de "echilibru termic", care este un caz special de echilibru termodinamic. Pentru definirea riguroasă a temperaturii este necesară adoptarea principiului zero al termodinamicii în forma numită de alți autori "principiul tranzitivității echilibrului termic":
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
substanțe, care însă în timpul reacției nu se consumă sau nu-și schimbă compoziția chimică. În 1900 Wilhelm Ostwald definește catalizatorul ca o substanță în prezența căreiea este mărită viteza reacției chimice, fără ca ea să se consume sau să influențeze echilibriul termodinamic al reacției chimice. În chimie s-a observat că un catalizator activează energia reacției chimice printr-un mecanism de potențare. Se consideră că în timpul reacției structura catalizatorului se schimbă, el însă se reface în finalul reacției chimice. Reacția are loc
Catalizator () [Corola-website/Science/322726_a_324055]
-
În termodinamică, entropia este o măsură a cât de aproape de echilibrul termodinamic este un sistem termodinamic. Noțiunea a fost introdusă de Rudolf Clausius. Este o funcție de stare caracterizată prin relația: unde "dQ" este cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul într-o transformare reversibilă, între starea "A" la care se referă entropia "S
Entropie () [Corola-website/Science/310344_a_311673]
-
În termodinamică, entropia este o măsură a cât de aproape de echilibrul termodinamic este un sistem termodinamic. Noțiunea a fost introdusă de Rudolf Clausius. Este o funcție de stare caracterizată prin relația: unde "dQ" este cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul într-o transformare reversibilă, între starea "A" la care se referă entropia "S" și starea de referință
Entropie () [Corola-website/Science/310344_a_311673]
-
dQ" este cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul într-o transformare reversibilă, între starea "A" la care se referă entropia "S" și starea de referință "A", iar "T" este temperatura absolută la care are loc transformarea. O introducere a entropiei termodinamice legată de considerații geometrice este datorită lui C.Carathéodory Diferența de entropie între două stări "A" și "B" este: Entropia masică este raportul dintre entropia unui corp omogen și masa acestuia. În cadrul unui sistem izolat desfășurarea proceselor este posibilă numai
Entropie () [Corola-website/Science/310344_a_311673]
-
în care se produce creșterea entropiei. Expresia entropiei se poate deduce pornind de la expresia randamentului ciclului Carnot, astfel: ɳ= 1-(|Q|/Q)= 1-(T/T) ; de unde (Q/T)-(|Q|/T)=0. Entropia fiind o mărime de stare importantă pentru sistemele termodinamice, este folosită la reprezentări grafice ca mărime de referință a unei axe de coordonate. Diagramele care au ca mărime de referință pentru una din axele de coordonate, entropia, se numesc diagrame entropice. În diagrama entropică T-S poate fi reprezentată
Entropie () [Corola-website/Science/310344_a_311673]
-
pahar cu apă și am rula filmul înainte și înapoi, am determina ușor sensul corect — derularea înapoi prezintă fenomene contrare celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Există cel puțin trei lucruri care definesc un sens al curgerii timpului: Sensul termodinamic și sensul psihologic sunt probabil îndreptate în același sens deoarece memorarea unei informații în memoria unui calculator, și probabil și în memoria umană, este un proces în cursul căruia entropia crește. Unitatea de măsură pentru timp în Sistemul Internațional de
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
unul, numit I (de la "ignorant"), care nu "știe" că gazele L și R sunt distincte, și altul, numit C (de la "cunoscător") care cunoaște acest lucru. Pentru I nu există membrane semipermeabile care să despartă pe L de R; toate variabilele termodinamice depind pentru el numai de suma "n=n+n" a numerelor de moli "n" ale gazelor L și R; pentru el toate stările de echilibru sunt bine descrise de o entropie "S(Ț,V,n) = S(Ț,V,n+n
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
exceptând" contribuția potențialului electric. Un termen diferit, „potențial electrochimic”, include și contribuția potențialului electric, reprezentând potențialul total. A se vedea mai jos pentru mai multe despre această terminologie. În teza sa din 1873, "O metodă de reprezentare geometrică a proprietăților termodinamice ale substanțelor prin intermediul suprafețelor", Gibbs a introdus schema preliminară a principiilor noii sale ecuații capabilă să prezică sau să estimeze tendințele a variate procese naturale rezultate atunci când corpuri sau sisteme intră în contact. Studiind interacțiunile substanțelor omogene în contact, adică
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
folosită de Gibbs, "ε" se referă la energia internă a corpului, "η" se referă la entropia corpului iar "ν" este volumul corpului. Înțelesul precis al termenului "potențial chimic" depinde de contextul în care este folosit. Potențialul chimic al unui sistem termodinamic este cantitatea cu care energia sistemului s-ar schimba dacă ar fi introdusă o particulă adițională, menținând fixe entropia și volumul. Dacă un sistem conține mai mult decât o specie de particule, există un potențial chimic separat asociat cu fiecare
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
ridicat) și CO și HO pe cealaltă parte (mai scăzut). Întreaga energie care va fi eliberată va fi dată de Exemple similare pot fi găsite în cadrul bateriilor unde energia chimică este convertită în energie electrică. Să se considere un sistem termodinamic care conține "n" specii constituente. Energia sa internă totală "U" este postulată să fie o funcție a entropiei "S", volumul "V", și numărul de particule al fiecărei specii "N", ..., "N" Prin referirea la "U" ca "energie internă", se evidențiază că
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
sensul că se aplică și solidelor, nu doar lichidelor. Tensiunea superficială se datorează atracției dintre moleculele lichidului prin intermediul forțelor intermoleculare. În interiorul masei lichidului, fiecare moleculă este atrasă în egală măsură în toate direcțiile de către moleculele învecinate, în condiții de echilibru termodinamic, din care cauză rezultanta tuturor forțelor este nulă, în raport cu centrul de masă al moleculei considerate. La suprafața lichidului, moleculele sunt atrase înspre interior de alte molecule aflate în adâncimea lichidului și mai puțin de moleculele din mediul învecinat (fie el
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
entalpia suprafeței sau energia suprafeței depind ambele de coeficientul de tensiune superficială și de derivata ei în raport cu temperatura la presiune constantă prin relația: Presiunea din interiorul unui balon de săpun ideal (cu o singură suprafață) poate fi calculată din considerațiile termodinamice privind energia liberă. La temperatură și număr de particule constante, formula 70, energia liberă Helmholtz fiind dată de: unde formula 72 este diferența de presiune în interiorul și în exteriorul balonului, iar formula 73 este tensiunea superficială. La echilibru, formula 74, și deci, Pentru un
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
vedere al obținerii lucrului mecanic, aceste motoare se clasifică în: La turbinele cu gaze, denumirea de "motor" se folosește doar pentru cele folosite în aviație, când se discută despre întregul motor, adică toate părțile lui, în care se execută ciclul termodinamic, nu doar la discul paletat. Motoarele cu ardere internă rotative sunt utilizate pe scară mai redusă datorită problemelor tehnologice mari si a fiabilității mai scăzute. Cel mai cunoscut tip de motor cu combustie internă rotativ este motorul Wankel, dar există
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
presiunea finală și presiunea inițială a gazului comprimat se numește "raport de comprimare". Dacă acest raport este mai mic ca 3, nu se folosește termenul de "compresor", ci cel de "suflantă". Pentru a comprima gazul, compresorul lucrează după un ciclu termodinamic inversat (ciclu generator), consumând lucru mecanic. Compresoarele sunt mașini generatoare antrenate de un motor electric, cu ardere internă, sau turbină cu gaze, prin cuplare directă sau printr-o transmisie mecanică, motorul furnizînd energia mecanică necesară funcționării. Compresoarele de aer cele
Compresor () [Corola-website/Science/312609_a_313938]
-
Un ciclu termodinamic este totalitatea stărilor prin care trece un sistem termodinamic în cursul unor transformări, începând de la o anumită " stare" și până când revine la aceeași stare. În timpul transformărilor parametrii de stare (presiunea, temperatura și alții) pot varia, însă variația lor totală va
Ciclu termodinamic () [Corola-website/Science/318684_a_320013]