254 matches
-
groase cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de un metru și jumătate, legănându-se orbește În spatele său și, În timp ce se ferea, o văzu pe Beth izbită și aruncată Într-o parte. Tina țipă terorizată. Aburi puternici de amoniac le ardeau ochii. Tentaculul oscilă Înapoi, către Norman. Acesta Își ridică mâinile Într-un gest reflex de apărare și atinse carnea slinoasă și rece când brațul gigantic Îl răsuci și-l azvârli, lovindu-l de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
această tulburare a minții, această maladie (o mania echivalând cu un adevărat nosos) în care este aruncat eroul, autorul sângerosului matricid, această stare la vederea căreia Electra se va teme să mai rostească numele eriniilor, îndârjitele urmăritoare ale unui Oreste terorizat. Cadavrul tragic este întotdeauna cadavrul unui mort ce refuză să moară. Cei vii sunt datori să-i îndeplinească toate vrerile. Cadavrul tragic este un mort care continuă să trăiască, chiar dacă eidolon-ul său nu îi urmărește, prin apariții efective, pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
doctorul Wangel, acest Străin care nu încetase să o obsedeze și pe care îl recunoaște, atunci când îl revede, după ochii lui „ce-și schimbau culoarea ca și marea” fusese „anunțat” cu mult timp înainte de un soi de nălucire a femeii terorizate, o nălucire capabilă să trezească în ea aceeași extraordinară senzație de realitate, de prezență, ca și ființa vie a fostului iubit. O mărturisește Ellida însăși: „Uneori, e ca și cum l-aș vedea deodată în fața mea, în carne și oase. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ca „Femeia mării”, bătrâna vrăjitoare se află în centrul unui „joc al atracției”, un joc istovitor, după cum ea însăși o recunoaște. În sacul Femeii cu șobolani se agită câinele ei Carlin. Văzându-l, micuțul Eyolf se arată deopotrivă fascinat și terorizat: „Are capul cel mai hidos pe care l-am văzut vreodată. Și totuși... mie mi se pare tare frumos”. În final, Eyolf o va urma pe Femeia cu șobolani în adâncurile mării. La rândul său, Allmers este de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca spre Principatele Române. Iar acum amiralul se convinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cercelul. Se pare că fusese eliberat și nu mai trebuia să stea închis în toaletă. „Cum o duci?“ insistă el. „Unde este cartea mea?“ m-am răstit eu amenințător. „Încă n-am terminat-o. E foarte bună,“ îmi răspunse el terorizat. „Profită de lecția pe care ți-o dă“, l-am apostrofat eu. „Când o termini am să-ți cer să-mi dai în scris o recenzie a cărții și o analiză a mesajului ei pentru umanitate.“ Cât încă ordinul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dimineață. — Come! Datorezi două’j’patru de dolari. Plătește chiar acu’! Ignatius mai răsturnă o masă, dând buzna spre ușă împreună cu papagalul. Simți cum cercelul i se deschide și atunci pasărea, ținându-l strâns în cioc, sări de pe umărul său. Terorizat, Ignatius o zbughi pe ușă afară, chiar pe sub nasul femeii care, foarte hotărâtă, flutura spre el nota de plată. — Ăău! Hei! Trecu împleticindu-se pe lângă Jones, care nu se așteptase ca sabotajul său să ia proporții atât de dramatice. Gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu-i decât un fel de vagabond. Nu ți-ar prinde bine să te distrezi un pic? Păși în jurul grămezii mari și albe, care gâfâia și sforăia ca un vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe trupești și penitențe înjositoare, pentru nenumăratele ei jigniri. Lana Lee se apropie de bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de asta. Își mușcă buza și flexă din nou cablul. O să fiu normal și totul o să fie OK. Respirând adânc, făcu o buclă din cablul strâns În pumni. Exact cât să Încapă prin ea capul lui Jamie McCreath. Băiețelul gemu terorizat, cu ochii fixați asupra lui Jackie, care se chinuia și se zvârcolea. — De te duci azi În pădure... Mârâind, agenta Watson Își zvârli picioarele-n aer, legănându-se pe brațe, arcuindu-și spatele astfel că aproape ajunse cu susul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după Încă o secundă de tăcere terorizată. Ceva se uita la tine. Tremurând violent, Amory a căzut Înapoi În fotoliu. — Trebuie să-ți povestesc, a zis. Am avut o pățanie teribilă. Cred că noi... că eu l-am văzut pe Diavol sau ceva... foarte asemănător. Tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
filme și cărți numite pe scurt „Adevăratul sfârșit al războiului”. Dar, căutând mai adânc, Strom a observat că dereglările nu vin din simpla - ce adjectiv odios! - reacție nervoasă la suferința îndurată, ci pur și simplu (iar?) din reducerea creierului. Bătuți, terorizați, trăind cu spaima în suflet, prost hrăniți - creierul li s-a făcut tot mai mic și de aici... Dar un creier micșorat nu mai revine la dimensiunea normală; o unghie roasă, un fir de păr tăiat, da, își mai revin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Mobila, tablourile, covoarele, toate părea excesive, niște exagerări; ca bărbat singur, nimic nu i se mai părea normal. Naji era revoltat de propria extravaganță și-așa a revenit la vechile lui obiceiuri - se spăla obsesiv de des și se masturba terorizat, temându-se că Allah avea să-l pedepsească pentru îndoielile și indulgențele pe care șii le oferea. Căutând disperat o formă de alinare, Naji s-a întrebat dacă salvarea nu era de găsit prin jihad, care promite iertarea păcatelor tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și de un tată care, În momentele lui bune, o bătea cu bățul și o făcea proastă, urîtă și scroafă, iar În momentele lui rele o Încolțea prin cocini, beat fiind, și o frămînta pînă cînd ea Începea să plîngă terorizată, iar el o lăsa să plece, ca pe o prefăcută și o toantă ce era, la fel ca maică-sa. Barceló dăduse peste ea Întîmplător, pe cînd Bernarda lucra la o tejghea de zarzavaturi din piața Borne și, urmîndu-și intuiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă dau afară, sau să-mi pun singur mâna pe gură și să-mi șuier la ureche "Taci, nebunule, ce te-a apucat", dar mă temeam să nu se vadă că tot eu eram. Astfel că stăteam înghețat pe scaun, terorizat, așteptând să se întîmple o catastrofă. Iar imaginea mea care țipa nu înceta să țipe decât în clipa când renunțam la sentința pe care vroiam s-o dau. Așa că n-am fost în stare să dau nici o sentință. Asta m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici un aeroport nu era dispus să ne primească. În fine, președintele Butamatari, dictator cu pretenții de umanist, a permis aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-i fi ajuns această inimă ca să salveze vieți ? Nu, nu ajutoare distribuia el de-a lungul zilei, ci lămuriri. Asta nu putea să se numească o meserie de om, bineînțeles. Dar, la urma urmei, cui oare, din această mulțime terorizată și decimată, i se îngăduia să-și exercite meseria de om ? Tot era bine că avea parte de oboseală. Dacă Rieux ar fi fost mai odihnit, acest miros de moarte răspândit peste tot ar fi putut să-l facă sentimental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cădeau ca popicele. Străbătu în fugă coridorul B și se uită prin hublou în interiorul sasului. Era gol. Apoi zări forma căzută pe punte: era Parker. Se aplecă peste el. Era groggy și pe jumătate inconștient. ― Ce s-a întâmplat? Puri terorizat! Ai...? Inginerul bălmăji ceva, se ridică cu greu și arătă spre sas. Ripley privi în direcția indicată și văzu o gaură, încă sfârâind, în tambuchi. Sasul căscat, deschis spre infinit, după ejectarea creaturii, Ea se îndreptă. Acidul traversase peretele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată să articuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Jones îl văzu. Se zbârli și zgârie cu frenezie capacul cutiei. Ripley tresări. Creatura era acolo, în fața ei. Nu ieșise din mica ambarcațiune. Se gândi mai întâi la aruncătorul de flăcări. Se afla pe punte, de cealaltă parte a bestiei. Terorizată, Ripley căută un loc unde să se adăpostească. Un sas! Al cărui tambuchi se deschisese în timpul exploziei lui Nostromo. Bătu în retragere și se vârî într-un ungher. Cum se mișcă, creatura ieși din umbră și înaintă. Când Ripley intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
M-am dus să înot și când am ieșit din apă, crezând că mă duc la Robert,... (Jake râde deja), m-am îndreptat către un biet băiețaș, care era singur la plajă. Dacă ai fi văzut ce expresie avea! Arăta terorizat! O femeie pe jumătate dezbrăcată venea spre el, făcându-i cu mâna. Pur și simplu începuse să se tragă înapoi, să se depărteze de mine... —Trebuia să-i zici: „Ce faci, frumosule? N-ai vrea să te reprofilezi azi?“ își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vedeau câțiva oameni care ieșiseră la o plimbare de dimineață sau la cumpărături. Ajungând la școală, am observat profesorii care, spre deosebire de ieri, erau ieșiți pe coridoare și făceau ordine acolo unde exista deja... se băgau în seamă. Colegii mei păreau terorizați, căci o bună parte din ei fuseseră amenințați fără vreun motiv bun și câțiva au fost chemați la cancelarie în diferite pauze pentru a discuta cu diferiți profesori despre comportamentul lor. A fi chemat la cancelarie, în zilele astea, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lupi și au fugit până la ușa cancelariei. Cei rămași în urmă, sfătuiți de mine, au început a se răspândi pe holurile școlii, strigând "Criminalul!". Ca la un semnal prestabilit, elevii din toate clasele și-au scos profesorii, care erau la fel de terorizați ca și al nostru, pe hol, punându-i pe fiecare să se îndrepte înspre cancelarie. Coridoarele erau acum împânzite de elevi, fiecare strigând ce le trecea prin minte. Fluxul de adrenalină era incredibil! Toți vroiau să facă mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică nouă. Pe ecran erau scările blocurilor dimprejur. Erau pline de oameni care se îmbulzeau și se îmbrânceau, se împiedicau în graba lor și ieșeau terorizați afară. În spatele lor, asigurându-se meticulos că blocurile fuseseră evacuate, veneau Gardienii. "Tipic", zise o voce. "Tactică normală", spuse o alta. "Dragul meu Împărat", făcu un glas pe care nu-l mai auzisem până atunci, "ai face bine să supraveghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]