3,052 matches
-
la un moment dat, se întreabă dacă n-ar fi cazul să și le mai înnoiască. Altfel spus, ele nu trebuie identificate sută la sută cu ideile lui J. M. Coetzee. Dincolo de această delimitare, cartea are totuși un caracter aproape testamentar. Iată textul integral al celui mai scurt dintre capitolele ei: „«Sub semnul morții.» De ce oare nu ne însoțim fiecare enunț de o atenționare care să ne aducă aminte că nu peste multă vreme va trebui să ne luăm rămas-bun de la
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
trăiește apogeul existenței sale căreia îi conferă o ieșire memorabilă din scenă, la finele operei la care a contribuit într-un anumit sens. Granița dintre derizoriu și esențial a fost anulată; ca și filmul, apele Nevei poartă cu ele gestul testamentar al unui posedat de spiritul cinematografului.
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
amintească din când în când de acela care s-a închinat cu tot sufletul iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit așa de fericit." În al doilea rând, este de notat încotro se îndreaptă moștenirea propriu-zisă, conform dorinței testamentare a lui Carol I: cu două excepții, banii merg către fundații culturale și către școli sau internate școlare. Excepțiile sunt Academia Română și un orfelinat de lângă Bârlad. Cartea de onoare a „Familiei" În numărul 6, revista FAMILIA deschide, prin cuvintele redactorului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
aparțin prin zestre celei din urmă, pisania pare a o avantaja pe cea dintâi. Un act, așadar, de rapt simbolic căruia Andreea Răsuceanu încearcă să-i găsească un resort plauzibil. Instrumentarul folosit pentru aceasta nu ocolește nici paleografia, nici reglementările testamentare, nici istoriile orale, nici, atunci când e cazul, problematica istoriei mentalităților. Paginile despre statutul incert al văduvelor de pildă sunt remarcabile. Cum asupra morții lui Mantu nu avem nici o informație (în afara celei, rezultate prin calcul, că s-a petrecut undeva între
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
Nu o mitologie urbană reconstituie așadar Ion Horea aici, ci tocmai (în urma dispariției singurei lumi coerente) lipsa oricărei mitologii. Cam la fel stau lucrurile și cu cealaltă surpriză pe care o oferă Calea Târgului. Ultimele bucăți, având toate un ce testamentar, sunt închinate unor poeți dispăruți. În Bătaia cu aur, aceiași prieteni aveau parte laolaltă de un frumos lamento pe motivul zăpezilor de altădată. Convenția se schimbă acum, tonul elegiac se particularizează: La Steaua se numește un poem, La Ioanichie un
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
sarcasm. Se face simțită, de asemenea, și o indiferență față de tensiunea cuvintelor, privite în sine, care sporește, de fapt, curiozitatea față de strania energie dintre acestea. Cu puțină empatie s-ar putea trage și o serie de concluzii despre dispoziția oarecum testamentară pe care-o etalează, acum, Nicolae Prelipceanu. Ideea aceasta, a vieții care și-a atins deja capătul, revine cu consecvență: „și când vei încerca să mai exiști o dată va fi în zadar/ cu toate că însă pe față nu-i nimeni vinovat
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
incapabile sau cu capacitate restrânsă, Notariatul de Stat va sesiza organul tutelar competent. Articolul 9 În cazul cînd există un testament, notarul de stat va proceda la deschiderea lui și va incunostiinta pe legatari; dacă a fost instituit un executor testamentar, vă incunostiinta și pe acesta. Articolul 10 La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operațiunile efectuate potrivit articolelor precedente, precum și toate obiecțiile ridicate de cei interesați. Procesul-verbal se întocmește în dublu exemplar, dintre care
DECRET nr. 40 din 21 ianuarie 1953 (*republicat*) privitor la procedura succesorală notarială. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106130_a_107459]
-
au împărțit bunurile succesorale prin act notarial, certificatul de moștenitor va cuprinde pe lînga mențiunile din alin. 1 și o mențiune despre actul de împărțire a bunurilor. Articolul 23 În cazul în care prin testament a fost instituit un executor testamentar, notarul de stat eliberează un certificat constatând această calitate. Articolul 24 În cazul în care notarul de stat constată că nu au fost cuprinse toate bunurile succesorale în certificatul de moștenitor, el poate, cu consimțămîntul tuturor moștenitorilor, să facă un
DECRET nr. 40 din 21 ianuarie 1953 (*republicat*) privitor la procedura succesorală notarială. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106130_a_107459]
-
spune, plin de „toate mizeriile”, multe inavuabile, în ordinea cedărilor psihice și fizice, are un efect „normal”: protagonista moare, nu înainte de a face un gest generos, cu diagnosticul sindrom neurastenic. Naratorul, chemat de ițele povestirii - practic de jurnalul cu iz testamentar și cu îndemnuri executorii, în postcomunism - să lămurească felul în care i s-a stins mătușa, la Tel Aviv (după ce fusese nevoită să rătăcească, pe vremuri, pe căi aiuritoare și cu destule compromisuri, ajungând în zona Donbass, apoi în Samarkand
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
la inițiativa autorului. Comparaison n’est pas raison: există o deosebire importantă între cărțile românilor și cele ale francezilor, despre care va fi vorba ceva mai încolo. Răspunsul la întrebarea de la care am pornit este împărțit. Unii, chiar dintre legatarii testamentari (între ei, văduva lui Céline, care are 100 de ani), se opun publicării anumitor texte. Alții nu văd o piedică serioasă în faptul de a reedita texte care proclamă idei condamnate de istorie. „În artă, remarcă romancierul Claude Simon, distins
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
legitim, față de mama și rudele acesteia. Articolul 2 Odată cu înscrierea nașterii sau după aceasta, tatăl copilului natural îl poate recunoaște prin declarațiunea făcută ofițerului stării civile. În lipsa unei asemenea declarații, recunoașterea poate fi făcută prin înscris autentic sau în formă testamentara. Minorii pot recunoaște singuri pe copiii lor naturali, dacă în fapt au discernământ la epoca recunoașterii. Dacă tatăl este interzis sau moare în interval de trei ani dela nașterea copilului, acesta poate fi recunoscut de bunicul dinspre tata. În cazul
DECRET nr. 130 din 1 aprilie 1949 privind reglementarea condiţiunii juridice a copilului natural. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106109_a_107438]
-
care o am la dispoziție, nu mă lămurește îndeajuns în acest sens. Sigur e numai faptul că Trakl a avut o surprinzător de rapidă receptare la noi. Încă în 1925 Oscar Walter Cisek îl anunță pe Ludwig von Ficker - legatarul testamentar al lui Trakl și cel care l-a lansat în Der Brenner, renumita lui revistă - că poetul austriac „a avut chiar o influență relativ puternică asupra celei mai noi lirici românești - și anume asupra ultimelor două volume de versuri ale
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
în cele mai multe dintre cazuri, creația literară se situează printre formele de competiție fie socială, fie estetică (afirmare a individualității, exprimarea unei originalități, dobândirea prestigiului și a succesului etc.). Știm din mărturisirile sentențioase din Cred (1926), așezate ca prefață la volumul testamentar Amalgam (1943), că Liviu Rebreanu opta pentru a doua variantă din cele pe care le-am particularizat aici. Arta - afirma scriitorul - „înseamnă creație de oameni și de viață”, devenind în acest fel consubstanțială creației divine: „Creând oameni vii, cu viață
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
34 de ani, era un publicist cunoscut îndeosebi din cronicile de teatru și un prozator puțin creditat și comentat, care publicase câteva volume de nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci cu o mică diferență în minus față de vârsta autorului), frământat până la istovire de suspiciunile confraților, în timpul primului război. Plecat din Ardeal în urmă cu zece ani, e suspectat
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
49). Cu alte cuvinte, trebuie să citim în Remus Lunceanu, dacă ne situăm în sfera unei lecturi biografice, atât o proiecție de identificare a autorului, cât și o proiecție de contrast. Un Rebreanu care se disculpă, în mod necesar și testamentar, este completat, în Calvarul, de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
aplicată celei mai recente ediții, considerată definitivă. Această ultimă ediție e însoțită de un cuvânt înainte al lui Gioacchino Lanza Tomasi (văr de departe al lui Lampedusa, intelectual adoptat de acesta în ultimii ani ai vieții), care a găsit scrisori testamentare rătăcite (ascunse într-o carte, parcă simbolic în Călătoriile căpitanului Cook). Scrisorile conțineau inclusiv descrierea legăturilor între personajele reale și cele imaginare: „E de prisos să-ți spun că principele de Salina este principele de Lampedusa, străbunicul meu: fiecare lucru
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
s-a înconjurat scriitorul în ultimii cincizeci de ani de existență e brăzdată de scurte străfulgerări, incapabile să destrame însă plasa densă de secrete. Oricum, în lumea fanilor și specialiștilor, așteptarea încordată a „marii surprize” menține vie speranța că executorii testamentari - fiul său Matthew și ultima soție, Colleen - vor decide să ridice interdicțiile și vor scoate la lumină multaș teptatele manuscrise ale cărților pe care se presupune că Salinger le-ar fi scris în lungul interval al Anilor Tăcuți. Biografia - foarte
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
În paranteză fie zis, o campanie de acum câțiva ani a aceluiași Ron Rosenbaum a dus la publicarea unei cărți neterminate a lui Vladimir Nabokov. Presiunea pusă asupra lui Dmitri Nabokov, fiul scriitorului, s-a soldat cu încălcarea voinței exprimate testamentar, prin care autorul Lolitei cerea distrugerea tuturor manuscriselor needitate. Astfel a apărut în condiții grafice admirabile, The Original of Laura (Alfred A. Knopf, 2008), una dintre cele mai frumoase cărți pe care le am în bibliotecă, dar o catastrofă din
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
din 2011, Originalul Laurei (Editura Polirom, în transpunerea Veronicăi D. Niculescu). În ce-l privește pe Salinger, nu e deloc limpede dacă în urma lui a rămas vreo scriere de ficțiune și nu se știe nici măcar care au fost dorințele sale testamentare. Ron Rosenbaum li se adresează cu agresivitate urmașilor, cerându-le să ne spună „măcar dacă n-a involuat, în Anii Tăcerii, înspre incoerență totală. Să ne spună dacă există vreun material care rezistă la lectură, chiar dacă autorul și-a manifestat
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
ei mai ales, sensibili la sublim, sustrage. Sîntem și noi, tous tant que nous sommes,11) fascinați de ceea ce ne depășește, logic cîntărind faptele. De ce nu-și ia ciobanul, vizat și avizat, măsurile de apărare? Este adevărat că dispozițiile lui testamentare sînt condiționate de eventualitatea morții lui, de la primele cuvinte: "Oiță bîrsană, De ești năzdrăvană Și de-o fi să mor..." Orice tentativă de asasinat stă sub semnul întrebării: poate izbuti sau nu. Ciobanul nu pare foarte convins de necesitatea absolută
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
de Gabriela Danțiș), roman apărut la Editura Art, îmbogățește galeria „invitatei de onoare” - literatura de limbă germană. Merită lăudată inițiativa editurii de a însoți textul de o prefață consistentă, semnată de traducătoare, mai ales că romanul a căpătat și valoare testamentară, fiind scris cu trei ani înainte de moartea autorului, și implică numeroase referințe culturale și istorice. Cărți cunoscute în straie noi Literatura japoneză ocupă un loc singular, are la noi cititorii ei împătimiți, care au privilegiul de a citi acum cărțile
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
Causa al Academiei de Muzică din Cluj, iar în octombrie 1997 dirijează Simfonia a patra de Brückner, la Ateneul Român, Erich abia putînd să mai stea în picioare din cauza cancerului osos, care îl va doborî pe 3 mai 1998. Dorința testamentară a fost să fie incinerat și urna cu cenușă să fie așezată într-un loc știut doar de cei șase participanți la ceremonia funerară. E felul în care urmașul lui Bach în materie de înlănțuire riguroasă a sunetelor a înțeles
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
forțat de cuvinte, aș spune că demersul său are un caracter bio-Biblio-grafic... Imaginea de pe coperta volumului - tabloul Un bătrîn și nepotul său al renascentistului italian Domenico Ghirlandaio - este pusă, discret, în „abisul” unora dintre imnurile componente, ca o posibilă sugestie testamentară: „autoportret în ghirlandaio cu/nepotul în care bunicul stingerea și-o distilă din/golul atom al chiverei aurite roz picurîndu-și/derma vulcanică în ascensiunea copilului și de-/colorîndu- se mișcat pînă la extincția vestită” (imnul 112). Sau, în altă parte
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
suie” prin râpi și gropi adânci, iar apoi „varsă” în poet osemintele (ale cui?). Și nu e sigur că robii transportă spre interiorul poetului acele oseminte, sau le iau de unde erau ele deja depozitate, iar această mișcare devine o întemeiere testamentară, și e substanța cărții, mărturia suferințelor. La nivelul acestui tip de ambiguitate, când limba română recurge la empatie mai mult decât la logică, cititorul român înțelege, vag, că poetul e depozitarul suferințelor îndurate de mai multe generații anterioare. Ne-am
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
România pentru scurtă vreme. Nu reușește să refacă sensul unei copilării pierdute, iar moștenirea familiei reverberează mai degrabă prin mătușă decât prin mamă. De altfel, drama pierderii mătușii este și subiectul ultimului ei roman, Raftul cu ultimele suflări. O scriere testamentară, certificând, o dată în plus, imposibilitatea regăsirii. E ideal ca cele două romane să fie citite împreună, deși perspectiva narativă invită la oareșce disocieri. Cert e că naratoarea infantilă din De ce fierbe... rezonează cu naratoarea matură din celălalt roman. E ca și cum
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]