516 matches
-
la situația țăranilor din depresiunea Branului, Podea remarca: "cetatea Branului, zidită de sașii brașoveni, nu dintr-un entuziasm patriotic, ci pentru a dobândi de la regele Ludovic... privilegii noi și, mai ales, pentru a scăpa Brașovul de tutela comitelui Secuilor...cavalerii teutoni n-au fost mari constructori de cetăți...meritele lor erau în apărarea și întărirea catolicismului." Țăranii români din munții și văile brănene trăiau acolo din moși-strămoși; încă din secolul al XIII-lea există evocări despre existența lor, în sate modeste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
o perioadă mai puțin abordată de istorici cu privire la Brașov și Câmpulung, inclusiv la legăturile dintre ele. Într-o primă lecție, cuprinsă în volumul "Trecutul românesc prin călători", savantul se referă la rolul și importanța aducerii pe pământul românesc a cavalerilor teutoni, care, firește, fuseseră la locurile sfinte, în Palestina, pe pământuri frecvent zguduite de lupte, de ambiții, dar și de cultură. Ei, spune Iorga, ar fi întemeiat "cetatea coroanei" Kronstadt, în nemțește, lângă satul român al Brașaului. Teutonii ar fi trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
înainte loc de apărare al coloniștilor germani și ajunge în culmea muntoasă la cota 1245, în imediata apropiere de masivul Pietrei Craiului....după ce trece culmea muntoasă coboară la Podul Dâmboviței... Trecătoarea aceasta există încă de la întemeierea cetății Bran de cavalerii teutoni, este una dintre cele mai pitorești trecători care leagă Ardealul de Muntenia. Ea avea drept scop să înlesnească drumul spre Câmpulung, numit odinioară "Langenau". Ea leagă ținutul industrial al Bârsei cu județul Muscel, trecând peste culmea muntoasă a Alpilor transilvăneni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Stelian, "Un topor de aramă cu braț în cruce descoperit la Drumul Carului", Cumidava, 1989, pp. 5-9 4. Giurescu, C. Constantin, "Istoria Românilor" 5. Iorga, Nicolae, "Istoria Românilor prin călători" 6. Lăzărescu, Emil, "Notă despre documentele Țării Bârsei și Cavalerii Teutoni, Extras din Țara Bârsei", anul VI, Nr. 4, 1934, Brașov 7. Lupaș, I., "Țara Bârsei", an V, nr.2 și 3 din 1933 8. Ortelepp, Fritz, "Luptele din regiunea Branului și Dragoslavele" 9. Petraru, Ștefan și C. Catrina , Brașovul Memorial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Nu? Și atunci?? Mă cutremur de câtă "dragoste creștinească" au dat dovadă nemții în cele două războaie mondiale. Dar rușii?? Nemții sunt catolici, dar rușii sunt ortodocși! Și?? Care au fost actele "creștinești" ale rușilor? Deportări, lagăre, gulaguri, Siberia. Iar teutonii creștini care-și trâmbițau cu nerușinare noblețea divină a "sângelui albastru" și-au manifestat iubirea față de aproapele lor prin aplicarea "soluției finale",a gazării și a "rotisoarelor" de carne umană. Observați ce rodnică a fost conlucrarea dintre cele două biserici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
calmi etc. Îmi răspunde că impresia mea nu e decât un clișeu foarte răspândit, pe care, iată, „îl contrazice” în acest moment chiar ea. Spune asta și râde. Tot am reușit s-o opresc din revărsarea ei mânioasă împotriva chelneriței teutone de la vagonul-restaurant... VITALIE CIOBANU: Ajungem la Dortmund după-amiază, pe la două. E un oraș - am auzit - lipsit de istorie, în expresia sa monumentală. A fost „pisat” din plin de avioanele aliaților în timpul războiului, încât tot ce vom vedea sunt case noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pedagogic, privindu-ne peste ochelari. Ne cere disciplină și atenție sporită față de ce ne spune. Stilul ei ne amuză, dar castelul ne impresionează. Construcția acestuia a început în secolul al XIII-lea, pe la 1270, conceput ca una dintre reședințele Ordinului Teuton. La 1280, aici s-a instalat Marele Maestru al teutonilor, Heinrich von Wilnowe... Atacat, incendiat, asediat de nenumărate ori, castelul a avut cel mai mult de suferit de pe urma „eliberării” din 1945. Wanda-Iadwiga subliniază lucrul acesta de la începutul excursiei, când, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mult decât ceilalți, de exponate, pierd urma grupului meu „francez” și mă văd nevoit să-mi asum excursia pe cont propriu. Traversez peluza verde a curții, puțin în pantă, salut statuile de bronz ale celor patru mari maeștri ai Ordinului Teuton, foști, importanți stăpâni ai castelului, înțepeniți în diverse atitudini - Hermann von Salz, Siegfrid von Feuchtwangen, Winrich von Kniprode și Albrecht Hohenzollern -, și trec podețul spre edificiul superior, Citadela. Nimeresc într-o curte mult mai mică, înconjurată de jur-împrejur de ziduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
castelul din Praga! Dar posibilitățile celor din Malbork sunt mai modeste. VITALIE CIOBANU: Scriitorii sunt invitați să lupte în armurile cavalerilor. Prima se oferă Jessica Falzoi, blonda din stafful german. Deși arată tare caraghios în „corsetul de fier al cavalerilor teutoni”, nu-i pasă, râde cel mai tare. Vasile dă curs și el invitației gazdelor și încearcă să-și tragă straiele cavalerești. E un întreg ritual îmbrăcarea lor. Ai nevoie de doi scutieri care să-ți încheie toate curelele. Pe sub armură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că nu poți să pornești de la zero în viața aceasta. - Întâmplător, Polonia e și foarte atașată valorilor europene. Noi am trecut prin Malbork (fostul Marienburg), un orășel foarte cochet, cu o anume patină medievală, în care vechiul Castel al Ordinului Teuton este punctul principal de atracție pentru turiști. - Așa este, însă după Malbork am nimerit la Kaliningrad. Și acolo am văzut fenomenul acesta sinistru, încercarea de a șterge orice urmă din ce a fost înainte, de a inventa o altă identitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Yourcenar; trecând în Belgia ca dintr-o localitate în alta, Bruxelles-ul agitat de febra campionatului de fotbal care tulbura grandioasa Piață a Primăriei, Dortmundul rezervat și auster, Hanovra trăind prin Expoziția 2000 universalitatea contemporană, Malborkul polonez sub semnul Cavalerilor Teutoni, încă viu, vizibil în Castelul-capitală medievală cu „cea mai frumoasă sală de ceremonii, gotică, din Europa”. O lume în câteva orașe emblematice. Și aceeași și alta, totuși, în enclava de timp, nu doar geografică, de la Baltică: Kalningrad, unde viitorul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o expediție în 1464; moare în momentul când vrea să se îmbarce. Polonia rege Cazimir IV, fost duce al Lituaniei suit pe tron la moartea lui Vladislav III (rege al Poloniei & Ungariei) mort la Varna 1444 1444-1492 războiu cu cavaleri teutoni războiu cu clerul pentru că regele voia să-și păstreze prerogativa de a numi pe episcopi. Războiu cu nobilii vechiul războiu de discordie și anarhie politică din pricina dreptului de veto a nobililor în dietă. Sist IV (Francisco d'Abercola dela Rovvere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înțeleaptă, rivalitatea polono-maghiară în interesul lor și al Moldovei. De altfel, Polonia își îndreaptă până la mijlocul secolului al XV-lea eforturile sale militare în alte direcții decât cucerirea Moldovei, fiind preocupată să integreze politic Lituania sau în luptele cu cavalerii teutoni. Voievozii Moldovei, spre sfârșitul secolului al XIV-lea și în prima jumătate a secolului următor, își căutau miresele la curtea polonă, fie că era vorba de un voievod de talia lui Alexandru cel Bun, fie că e vorba de urmașii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acest fapt a știut să profite Ștefan cel Mare, care a dat dovadă, încă din primii ani ai domniei, de reale talente politice și militare. În anii 1458-1459 Polonia era angajată în luptele pe care le-a dus împotriva cavalerilor teutoni. Toate forțele regatului au fost chemate sub flamura regală și au trecut în iulie, 1458, hotarele Prusiei. Angajată în nord, hotarul de sud al regatului nu putea fi apărat cu forțe impunătoare. Considerând această conjunctură favorabilă, Ștefan și-a trimis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care le făceau muntenii și moldovenii. Nu sunt cunoscute amănuntele în legătură cu relațiile moldo-muntene la începutul anului 1469. Cerându-i regelui polon să-l ajute împotriva dușmanilor săi, Ștefan îi enumerase printre aceștia și pe munteni. Încheind luptele cu cavalerii teutoni, Cazimir își va îndrepta eforturile spre reglementarea raporturilor cu Moldova. Tratativele purtate în anul 1468 nu erau mulțumitoare pentru rege. În mod practic, potrivit cutumelor feudale, el nu avea decât o suzeranitate nominală, din care cauză caută să-l determine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
regatului în conflictul cu Imperiul Otoman. În luna martie 1485, regele a convocat Dieta la Torun, unde s-a discutat, printre altele, problema ajutorării Moldovei. Solicitând concursul vasalilor pentru a merge în sprijinul Moldovei, Cazimir a întâmpinat opoziția acestora. Cavalerii teutoni, și alți vasali ai regelui, cărora nu le surâdea de loc ideea să lupte într-o țară atât de îndepărtată, cum era Moldova, i-au cerut regelui dovada că Ștefan cel Mare era vasalul său, pentru că numai în acest caz
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lor și a cerut ajutor de la voievodul Moldovei, care îi era dator ca vasal. În asemenea împrejurări se dovedea importanța Moldovei pentru apărarea Poloniei, căci în 1489, tătarii jefuiau și ardeau Kievul, aflat sub stăpânire polonă. Kaspar Weinreich, cronicarul cavalerilor teutoni, explica sustragerea lui Ștefan de sub suzeranitatea polonă „întrucât polonii nu i-au dat nici un ajutor împotriva tătarilor și turcilor, așa cum i se lăudaseră”. Ștefan cel Mare a preferat să recunoască suzeranitatea regelui Ungariei, care era una pur formală, nu presupunea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de închinare despre hotarele adevărate ale Moldovei”. Gheorghe Duzinchevici a socotit că în 1489, 1490 și 1493 nu au fost incursiuni preventive, sau, după o altă opinie, a fost incursiuni impuse de „necesități strategice” și economice. Liborius Nacker, cronicarul cavalerilor teutoni, un bun cunoscător al evenimentelor, scria: „Dacă Ștefan ar fi fost sprijinit de regele Cazimir, el ar fi rezistat cu succes sultanului. Cum însă moldoveanul a rugat pe regele răposat [Cazimir] pentru sprijin și ajutor și s-a întâmplat să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a trimis 5 soli prin care îl avertiza: „noi acum îți dăm de știre... să nu pornești împotriva lui Ștefan, voievodul Moldovei, ci să fii în pace cu el”. Pe lângă acest avertisment, Hans von Tieffen, marele maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni, în scrisoarea dată din Liov, la 25 august 1497, semnala atacuri date de ruși la hotarul cu Lituania. În fața amenințărilor tătaro-moscovite și refuzului marii nobili lituanieni de a depăși Brațlavul, Alexandru a renunțat la campanie. El îi scria lui Ivan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceea ce pățiseră până atunci”. Dacă moldovenii ar fi fost puși pe fugă, polonii nu aveau de ce să se împrăștie „care pe unde-l ducea soarta”, ca să scape. Printre cei ce se aflau în tabăra de care, au fost și cavaleri teutoni. Unul dintre ei, care a participat la lupte, scria la 16 decembrie 1497 că „domnii și oamenii buni ai Ordinului nostru [...] au fost uciși în cea mai mare parte și nu s-au mai întors [...]. Ai noștri, atâția câți am
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-un loc potrivit, Ioniță a atacat cu oamenii săi, dar și cu cumanii, care au revenit în flancurile inamicului. O manevră, pe care au folosit-o și oștenii trimiși de Alexandru cel Bun regelui Poloniei, în timpul luptelor cu cavalerii teutoni. Conviețuirea timp de câteva secole cu populații asiate și, mai apoi, vecinătatea cu acestea au influențat armamentul și, mai ales, tactica și strategia folosită de români în Evul Mediu. Inferioritatea în armament a acestora i-a făcut să o suplinească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor de cele două stimulente lichide, s-au hotărât să bea în stil teuton: Bruderschaft! S-au grupat doi câte doi într-o riguroasă disciplină prusacă, îndeplinind tipicul ritual arhicunoscut. "Temperatura" crescând într-un ritm vizibil accelerat, frații noștri maghiari au întors-o pe un ceardaș îndrăcit încât ieșeau scântei din cizmele lor. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aragaz, este o noutate pentru mulți dintre amicii noștri. Cel mai atras de operațiune este Florian, neamț din Berlinul de Vest, care ori de câte ori vine lângă noi să frigem carnea și să bem berea obligatorie, nu uită să spună cu ciudă teutonă printre dinți: noi, oamenii moderni, am pierdut focul. La ora la care scriu aceste rânduri, pe câmpul unde noi încingeam grătarele "sălbatice" se ridică un mini-cartier de blocuri ultra-confortabile (terase largi, camere cu ferestre imense, apartamente utilate complet) iar Florian
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de monezi și fotografii digitale. Despre inadecvare: un camion imens, marca DAF, efectua manevre delicate în fața Universității. Era condus de o tânără fată, cu chip angelic, de maxim 24-25 de ani. Blondă, frumoasă, cu facies teuton (plăcile de înmatriculare erau din Zürich). Imaginea m-a făcut să mă gândesc la o alta, văzută cum câțiva ani în timpul serviciului militar. Singura autospecială destinată dispersării mulțimilor pe care o aveam în unitate (tun de apă, lamă de buldozer
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de la boier Chiriță și le-au hrăpit obștei broscăuțenilor, pășunea dreapta lor ocină dobândită cu hrisov bun de la Domnul Alexandru, bunicul Măriei tale, pentru că au luptat bine la Marienburg, când moldovenii i-au ajutat pe lehi în lupta împotriva cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]