206 matches
-
Poate că frigul m-ar fi pus din nou pe picioare. Mă îndreptam cu mașina spre mare și mă gândeam să plec împreună cu Elsa în vacanța de vară în Norvegia. Aveam chef să mă plimb pe marginea unor imense șanțuri teutonice, să pătrund în fiorduri, prin Vestfjord și să ajung până la insulele Loföten. Apoi să stau acolo cu pielea înroșită de vânt și să pescuiesc în marea de culoarea cobaltului pești mai mari decât mine. O femeie între două vârste conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ești cel mai fericit om... Arhaismul tău balcanic... * Christa și tehnologiile moderne! Ea, care pe vremuri nu mișca o eprubetă fără să-l Întrebe din ochi dacă e bine! Unde ar fi ajuns Christa de una singură, dacă perseverența ei teutonică n-ar fi ținut-o aproape o oră În fața ușii lui Încuiate, rupându-și pielițele de la unghii, după obiceiul prost rămas din copilăria stresată, cu fundul pe poșeta ieftină, de pânză, cu fruntea rezemată de genunchi și sandalele cu tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea a știut toate astea, cum numai femeile pot intui la o vârstă atât de fragedă! Ea nu numai că a știut și a înțeles, dar mi-a spus-o și mie. Ea, prietena mea din liceu, cea cu uniforma teutonică și ciorapii groși, cea care lua mereu interviuri oglinzilor. Iată cum mi-a adresat cuvinte al căror sens nu l-am descifrat până acum, doar că acea parte înțeleaptă, intuitivă și neuitătoare a memoriei mi le-a păstrat cu sfințenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a putut să-i vadă ochii omenești, galbeni cu reflexe de chihlimbar... Nu semăna cu niciun animal cunoscut de ea din cărți sau din puținele ei vizite cu nepoțelele la grădina zoologică. Era de mărimea unui șobolan, îmbrăcat în zale teutonice de un violet aprins ce se terminau într-o coada ascuțită și cornoasă, asemănătoare cu coada de Armadillo. De altfel, toată înfățișarea lui ar fi putut aduce cu acest specimen, cu excepția culorii deosebit de stridente și a feței teșite, aplatizate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca o tocă Academică, obicei a cărui semnificație este necunoscută. Numele de Sărmani Robi sau Sclavi pare să indice originea slavă, poloneză sau rusă: dar, pe de altă parte, esența intimă și spiritul Superstițiilor lor manifestă mai curând un caracter Teutonic sau Druidic. Ar putea fi considerați drept adoratori ai Herthei sau ai Pământului: pentru că ei Îl sapă și-i lucrează tot timpul cu dragoste sânul; sau, Închiși În Oratoriile lor particulare, meditează asupră-i și manipulează substanțele extrase din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care l-aș fi putut afecta aventurii literare. Specialiștii disting mai multe școli În arta problemelor de șah; școala anglo-americană care combină o construcție exactă cu modele tematice strălucitoare și respinge constrângerea oricăror reguli convenționale; frumusețea severă a școlii teutonice; rezultatele extrem de cizelate, dar neplăcut de line și de insipide ale stilului ceh, care adera cu strictețe la anumite condiții artificiale; vechile studii rusești despre finalurile de partidă care ating strălucitoarele culmi ale artei și problema sovietică mecanică de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cântă partea fetei. Glasul Îi era mai puțin aspru și s-ar fi putut să fi fost cândva frumos. Unul din soldații de pază veni la fereastră și privi Înăuntru, iar Josef Grünlich Începu să plângă Într-un mod absurd, teutonic, gândindu-se la orfanii din zăpadă și prințesele cu inima de gheață și nici o clipă la Herr Kolber, al cărui trup era purtat acum prin zăpada cenușie din oraș, fiind urmat de doi funcționari Într-o mașină și un Îndoliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
evreilor În urma unei epidemii de ciumă. Pe urmă se naște Goethe, În 1749, și m-am dus la un film porno. Sala era plină fiindcă pe ecran o doamnă se dădea de una singură de ceasul morții, vorbind În cuvinte teutonice puține pe care nu le-am Înțeles În prim-plan, labiile mari tremurînd ca aripile unui fluture, cele mici se chirciseră, era frig, pînă au apărut trei domni care-au liniștit-o. Firul narativ captivant, luările de vederi frontale, sesizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au înlesnit cucerirea germană sau au favorizat colonizările pașnice. Boemia și Ungaria au respins atacurile germane, dar teritoriile slave dintre Elba și Oder, mai slabe, au fost cucerite în secolul al XII-lea, iar în secolul al XIII-lea, Ordinul teutonic a cucerit alte ținuturi slave și baltice. Colonizările răsăritene ale germanilor au fost favorizate de autoritățile politice locale -țăranii aduceau cu ei o bogată experiență, în timp ce meșteșugarii lucrau cu tehnici avansate. Colonizarea germană în Răsărit a avut un dublu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urban. În alte comitate transilvane (Alba, Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban săsesc, care își va extinde stăpânirea asupra unor obști libere românești și săsești, putem spune că colonizarea sașilor a fost una pozitivă, contribuind la dezvoltarea economică a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
134, 137; DIR C, sec. XI, XII, XIII, p. 31-32; Ibidem, I, p. 150-151; Ibidem, p. 208). 49 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei Acest fapt s-a petrecut aproximativ în aceeași vreme a colonizărilor inițiate de regii unguri. Ordinul teutonic a luat ființă în Țara Sfântă, în 1190, în timpul cruciadelor pentru eliberarea Ierusalimului. Ordin militar-religios, el era format din "frați cavaleri" care aparțineau nobilimii de origine germană și patriciatului urban, din "frați preoți" (călugări) ce constituiau clerul ordinului și din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
necesare vieții (Ibidem, p. 182-184). Se mai dăruia Ordinului, în confirmarea daniei, și cetatea Kruceburg, ridicată prin strădania lor, noua danie fiind confirmată de papalitate, ocrotitoarea cavalerilor (Ibidem, p. 187-188). În ciuda privilegiilor acordate care îi favorizau în mod vădit, Ordinul teutonic, care acționa ca un stat în stat în sud-estul Transilvaniei, conflictele cu regele Ungariei au continuat și în anii următori. Mai întâi, s-a ivit o neînțelegere cu episcopul Transilvaniei, care a încercat să-și extindă autoritatea asupra cavalerilor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XIII-lea, diplomele papale și ungurești fac referire la o populație numită brodnici, în aceleași regiuni din sudul Moldovei. Astfel, în actul din 1222 al regelui Andrei II, confirmat de papa Honoriu III, se preciza că teritoriile acordate Ordinului teutonic ajungeau "până la hotarele brodnicilor". În 1227, un document al cancelariei papale menționa Cumania și țara Brodnicilor, ca teritorii unde arhiepiscopul de Strigoniu era legat apostolic și care erau incluse în Episcopia cumanilor. Învecinarea brodnicilor cu regatul ungar și cumanii este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supusă de cavalerii cruciați. Ulterior, în 1238, acest teritoriu a intrat în patrimoniul regalității daneze. Cavalerii germani au încercat să pătrundă și în teritoriile ruse, dar au fost opriți de cneazul Aleksandr Nevski (1240). De mare însemnătate sunt cuceririle Ordinului teutonic în Prusia. Încercările cnejilor poloni, de la începutul secolului al XIII-lea, de a-i supune și converti pe prușii păgâni, fie și sub mantia cruciatei, au eșuat. În urma eșecului, ducele Conrad de Mazovia a apelat la Ordinul teutonic, căruia i-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cuceririle Ordinului teutonic în Prusia. Încercările cnejilor poloni, de la începutul secolului al XIII-lea, de a-i supune și converti pe prușii păgâni, fie și sub mantia cruciatei, au eșuat. În urma eșecului, ducele Conrad de Mazovia a apelat la Ordinul teutonic, căruia i-a oferit în Prusia, în 1225, o compensație teritorială pentru ținuturile pierdute în Transilvania, în același an. Înaintarea în Prusia a început, în 1230-1231, din Chelmno (Kulm), obiectul donației lui Conrad, și s-a extins vertiginos, în mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru ținuturile pierdute în Transilvania, în același an. Înaintarea în Prusia a început, în 1230-1231, din Chelmno (Kulm), obiectul donației lui Conrad, și s-a extins vertiginos, în mai puțin de zece ani, s-a constituit aici un adevărat stat teutonic (german) de cruciată, sub protecția papalității și independent de regatul polon. În 1237, fuziunea Ordinului teutonic din Prusia cu Ordinul gladiferilor din Livonia a consolidat și mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Chelmno (Kulm), obiectul donației lui Conrad, și s-a extins vertiginos, în mai puțin de zece ani, s-a constituit aici un adevărat stat teutonic (german) de cruciată, sub protecția papalității și independent de regatul polon. În 1237, fuziunea Ordinului teutonic din Prusia cu Ordinul gladiferilor din Livonia a consolidat și mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială a fost însoțită și urmată de un efort vast de convertire la catolicism a populației păgâne
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dobândită sau în curs de cucerire de la cumani, se coboară până la Dunăre. De fapt, era o înfeodare a toată Cumania, un nou trimis regesc (pristald) vine și instalează pe frații cavaleri în posesiunea recent obținută dincolo de munți. Dar statul Ordinului teutonic, aflat sub protecția Sf. Scaun, ca "proprietate a Sf. Petru", s-a lovit, tocmai datorită noilor sale succese, de împotrivirea tenace a episcopului Transilvaniei, care a dus în final la intervenția armatei regești și alungarea cavalerilor, în urma unui adevărat război
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hotărârea cu care regele Andrei lupta pentru expulzarea cavalerilor, sub pretextul că și-au depășit hotarele teritoriului primit, se explică și prin aceea că intervenția pontificală răpea Coroanei ungare rolul de instrument de permanentă cruciată pentru a-l acorda Ordinului teutonic. Ulterior, regele va reveni la misiunea cruciatei, uzurpată un timp de Ordin.26 În timpul acesta, prima jumătate a secolului al XIII-lea, românii de la sud de Carpați, unde pătrunderea cavalerilor apuseni "stârnise" (Iorga) o nouă viață în jurul fortificației (cloașterului) de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înființarea episcopiei (diocezei) cumane, este numit primul titular al ei, în persoana dominicanului Teodoric, confirmat apoi de papa Grigore. În anul următor, noua "Episcopia Milcovensis" a fost așezată în dependență directă de Roma, fiind reactualizată situația anterioară referitoare la Ordinul teutonic, dar noua episcopie nu era dublată și de o autoritate seculară independentă de regat. În 1229, mișcarea de creștinare și închinare a cumanilor față de regatul ungar a depășit spațiul românesc și s-a extins în nordul bazinului pontic. Limitele teritoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
huni până la mongoli. Din secolul al X-lea, pecenegii, uzii și cumanii n-au ajuns în centrul Europei, ci au fost opriți în această zonă de forțele locale (autohtone). Pe pământul românesc au luptat și forțe cruciate străine, precum Ordinul teutonic în Țara Bârsei, la sud și est de Carpați, până la Dunăre și Siret. Ulterior, pe la mijlocul secolului al XIII-lea, în zona Severinului (sudul Banatului și vestul Olteniei), a fost chemat Ordinul ospitalierilor-cavalerii Sf. Ioan în vederea luptei împotriva tătarilor. Acestea erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
italieni se instalează la Londra, Paris, Bruges sau Madrid. Creșterea economică este uneori afectată, fiind sortită dispariției sau regreselor. Astfel, Războiul de 100 de Ani distruge Bîlciurile din Champagne, însă în secolul al XIV-lea apare și se dezvoltă Hansa teutonică. Republicile italiene înfloresc în quattrocento, la fel ca și orașele libere. Apar în același timp statele monarhice, care au tendința atît de a supune orașele libere, cît și de a acorda privilegii care încurajează autonomia orașelor dependente. În sfîrșit, de-
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vorbi de dreptul războiului privat (Fehde) al nobilimii, de privilegiile orașelor etc. nu a împiedicat adoptarea unei atitudini comune pozitive, în favoarea unității teritoriului și împotriva puterii imperiale. Consecința a fost însă adâncirea diviziunii politice a Germaniei. În Prusia, dominația Ordinului Teutonic a împiedicat o lungă perioadă de timp ascensiunea propriilor stări privilegiate în viața politică. Regimul acestora se va instala abia după victoria polonezilor în bătălia de la Tannenberg (1410). În anul 1454 Liga prusiană constituită în 1440 a oferit suzeranitatea asupra
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Printre urmările acestei cruciade, este de remarcat faptul că, pentru menținerea teritoriilor cucerite și transformate în comitate, marchizate sau seniorii, s-au organizat ordine militare, după cele ale Ioaniților și templierilor (de origine franceză) luând naștere și unul german: Ordinul teutonic. Inițiativă a unei familii de nobili germani, dependent inițial de ospitalieri și având ca scop întreținerea unui spital pentru pelerinii bolnavi, el era subvenționat de orășenii din Lübeck și Bremen. La finele secolului al XII-lea, la insistențele arhiepiscopului de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
trimis câțiva frați laici în Turingia pentru a cerceta situația din diferite orașe. Fratele Hermann, novice și predicator, îi urma sau, uneori, îi preceda. Acesta, ajungând la Eisenach, unde fusese capelan cu ani în urmă și unde intrase în Ordinul Teutonic, a predicat de mai multe ori poporului. Ascultând predica sa și luând aminte la exemplul vieții sale, și anume că renunțase cu umilință la bunăstarea de care se bucura în Ordinul Fraților Teutoni și trecuse la un Ordin atât de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]