3,183 matches
-
este un înaintaș depășit ca expresie și care fac să se rîdă din orice. "Hliziții" - i-am și numit, fără să precizez însă că "hlizirea" aceasta, extinsă dinspre proză la poezie și chiar la critică, e o formă de bășcălie textuală limitînd artisticul la sfera epidermică, la reacțiile în lanț ale bunei dispoziții, care include printre componentele ei nevoia de maculare și stîlcire". Din acest unghi al expresivității ludice, Cornel Regman are, în raport cu junii literatori din prezent (cu �hliziții"!), o poziție
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
de texte scrise și de conversații orale ar putea stabili criteriile mai puțin evidente ale alegerii: într-o relatare în care alternează ăsta și ăla nu contează numai factorii spațiali, apropierea sau depărtarea obiectului/a persoanei de interlocutori, sau cei textuali, respectiv apropierea sau depărtarea de ultima menționare a referentului. Criteriul decisiv e adesea cel al pregnanței pragmatice și subiective: alegerea e orientată de interesul narativ sau pur și simplu de implicarea afectivă a povestitorului. Elementul cel mai prezent în conștiința
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
Tre ste spargi în figuri/ ca băiat dă băiat"; "pencă az nu mai e/ ca pă vremea lu tactu", Băetzii). Foarte interesantă mi se pare tocmai această divergență a nivelelor lingvistice: fonetica și lexicul merg într-o direcție; sintaxa, structura textuală, versificația - în alta. Rezultatul poate fi de mare haz, dar și de ascunsă anxietate. în acest volum, "estetizarea" textului mi se pare mai ales un mijloc de emfatizare, prin care ororile devin mai șocante și mai absurde: jocul cu limbajul
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
Modernismul: e un subiect vast cît un continent. Oricît ne-ar părea de cunoscut, dacă nu familiar, există tentația de a-l străbate neîncetat, din conștiința complexității peisajului său, a multiplicității unghiurilor din care poate fi abordat, a luxuriantei vegetații textuale ce-l acoperă, capabilă a-ți da, pînă la urmă, senzația îmbătătoare a necunoscutului. O recentă încercare de explorare îi aparține Mariei-Ana Tupan, care, în volumul Discursul modernist, se declară a fi ispitită "mai curînd de o hartă conceptuală decît
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
la Marx, Taine, Chadwick, Bahtin, Raymond Williams, prin relevarea mecanismelor de clasă, a factorilor instituționali și a "structurilor de sensibilitate" în geneza operelor. D. Caracostea e contemporan cu Noua critică, dovedindu-se un investigator, ca și E. Lovinescu, al genezei textuale și al intertextului, precum și un precursor al "analizei discursului". Ceea ce ne miră însă e adeziunea cercetătoarei la o datare "recentă" a modernismului, care ar acoperi exclusiv perioada 1890-1940. Ce urmează după această dată? Controversatul, oricum fluidul, dificil delimitabilul postmodernism? Luînd
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
în discursul critic. O schimbă. în același timp, interpretarea este, toată cartea susține această idee, o examinare de sine critică, "parte într-un proces de explorare de sine". între criticii-detectivi, căutători ai desenului din covor, descoperitori ai adevărului amușinînd urme textuale, și criticii-cartografi, exploratori ai întinderilor, izobarelor și reliefurilor din text, sînt preferați, fără tăgadă, cei din urmă. Nu evidențe necontroversate, ci serii argumentative, refigurări, scenarii, ficțiuni și fantezii critice. Interpretarea (se) construiește și (se) deconstruiește sub ochii noștri. Cum interpretările
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
o utilizează pentru a traduce materiale publicitare și instrucțiuni tehnice. Un asemenea mesaj - de prezentare a unui procesor - e un condensat incredibil de erori, la toate nivelele - de la punctuație și ortografie pînă la lexic, la sintaxa frazei și la coeziunea textuală (am intordus diacriticele, pentru a ușura lectura, dar am lăsat ca atare erorile de ortografie din original, inclusiv scrierea cu cratimă a conjuncției căci): "în timp ce în unele saptamîni calitatea proocesoarelor fa fi mediocră, fapt ce nu înseamnă că-ci aceste procesoare
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
vorbim despre lucruri de toți știute. Tinerii sub 25 de ani nu mai știu aproape nimic. Este nevoie de o reconstituire serioasă a contextului și, mai ales, este nevoie de foarte multe mostre. în cazul literaturii, o nevoie de mostre textuale, în care volumul de față abundă. Un efect retoric periculos apare în urma parafrazărilor mult prea lungi. Toți cei patru folosesc procedeul cu generozitate. La Ion Stanomir parafraza se transformă într-un ciudat stil indirect liber - autorul își afișează sarcasmul folosind
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
nu de puține ori, lucruri de bun simț, dar care sînt, fatalmente, antipatice. Și nu pentru că am avea de-a face cu adevăruri incomode. Sau pentru că ar fi la mijloc o părere pur subiectivă. Antipatia este generată de anumiți "senzori" textuali pe care îi voi enumera mai jos. în numele unor mari adevăruri, criticul și-a uitat măsura, descoperindu-și o vocație sadică nu tocmai agreabilă. Repetiția este mama plictiselii, un aforism deformat, dar nu mai puțin adevărat. Una e să spui
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
în Text, nr. 4, 1984), Benny Shanon și Rivka Eiferman analizau, pe baza unui corpus oral, situația discursivă particulară a povestirii de vise: de articulare logică și de raționalizare a unor experiențe psihologice confuze, vagi, care rămîn oricum incontrolabile. Reflexul textual al acestei situații e reprezentat de un stil abrupt, de folosirea unor termeni vagi, de încercările de reformulare, produse de insatisfacția locutorului față de propria relatare; narațiunea, dominată de timpul prezent, pune pe același plan acțiunile, renunțînd la ierarhizarea lor. într-
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
panorama dezagregării cosmice poate fi un gest metaforic, dar mai puțin unul explicativ. Trupul atribuit discursului "care din pricina slăbirii s-a transformat în schelet" e mai curînd al...poetului decît al operei sale, a cărei semnificație decurge din întregul ei textual și estetic. În schimb, putem accepta pe deplin observațiile ce au în vedere tipul de sonoritate bacoviană ce transformă cuvintele în obiecte, deci o "armonie imitativă" (de sorginte posibil macedonskiană), care constă într-o suită de sunete în genere dezagreabile
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
go sau șah... Sau rezolvă cuvinte încrucișate... Da, și cuvintele încrucișate, jocul cu textul... Tocmai jocul cu textele e cel care comandă demersul... Însă, în același timp, nu-mi interzic nimic. Folosesc și procedee aproape oulipiene, jocuri pure ale formelor textuale, însă nu e nimic strict aici, nici dogmatic... Nu mă feresc însă nici să construiesc psihologia unui personaj, o focalizare internă asupra psihologiei unui personaj... Ne putem juca, într-adevăr, cu toate acestea. Vă puteți considera, așadar, în fond, un
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
cotidienelor și a "știrilor de la ora 5". La prima vedere poate părea ironie intelectuală; la o lectură mai atentă observăm complexitatea apropierii poetului de lumea mediatică. Avem aici exemplul adaptării poeziei într-un mediu cu totul nou (cel al liberalizării textuale) - lucru pe care poeții tineri au reușit să-l facă într-o prea mică măsură. Șerban Foarță dovedește că forța sa poetică nu așteaptă decît noi și din ce în ce mai profitabile confruntări. Șerban Foarță, Erau ziare, evenimente, Editura Brumar, Timișoara, 2000, 108
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul tarat, elaborează trăsături sensibile, simpatice, "mîntuite", precum o grimă. Oricum, trecerea de la paradiziac la infernal constituind trama compozițională a creației în cauză, punctul terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată umorală. Din aranjamentul de interferențe al celor două medii se degajă soluția pregnantă a eroziunii, a dezamăgirii, a "căderii". Sentimentalul pierde teren, întrucît psihia actantului se realcătuiește sub semnul realului brutal: În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Arbuștii ornamentali
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
absențe. În aceste eliberări fizice și mentale, Valeria Seciu - profesor Bearing este absolut transfigurată, pătrunsă abia acum real de sensul metafizic al eseurilor despre Divinitate și devoțiune, de prezența experiențelor fundamentale pe care Sonetele sacre le pun sub lupă. Descompunerea textuală și metatextuală a profesoarei devine acum, parcă, purtătoare de semnificații grele. Ea însăși descoperă, dintr-o altă și surprinzătoare perspectivă, conotații ce i-au rămas ascunse. Terapia prin poezie pare singura salvatoare și înălțătoare. Cealaltă medicală, eșuează. Acest personaj condus
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
finalizat deunăzi la Cinema Studio, sub egida reunită Fundația "Jean Negulescu" - HBO România. El succede altora (mai numeroase) de care se ocupă de 11 ani, ca de niște crossuri populare din provincie, C.N.C.-O.N.C., cu o inflație de printuri textuale bine plătite, fără să-și pună vădit nici una dintre problemele de mai sus sau altele conexe, nici după ce unul dintre noii premiați și alții asemeni lui au făcut demonstrația palpabilă a falimentului antreprizei subprofesionale, cu filme pe care, terminîndu-le în
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
te învață propriu-zis nimic, dar sînt adevărate revelații. Magistrul spiritual de la care se reclamă cei doi este Erich Auerbach, cu a sa carte Mimesis. Cum ar putea fi imitate interpretările literare ale lui Auerbach, concentrate și ele într-un detaliu textual a cărui semnificație e apoi generalizată la nivelul unei întregi epoci și mentalități? Firește, asemenea abordări pot fi oricînd contestate ca arbitrare. Scrupulozitatea de istoric, sociolog, politolog și antropolog a lui Greenblatt sau Gallagher rămîn, pînă la urmă, unica garanție
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
presus de erudiția autorilor se află acea calitate unică a discursului lor critic, pe care am observat-o ascultîndu-l pe Stephen Greenblatt la București și la San Francisco: o uriașă forță de a genera empatie printr-o total dezinhibată maieutică textuală. Noul istorism recunoaște și celebrează, de fapt, talentul, vocația de critic literar. Catherine Gallagher & Stephen Greenblatt--Practicing New Historicism, University of Chicago Press, Chicago and London, 249 pag., 2000.
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
vin din Bolliac, Ion Codru-Drăgușanu, Negruzzi, Alecsandri. Iarăși interesantă problema fiziologiilor (Fiziologia provințialului (Negruzzi), Fiziologia nasului (Heliade) și a raportului acestor specii "nearistotelice" cu literatura. Raportul eu-tu, narator-narator, "cititor abstract, implicit, înscris sau vizat", și cam săracele lor avataruri textuale în proza pașoptistă, adresarea ploconită către cititor și atmosfera intelectuală a epocii, cu preferințe snoabe sau plebee ("scârbosul Paul de Kock") deopotrivă cu formulele de introducere în ficțiune sunt culese, consemnate și analizate în pagini critice incitante încă de la titlu
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
duce, cu obstinație, demonstrația pînă la capăt, exemplificînd excesiv, dar ferindu-se să introducă literatura în patul procustian al teoriei. Ea nu forțează textul pentru a-și confirma teza, ci, dimpotrivă, scormonește cu minuție și răbdare ascetică în căutarea punctelor textuale de acroș, identificate fără greș. Se simte în această carte cum balanța se înclină discret în favoarea literaturii, fără a periclita, însă, strucura de rezistență a teoriei. Este acesta, fără îndoială, semnul regal al veritabilei vocații critice. Monica Spiridon, Melancolia descendenței
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
de majoritatea voioasă, ludică a congenerilor este anume gravitatea ei structurală, pe care o regăsim la poeți ca Ileana Mălăncioiu și Dorin Tudoran. Chiar și atunci când stilul colocvial interferează expresiv cu cel înalt, nu avem în fața ochilor simpatice teribilisme, gasconade textuale, dar o infiltrare perceptibilă a dramei în cotidian: "Vrei să treci mai departe/ dar posibila ta moarte îți sare în față cu un pântec greoi./ Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate./ Îți desfaci brațele/ și fil fil în
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
lasă perplex. Discursul personajului narator, convenția realistă a epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial. Convenția de până atunci a scriiturii este abandonată dintr-odată, deschizând cu aceeași dezinvoltură un cu totul alt spațiu textual. Această strategie textuală radicală, realizându-se în final și pe un spațiu restrâns, nu transformă, totuși, cartea într-un experiment literar. Cum ar spune poetul, pentru a fi perfect, cubului i s-a sfărâmat un colț. Problema poate apărea la
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
personajului narator, convenția realistă a epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial. Convenția de până atunci a scriiturii este abandonată dintr-odată, deschizând cu aceeași dezinvoltură un cu totul alt spațiu textual. Această strategie textuală radicală, realizându-se în final și pe un spațiu restrâns, nu transformă, totuși, cartea într-un experiment literar. Cum ar spune poetul, pentru a fi perfect, cubului i s-a sfărâmat un colț. Problema poate apărea la cititorii conservatori pe
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
temporară, presupuneau). Discursul degajă, subliminal, o puternică senzație de așteptare înfrigurată, de teamă, de anxietate latentă, mai cu seamă că Tudor trăiește departe, în capitală, suferă de o boală incurabilă, nu răspunde la apelurile telefonice ale Corinei. Mecanismele de autopropulsare textuală funcționează din plin, prevestind apropierea dramei. Și, într-adevăr, într-o anume zi, aceste tensiuni îl ocultează pe Eros și îl aduc, brusc, în prim-planul acțiunii, pe Thanatos. Moartea intră, brutal, în orizontul existențial al Corinei: este informată de
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
a operei va fi răsturnată de cîteva poeme răzlețe, cele cu șanse mai mari de supraviețuire în dura competiție a timpului". S-a făcut uz pînă la abuz de conceptul de "poet mare, important" etc. Salutar restrictiv într-o materie textuală pletorică, sufocantă, Constantin Abăluță propune o accepție a termenului care să se bizuie pe raportul dintre anvergura "sistemului" poeticesc și miezul viu al pieselor cu adevărat semnificative, rezistente: "Poeți importanți se vor dovedi tocmai aceia care vor suporta această operație
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]