263 matches
-
comunicat prețul, 350.000, Dl Năstase a pus-o la loc în raft. Se vede că era prea scumpă pentru buzunarul lui. M-a bucurat enorm să-l întîlnesc, ca și la edițiile precedente, pe Gheorghe Ene, cîndva vedetă a textualiștilor la Facultatea de Litere, acum profesor în Buzău, însoțit de un grup de elevi de gimnaziu, cărora le străluceau ochii de fericire că se află acolo. Cei doi frați (gemeni, cred) care-l însoțeau atenți și vioi pe profesor și
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
București, Editura Cartea Românească, 2013, 383 pag. Simultan poematic și abraziv, elaborat pe convenția unui manuscris găsit în anul 2091(numit șantier, care are, evident, și proprietatea de a fi „infinit”, sugerând semioza deschisă de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un site arheologic, lumea tranziției românești de după evenimentele din 1989. Martorul înzestrat scriitoricește al acestui univers amalmagat și incongruent de sfârșit/început de lume ar fi bunicul autorului, atașat, la vremea lui, poeticii
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
și citate din Odiseea ( a cărei versiune modernă se dorește a fi pînă la un punct, Întîlnirea, dovadă fiind în acest sens și titlurile capitolelor) da românului un foarte consistent aer de artefact. Povestirea Întîlnirea a fost scrisă în climatul textualist al anilor ’80, or românul păstrează, în mare, structura narativa a acesteia. De aceea, el pare rodul unei munci de bricolaj, de asamblare mecanică, la vedere, a unor elemente textuale de sine stătătoare. Un astfel de român din bucăți nu
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
și azi. După un roman-cheie, apoi un roman-careu de cuvinte încrucișate, apoi un roman-clepsidră, apoi un roman-tarot, apoi un roman-zodiac, scriitorul sârb ne îmbie cu un roman-antologie. Pavic configurează un univers narativ universal, prin crearea a două lumi: biografice și textualiste. Sunt reuniți 38 de scriitori fictivi din tot atîtea literaturi în care Pavic a fost tradus. Cele 38 de povestiri alcătuiesc un corpus de reguli canonice, care comprimă valori culturale aparținătoare unor varii culturi. Pavic le infuzează acestor "autori de
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
de atestări care cuprind termenul mișto: "site-ul e mișto rău!" (verso.ro), "păcat că are plasticul ăla ieftin în interior, că la exterior arată mișto rău" (forum.softpedia.com), "Pupa Russa (mișto rău de tot, deși un picuț cam textualistă pe alocuri)" (culturavura) etc. În același context, mișto poate fi intensificat fie cu prefixoidul super, fie cu adverbul rău: "este super mișto. Treceți pe la farul de la Tuzla, și ajungeți în Costinești. Cazemate, faleze de 10 metri, e mișto rău" (motociclism
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
și o scriu, negru pe alb, iar unii de-a dreptul îl glorifică, îi înalță pur și simplu imnuri. Ne luăm, spunând aceste lucruri, după numărul amintit din Viața Românească. Cineva care semnează Mara Magda Maftei, probabil o tânără discipolă textualistă, scrie acolo următoarele rânduri înfiorate: "în căutarea sinelui textul lui Marin Mincu reeditează exclamația lui Isus Christos: ŤEli, Eli, lama sabakhtani?ť. Inițiere, cunoaștere și suferință în același timp". Dar nu doar tânăra generație adoptă față de Marin Mincu tonalitatea imnică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
să scrie pagini comprehensive despre Daniel Bănulescu, Dan Stanca, Răzvan Petrescu sau Ioana Drăgan. Bineînțeles remarcă excesele și le amendează, în numele aceleiași valori în care crede. Nu gustă "jocul naratologic", "exersat oarecum de dragul lui", ia peste picior ingeniozitatea netemperată a textualiștilor, "necazurile autorului-narator (...) de-a lungul procesului de elaborare căznită a cărții" (în cronica la Constantin Novac), dar se arată incitat de "falsul tratat" al lui Ion Mureșan ("Basmele românilor "recitite" de Ion Mureșan), scris după toate rețetele postmodernismului românesc. Lăsând
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
în trupele de partizani din munți sau în eventuala îndulcire a regimului ca urmare a negocierilor diplomatice dintre occidentali și liderii comuniști). Nu este mai puțin adevărat că spre finalul cărții Pavel Chihaia demonstrează că este deplin familiarizat cu tehnicile textualiste. Prin procedeul mise en abîme ceea ce până atunci fusese filonul principal al romanului devine poveste în poveste, iar naratorul omnisicient de până atunci se transformă într-un modest inginer al textului literar. Mărturisirea sa ține jumătate de confesiune asupra creației
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
caracterizează e una virilă, violentă. Problemele serioase în mod autentic pentru Sorin Stoica sunt cele ale unui intelectual: drama ficțiunii și a scrisului, eventualul complex al ziaristului față de omul de litere. Și în aceste texte Dorin Stoica reiterează ceva formule textualiste à la Mircea Nedelciu, sau scrie o analiză a receptării ce sugerează o conștiință internă acută a scriitorului de la granița dintre literatură și interferența postmodernă a stilurilor de expresie. Foarte bun este textul Pe pilot automat, o proză despre condiția
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
aventura erotică a naratorului-matur cu studenta Kuki definesc, mai bine decât multe pagini de comparații și analize, specificitatea lumilor de ieri și de azi. Inteligent, sensibil, original, inovator, mereu atent la zgomotele lumii în care trăiește, excelent constructor narativ (sângele textualist apă nu se face), Radu }uculescu este unul dintre prozatorii foarte importanți de astăzi. Romanul său, Stalin, cu sapa-nainte o dovedește fără putință de tăgadă. Din păcate, ca și în cazul altor autori cu domiciliul în provincie, sau care
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
percutanța ei analitică. Dacă "torentul de clasificare și nomenclatură, alcătuite după un zel a la Linné", nu are cum să fie pe placul unui critic de gust și expresie ca Dan Cristea, obiecția lui finală e de ordinul istoriei literare. "Textualistă ea însăși, adică făcând economie de referent, panorama lui Marin Mincu ignoră complet, din orice posibil decupaj, anul de grație 1989. Chiar să nu însemne nimic această dată?" Pentru mulți critici, da; pentru Marin Mincu, ba. O proză de Ioan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
milenarismului. Mai ales că moda nu înseamnă în chip necesar un plus de valoare. Dar este greu de ignorat faptul că o anumită ceremonie a textului în poezia sa trimite cu gândul, cel puțin într-o primă instanță, la poemele textualiste ale generației optzeciste. Puține dintre ingredientele de bază ale poeziei optzeciste lispsesc din bucătăria lui Mircea Petean. Pe blatul numit poem se pun citate și aluzii culturale, observații cotidiene, reflecții despre viață și despre poemul care tocmai se pregătește, se
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
furtunii/ în centrul ei/ și cu toate acestea sunt împăcat - poema e la înălțime" (pp. 81-82) Inteligent, cultivat, înzestrat cu spirit de observație, umor rafinat și o reală sensibilitate poetică, Mircea Petean izbutește să producă viață și în asepticul mediu textualist. Volumul său de poeme, Câmp minat, este dovada vie a faptului că grenadele literare ale generației optzeciste sunt încă în stare de funcționare.
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
credibilă. După părerea mea, poezia optzecistă (textualistă, neoexpersionistă etc.) nu are nimic de a face cu poetica barbiană, orice "pulsiuni semiotice", ca definiție a generației, am vrea să mobilizăm. Mi se pare un fapt estetic (sau, mă rog, semiotic sau textualist) de domeniul evidenței. Marin Mincu realizează o antologie a poeziei românești din secolul XX, despre felul cum ea înaintează, dintr-o perspectivă postmodernă, mai clar definită ca experimentalistă. Criticul distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Buduca și Dan Arsenie. O astfel de afirmație s-ar putea să-i șocheze pe criticii generației 2000. Pentru că nici Ioan Buduca, nici Dan Arsenie (rareori, Gheoghe Iova) nu sunt invocați astăzi în bilanțurile literare privind începuturile postmodernismului românesc (faza textualistă). Dan Arsenie a emigrat imediat după schimbarea de regim din decembrie 1989 și de ani buni nu se mai știe aproape nimic despre el. Vechii prieteni și cunoscătorii îi întrezăresc, nostalgic, prezența, în dialogurile filosofice ale lui Mihai Șora, sub
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
bătut cu pasul, translarea ei în ficțiune presupune un adevărat arsenal de tehnici compoziționale, elemente de construcție epică și trucuri bine venite. Toate, deprinse de tânărul scriitor pe băncile unei anumite școli de proză: cea a generației '80, minus ramura textualistă. Jurnalul oferă câteva fragmente revelatoare asupra modului în care un prozator deja format își concepea (la propriu și la figurat) literatura. Să vedem: "Am stat iar în spital și nu prea am avut ce citi. Și mă uitam în ziare
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
abținem să rîdem, ca să nu ne pară rău că l-am încurajat. Pînă cînd unul dintre noi pufnește, în timp ce Croh, care nu lua parte la conspirația noastră preventivă, zîmbea tot mai bine dispus. E bun!, începem să ne dăm coate. Textualiștii înrăiți încearcă să-l aducă pe Lăcustă pe terenul atitudinii textuante și la sfîrșit îi facem unul cîte unul o primire cum puțini au mai cunoscut, la Junimea. Noi încîntați, Lăcustă încîntat de încîntarea noastră, dar cînd se termină discuțiile
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
-i dau citate, cu cartea în mînă din căutările prozatorului-funcționar. Însă cu acel volum, Liniște (Povestiri din viața mea), care a apărut în 1989, Ioan Lăcustă și-a început expediția de unul singur în literatură, tot mai departe de optzecismul textualist, care s-a încheiat, într-o splendoare tragică, dictînd la un roman pe care nu-l mai putea scrie el însuși. Recitiți-i cărțile și vă veți convinge cît de nedreptățit a fost Ioan Lăcustă pentru singurătatea lui retractilă.
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
Un prozator al noului realism apărut în anii 80, din familia lui Bedros Horasangian și Cristian Teodorescu. Ioan Lăcusta afirmă încă de la început un discipolat spiritual caragialesc. Spre marea mea bucurie, el se întoarce la proza printr-un român puternic, textualist și realist totodată. O viață marcată de mitul bibliotecii și de mitul cârciumii." Gheorghe Păruși, cel care a adunat în fâșii minuscule de text întregul București, ca un personaj borgesian, a beneficiat de lectură atentă a Adrianei Bittel: "Nu-l
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
a reactiva mecanismele memoriei își propun să-i accepte și să-i vehiculeze această existență. In clipa în care interesele comunicării se schimbă, prin reevaluarea limbajului și prin resemnificarea textului, realitatea însăși își modifică natura și își primenește fizionomia. Așa cum textualiștii generației 80 exhibă auctorialitatea și lasă cititorului deplina libertate de a percepe nemijlocit vocea naratorului, Dumitriu se autoreflectă în propriile sale compoziții nu doar ca prezență morală și ca portret psihologic, ci pur și simplu ca prezență somatică, ușor adusă
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
și de prezenți sunt Proust și Joyce în acest început de mileniu," cu alte cuvinte, să arate cât de postmoderni sunt cei doi scriitori. Prin urmare, Căutarea lui Proust și Finnegan’s Wake a lui Joyce sunt recitite în cheie textualistă, accentul căzând, în ambele cazuri, pe elementele de autoreflexivitate, ironie și pastișă sau, în Priveghi, pe „fragmentarea și distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului." La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian și se oprește la
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
în sau peste ce fel de literatură?) Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților." (262). Teoria
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
difuză simbolistică, fără alt semantism decât cel, primar, al simplei denotații, fără ortografie și, bineînțeles, fără lirism, ea este o descripție plată a unei existențe plate, o înșiruire anodină de episoade anodine, neînchegate în structura unei povești ori (sub regim textualist) în povestea unei structuri. În buna sa postfață, O. Nimigean notează biografismul auster, sobrietatea în utilizarea figurilor, minimalismul "cu paradoxal efect expresiv" și alte asemenea caracteristici ale volumului de față. Sunt termeni pertinent folosiți, dar care conferă unui minus respectabilitatea
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
acest mod de a gândi se aseamănă foarte mult cu Mircea Nedelciu, prieten și coleg de generație. Deosebirea constă în faptul că Mircea Nedelciu era mai ingenios, mai dezinvolt, adăugând chiar o notă de umor în cea mai aridă demonstrație textualistă. Dar amândoi sunt la fel de speculativi și de teoretici. Li se potrivește foarte bine sintagma lui Mircea Nedelciu: ei fac "inginerie textuală". În Pupa russa (Ed. Humanitas, 2004), Gheorghe Crăciun e mai natural și mai convingător, mai realist, mai savuros și
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
înainte de 1989, datorită cenzurii, și cu cât ea pare mai la îndemâna tuturor, mai ispititoare, pentru scriitorii postdecembriști. Gheorghe Crăciun are ambiția de a se înscrie în competiția deschisă de literatura sexistă, implicând în acest program de dezinhibare toată știința sa textualistă, o mare parte din experiența sa de cetățean al unui regim comunist și, bineînțeles, frământările teoretice. Există și în ultimul roman al lui Gheorghe Crăciun, ca și în celelalte, un program afișat și o tehnică exersată a scriiturii. Deși nu
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]