266 matches
-
text, ci către realitate. S-a vorbit suficient de mult despre faptul că în scrierile acestor autori existentul s-ar înfățișa redus la scară umană, la biografia omului comun și la adevărurile mărunte ale vieții cotidiene. În realitate însă, ingredientele textualiste nu lipsesc nici din această formulă a „poeziei realului”, ceea ce îi justifică mai curând atributul de „metatranzitivă”. Este evident că (sub influența modelului american) această manieră, desigur non-inocentă de a scrie, înlocuiește entuziasmul creatorului cu instinctul sigur al ironiei și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a secundarului: „În critica literară, ca și în alte discipline, un model teoretic trece întotdeauna printr-un proces de adaptare atunci cînd se confruntă cu o bogăție de material concret și încearcă să îi facă față”341. În prelungirea revendicărilor textualiștilor, de care au fost într-o măsură considerabilă influențați, scriitorii români din generația ’80 au încercat să modifice însuși statutul universului literar, „considerat altădată de gradul al doilea”. În articolul citat, Ion Bogdan Lefter (indiscutabil unul dintre criticii cei mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realistă, biografistă, rămâne nerezolvată. Deși și-o asumă deschis, nici Mircea Cărtărescu nu este mai convingător atunci când încearcă să explice această opoziție prin existența a două grupuri principale care ar fi constituit de la început nucleul dur al mișcării optzeciste: grupul textualist, respectiv cel lunedist, fiecare dintre ele cu sursele și ideologiile lui, primul preocupat, în linia tardomodernismului, de mistica actului scriiturii, iar cel de-al doilea de un „real redus la scară umană”. Chiar dacă lucrurile stau așa, nu este nevoie de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Chișinăul în anii ’87-’89 au fost inspirate chiar de tineri. Ei au strigat primii „limbă, alfabet, unire”, și tot ei au spart cordoanele de miliție din fața CC-ului. Acolo, în stradă, nu pe e-stradă, ulterior, s-au aflat „textualiștii”. De fapt, adevăratul motiv al acestei „polemici”, cu momentele de degradare umorală cunoscute, a fost, după opinia mea, neacceptarea de către generația mai în vârstă a unei noi realități literare, datorată prestației onorabile a autorilor tineri, realitate care implica de la sine
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de la Trismegist Încoace), semnificațiile sale esoterice - atâtea câte sunt - se vor confunda cu cele ale universului conținut Între faldurile aparent opace ale biografiei. Ar fi, Însă, o enormă greșeală să echivalăm intimul cu diversele esoterisme care bântuie În zona interpretărilor textualiste. La fel de contraproductivă este, Însă, poziția contrară. Pierre Reboul consideră, de pildă, că intimul este un mesaj, fără Îndoială, dar unul fără conținut - după cum intimismul a fost și va fi un conținut fără mesaj. Nimeni nu poate exprima inexprimabilul. Ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi înțeleasă mai bine dacă este abordată din punct de vedere semiotic" (Umberto Eco, 1982:43). 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? "Spirit al timpului", "modă", revoltă împotriva sclerozei intelectuale și instituționale (mai '68 al intelectualilor textualiști, etnologi, antropologi etc.), aventura structuralistă a reunit sub o denumire nivelatoare o eterogenitate de tendințe și demersuri (de la teoria literară sau "Noua critică" practicată de Serge Doubrovsky, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Charles Mauron la poetica reprezentată de Claude Bremond, Gérard
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de componenta sintactică) . TEXT Autorizînd ruptura radicală cu "reprezentarea realului", "intenționalitatea auctorială" etc., textul devine în a doua jumătate a secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă la "urmă" (expresie) a unei scriituri. Semioticienii în general (Lotman, Barthes) și textualiștii în particular (Kristeva, Solles, Baudry) accentează "literalitate" și "jocul" textului și intertextului . TIP Categorie abstractă ce subîntinde multitinea actualizărilor discursive (de pildă conjuncția coordonatoare "și" actualizată de n ori într-o pagină de text). Opoziția tip/ocurență apare la Peirce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
umorul, nici asumarea ludicului; parodia este o convenție acceptată, la început în joacă (și) de cititor, pentru ca mai târziu să se atingă dimensiunea seriozității interpretative. Astfel încît cea de-a doua perspectivă asupra parodiei pe care o au în vedere textualiștii trebuie căutată în percepția textului ca rezultat în procesul scriitură/ lectură. Contribuția cititorului în recunoașterea operei parodiate are o importanță vitală, ea refăcând, practic, traseul parcurs o dată cu producerea textului rezultat. Jean-Louis Baudry lansează termeni precum scriitură redublată ("acest lucru îl
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
caracter de "sinteză dialectică", suficient de bine motivată pentru a face să răsară din procedee/ forme vechi, fără ca acestea să dispară complet, un procedeu/ o formă nouă. Contribuțiile lui Boris Eihenbaum, Boris Tomașevski, Mihail Bahtin, Iuri Tînianov 44 și reperele textualiștilor au pus bazele discutării parodiei prin prisma literarității 45 ei, noțiune asupra căreia vor insista majoritatea teoriilor ulterioare: "Parodia a fost văzută [de formaliștii ruși, s.n.] ca o substituție dialectică de elemente formale ale căror funcții deveniseră mecanizate sau automatizate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
măști, însă prezervând aceeași viziune centrală asupra societății opresive, labirintul, și aceeași problematică a protagonistului, emblematic pentru condiția umană în genere. Trebuie să adăugăm, în acest context, că la noi sunt considerate postmoderne îndeosebi romanele optzeciste, grație componentei lor accentuat textualiste, sub influența școlii franceze a anilor '60 și '70313. Să amintim doar câteva care, deși la început au fost considerat simple "ciudățenii", tind astăzi spre o recuperare valorică, bucurându-se de priză atât la public, cât și în rândul criticilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
artistică poate apela și ea funcția metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității, al parodierii etc., care impun coduri de lectură și de interpretare spe cifice, în relație cu „pretextul“ și cu „arhitextul“ (Julia Kristeva). FUNCȚIA FATICĂ denotă capacitatea actanților comunicării de a iniția și a menține
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
biografie și își reinventează continuu identitatea se opune în mod clar eroului modernist, „omul esențial“, anistoric. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul postbelic studiat Mircea Nedelciu, lider incontestabil al „generației textualiste“ (E. Simion) și unul dintre cei mai reprezentativi prozatori ai postmodernismului românesc, creează asemenea personaje care își sunt măsură și punct de reper. Publicat în 1984, Zmeura de câmpie este romanul unor destine distopice, „deturnate“ de la cursul firesc al creșterii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unghiurile, grefe din marii antici, din Eminescu și alții, plus consonanțe cu unii contemporani (români și străini) pledează pentru înscrierea poetului în post-modernism, însă "postmodernismul a devenit la noi un fel de febră (după ce s-a cam răsuflat în Occident)"; textualiștii din epocă "scriu niște texte plictisitoare" (Ironia ontologică, p. 74, 94). Provocator și semeț, Mihai Ursachi e o personalitate ramificată, un unicat; a-l prinde într-o singură formulă, aceasta ar fi ori prea laxă, ori jenant-reducționistă. Prezență proteică: creator
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o revoltă față de reflexele condiționate de percepțiile raționalității, ci respingerea oricărei norme, a normei însăși, în toate planurile, desigur reușitele fiind în plan estetic, începând cu Nietzsche. Postmodernismul literar a debutat ca frondă față de tradiție, față de clasic, sfârșind în nihilismul textualist, în jocul gratuit de semnificații fragmentare, de tip puzzle, sensul fiind reconstruibil aleatoriu de fiecare cititor interesat (Marino, 1969). Postmodernismul în sens mai larg are reflexe în mișcări sociale rebele de tip hippy, în unele secte religioase ce cultivă izolarea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
artistică poate apela și ea funcția metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității, al parodierii etc., care impun coduri de lectură și de interpretare spe cifice, în relație cu „pretextul“ și cu „arhitextul“ (Julia Kristeva). FUNCȚIA FATICĂ denotă capacitatea actanților comunicării de a iniția și a menține
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ipostază auctorială, fiindcă le este atribuit și rolul de creator al tex tului. Personajul narator auctorial este, de altfel, omniprezent în proza modernistă și postmodernistă, de la romanul epistolar și romanuljurnal la romanul indirect, la metaroman și la toată proza scurtă „textualistă“. Personajul narator poate fi însă și decentrat, devenind: personajnarator martor - are funcție narativă și funcție de regie, îndeplinind un rol secundar în acțiunea pe care o relatează (de exemplu, Ienache Coropcarul în Hanu Ancuței). personajnarator mesager - îndeplinește numai funcția narativă și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
biografie și își reinventează continuu identitatea se opune în mod clar eroului modernist, „omul esențial“, anistoric. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul postbelic studiat Mircea Nedelciu, lider incontestabil al „generației textualiste“ (E. Simion) și unul dintre cei mai reprezentativi prozatori ai postmodernismului românesc, creează asemenea personaje care își sunt măsură și punct de reper. Publicat în 1984, Zmeura de câmpie este romanul unor destine distopice, „deturnate“ de la cursul firesc al creșterii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cine ne macină memoriile ubicuității/ cum am desfăcut colțurile ultimului secret/ în timpul dialogului de sticlă" etc. (din Dialogul de sticlă). De regulă, poetul construiește alambicat, mixând la voia sfintei inspirații după caz, diurne ori nocturne ermetisme reciclate, detalii personiste, voluptăți textualiste, încercând să corporalizeze în permanență ideea de complicație interioară. Acesteia i se asociază un simbol poetic dintre cele mai ofertante: oglinda, în care Liviu Apetroaie vede, natural, catalizatorul perfect pentru procesul de autoscopie. În puține cazuri (Festin corbesc, Autoportret, Drum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau învățăturile străinului către fiul său pe care l-a vândut, regula după care poți uita, absurd, de pe când lumea avea față de sticlă din despre iluzie și discrepanță..., atitudinea ontologică e aceeași: o melancolie densă, cu reflexe livrești și irizații textualiste, hrănită din pasta unui cotidian al deziluziei, al discrepanței între fața ascunsă, abia pulsândă, și cea evidentă, grotescă, a lumii. Încercând să descifreze relieful autentic al ființei, poetul află că a fi este sinonim cu a înțelege: "cheia înțelesurilor e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg). Ultimul volum de poeme al lui Nicolae Panaite, Glorie anonimă (Editura Timpul, Iași, 2007) pare a se construi aproape exclusiv ca o anexă la polemicile textualiste de răsunet acum vreo două decenii, valorificând în special posibilitatea lumii de a deveni cuvânt scris, deci text. Deși există și o priză incontestabilă a poetului la real, aceasta este trecută pe un plan secund, în favoarea unei prize totale la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu-se fără de moarte). Între demonii schizotimici proveniți din hrubele labirintice ale subconștientului și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la Bufonul cu "masca și aripa de inorog" sau creatura anamorfotică, "jumătate cap de cal; jumătate lasou" ce crește din carte, la nebunul captiv în bibliotecă sau la adoratul "Celălalt Borges") se adâncesc cu voluptate sau cu furie în ceremonialuri textualiste stranii, care să le faciliteze accesul În țara Verbului, Eutopia, sau în "țara de stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile verbului originar sunt încă vii, iar poetul își
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă și postmodernistă de început, adică Generațiile '60 '80. Implicarea intelectualității românești, în războiul contra revoluției culturale, are să reprezinte unul dintre momentele de maximă importanță, care intervin în salvarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, amintește ca reprezentanți puri ai acestui gen de literatură estetică pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriști Leonid Dimov, D. Țepeneag etc. -, pe intelectualiștii ironici și livrești, de felul lui Mircea Horia Simionescu, pe textualiștii generației 80. "Apolitismul literaturii evazionist-estetiste era o formă de exil interior. Inovațiile săvârșite, revoluțiile limbajului artistic sunt evidente de la Nichita Stănescu la Mircea Cărtărescu"235. Vorbim despre o întreagă Generație șaizecistă, în mare parte luptând contra politicii vremii, și care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tradiții", anii ce vor urma vor da seama, probabil, și de acest lucru. Rămâne de văzut, de asemenea, ce terminologie va fi general acceptată la noi dintre cele propuse: fracturism (Eugen Simion), transmodernism (Cristian Livescu), modernitate recentă (Horia-Roman Patapievici), transmodernism textualist (Ion Bogdan Lefter), anarhetip (Corin Braga). Și, bineînțeles, adecvându-ne caracteristicilor spațiului românesc, în contextul în care admitem, sub oricare dintre formulări, existența postmodernismului în varianta românească, stăruie totuși paradoxul: va rezista un postmodernism fără modernitate, dar și fără postmodernitate? Capitolul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]