229 matches
-
profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o plasează, fără-ndoială, în nemurire. Ultima strofa a Luceafărului, cu un pronunțat caracter tezist, imaginarul dialog ceresc, reprezintă pentru poet o reală provocare chiar din partea lui Eminescu. Fiindcă este un poem, mai ales, pentru inițiați, eseul analizat devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o plasează, fără-ndoială, în nemurire. Ultima strofa a Luceafărului, cu un pronunțat caracter tezist, imaginarul dialog ceresc, reprezintă pentru poet o reală provocare chiar din partea lui Eminescu. Fiindcă este un poem, mai ales, pentru inițiați, eseul analizat devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
multisenzorială cu care personajul descoperă lumea contingentă, realitatea luând chipul iubirii și al morții. În al treilea rând, una dintre problematicile etice în fața provocărilor științifice ale vremurilor noastre conținute în literatura virtualității este asumarea virtuții, nu în înțelesul de moralism tezist, ci în sensul de implicare socială și politică și de responsabilitate. În romanul "Alexandru" al lui Ion Manolescu, realitatea virtuală a jocurilor interactive tridimensionale îl "absoarbe" pe protagonist într-un spațiu urban al controlului și al supravegherii de tipul rețelei
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o plasează, fără-ndoială, în nemurire. Ultima strofa a Luceafărului, cu un pronunțat caracter tezist, imaginarul dialog ceresc, reprezintă pentru poet o reală provocare chiar din partea lui Eminescu. Fiindcă este un poem, mai ales, pentru inițiați, eseul analizat devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a destinului său. Important e faptul că, repede, peste visările politice idealiste de odinioară s-a așternut uitarea, înlocuită fiind dar practicismul vieții aride. Din păcate, și acest poate cel mai relevabil roman din ciclul romanesc al lui Galaction, e tezist, lungit locvace peste măsură, aglomerat cu fragmente din jurnale intime, lungi epistolare. G. Călinescu are dreptate în Istoria literaturii (1941), cînd observă: "vina capitală a cărții este dilatarea verbală în slujba tezei. Logosul îmbracă toate varietățile: monologul, dizertația, conferințele, discursurile
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii". De unde vedem cum tendenționismele extraliterare, indiferent de conținutul lor tezist, sfîrșesc prin a se întîlni. Să ne întoarcem însă la Merejkovski. Metoda sa critică este cea de-a studia opera în asociere cu aparatul biografic (extrase din corespondență, jurnale, mărturii ale contemporanilor), socotind-o pînă la urmă ca pe un
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
Cehiei), a deschis un nou capitol în relațiile culturale dintre țările noastre: regimurile "democrației populare" susțineau cunoașterea reciprocă într-un mod organizat și masiv. După 1948, din motive ideologice accentul se pune pe actualitate: la scurt timp după apariția romanului tezist al lui M. Sadoveanu, Mitrea Cocor este publicat și la Bratislava, în limba slovacă. De un ecou mai favorabil se bucură însă romanul Desculț de Z. Stancu (tradus cu măiestrie de J. Hu�ková), în care cititorii slovaci apreciază expresivitatea
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
nu mai are conștiința valorilor etice (adevărul, dreptatea, onestitatea), decât ca o vagă amintire. Deși deducem că raporturile dintre oameni sunt alterate de noile structuri ale puterii comuniste discreționare, în ofensivă împotriva rezistenței țăranilor la colectivizare, romanul nu e niciodată tezist politic. Dacă includem romanul F într-o categorie sau alta (romanul obsedantului deceniu, roman-anchetă, roman politic), o facem pe baza unor speculații ce nu-și au suficientă motivație. Incertitudinea lecturii (despre care vorbea N. Manolescu) derivă din însăși incertitudinea unei
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
și cei doi negri (singurii individualizați prin nume, de altfel). Acum, deși am citit cartea asta pe nerăsuflate (ceea ce mi se întâmplă foarte rar, din cauza unei înclinații naturale spre cârcoteală), senzația finală a fost că Doctorow devine câteodată cam prea tezist. Cum foarte bine spune Paul Cernat în prefață, romanul este perfect pentru ecranizarea de succes și pentru punerea în scenă pe Broadway de care a beneficiat. Dar să lăsăm cârcoteala, pentru că e un roman minunat. „Tezismul“ acesta al lui Doctorow
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de porumb și transformatoare. Bine le făcea Mareșalul!“ (Nea Florică). Și altele asemenea. Unele, de nereprodus. Deh, ca pe forumuri. Și iată-mă la începutul paragrafului conclusiv observând că, mai sus, n-am reușit altceva decât o colecție de instantanee teziste. Ce-am vrut să spun? Vin, carevasăzică, iarăși cu morala aceea obosită conform căreia noi, majoritarii, trăim sub prejudecăți, incapabili de toleranță și alte etc.-uri. Așa este, aveți dreptate. Absolut tezist articolul până în acest moment. Culmea e însă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
am reușit altceva decât o colecție de instantanee teziste. Ce-am vrut să spun? Vin, carevasăzică, iarăși cu morala aceea obosită conform căreia noi, majoritarii, trăim sub prejudecăți, incapabili de toleranță și alte etc.-uri. Așa este, aveți dreptate. Absolut tezist articolul până în acest moment. Culmea e însă că tot tezist ar fi fost dacă, în loc să aud discuțiile de mai sus și să le redau aici, aș fi avut parte de alte discuții, cu privire la originalitatea dansatoarelor rome, cu privire la măiestria lăutarilor, cu privire la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
am vrut să spun? Vin, carevasăzică, iarăși cu morala aceea obosită conform căreia noi, majoritarii, trăim sub prejudecăți, incapabili de toleranță și alte etc.-uri. Așa este, aveți dreptate. Absolut tezist articolul până în acest moment. Culmea e însă că tot tezist ar fi fost dacă, în loc să aud discuțiile de mai sus și să le redau aici, aș fi avut parte de alte discuții, cu privire la originalitatea dansatoarelor rome, cu privire la măiestria lăutarilor, cu privire la decența, în cele din urmă, cu care membrii comunității, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
să scriu o proză cu acțiunea în viitor, ceva gen jurnal al unei fetițe de 12 ani, un amestec de imagerie infantilă cu experiențe sexual complicate, privite cu cei mai naturali ochi. Nu mi-a ieșit convingătoare, mi-a ieșit tezistă. Mai toate textele pe care le veți citi sunt cu teză, îmi sunt și mie insuportabile. Dar trebuia să le public, ca să revin liniștit la programul meu fix de la job...“. Căderea în literatură este în acest caz o soluție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
17 DRUMURI SUD-EST EUROPENE Nu vom mai zăbovi asupra feluritelor bucate ce s-au adus la acel ospăț obișnuit de la începutul secolului al XVII-lea. O insistență prea mare asupra mesei (repetăm, obișnuităî ar putea părea Cetitoriului o divagație pofticioasă, tezistă. Ne vom mărgini doar a spune că, după ce personajele s-au îndestulat și și-au făcut binemeritata siestă, sosi vremea plecării. — Și acum, încotro? - spuse hanul, privindu-i curios pe dunărenii prăvăliți la umbra unor tătăroaice în floare. — Mărite han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sale povestiri, tot felul de „mituri“, cum ar fi iubirea, bunătatea autentică umană și, mai nou, fervoarea ecologistă. Bătrânul Sears e, aparent, un fel de profesor Kepesh al lui Roth, în Animal pe moarte, numai că Cheever e mai puțin tezist decât autorul Pastoralei americane: iubirea lui nesperat obținută, o vară indiană, nu va muri, ci e o nevrotică ce-și ocupă fiecare seară luând parte la tot felul de întâlniri care o ajută să se lase de fumat, de băut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ceaușiste. Mai aflând și că romanul a fost tipărit prima oară în 1997, la puțin timp după apariția scrierilor nouăzeciste de top, cu parabolica și apocaliptica lor critică socială, cititorul are tot dreptul să se aștepte la o scriere revanșardă, tezistă ca pe vremuri, dar cu semn schimbat, și să se pregătească în consecință. Numai că trickster-ul Ilie Cazane și, odată cu el, trickster-ul Răzvan Rădulescu îi vor fi jucat o festă acestui cititor. Romanul nu se învârte prea mult în zona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nerealizând însă că vremurile au fost întotdeauna paupere și că poeții înșiși, cu mania grandorii și cu închipuitele rapturi ale muzelor, le accentuează sărăcia. Astfel, cu peste un secol mai devreme, în 1660, John Dryden publica unul dintre cele mai teziste și mai plicticoase poeme din istoria literaturii universale, Astraea redux (titlul face aluzie la steaua care își înnoiește, o dată cu întoarcerea suveranului din exil, strălucirea pe care o cunoscuse la nașterea acestuia). Pe scurt, este vorba despre un encomion deșănțat al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
retractile și simbolice ale japonezilor de azi. Nutriționiștii s-ar revolta, pe bună dreptate, dacă ar citi umilele și neinspiratele mele rânduri, dar nu aceasta este miza. Viața este palpitantă și plină de surprize până când intervine un fenomen dizgrațios și tezist, moartea, ca s-o curme. În scurtul interval pe care îl are până în clipa în care dă cu piciorul la găleată (cum desemnează, plastic, englezii marea trecere), este bine, cred eu, ca omul să se bucure, să râdă, să spere
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și tulbură ordinea seculară a universului. Femeile lui Manara sunt, ca și femeile lui Pratt, întruchiparea misterului originar al libertății. Erotismul lui Manara se desparte de trivialitatea pornografică prin cartografierea unor spații întinse și nedomesticite, până la el. Fără a fi tezist, fără a cădea sub vraja unei revoluții cu finalitate socială, Manara rămâne fidel unui cod al revoltei și neliniștii erotice. Seria de texte având în centrul ei pe Giuseppe Bergman, serie în care HP este călăuza ce inițiază în arcanele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
formule literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de schițe al debutantului Ion Călugăru, Caii lui Cibicioc, unde pitorescul artei naive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extraordinar redată plastic în carte), și de totalitarismul slav căpătat. Remarcabilă este, în acest context (nu o dată evocat, în diferite feluri, de marile cărți ale literaturii române, de la Mateiu Caragiale încoace), capacitatea lui Daniel Bănulescu de a transpune, aproape deloc tezist, tarele românismului în proză, ca mitologie. Refăcând fictiv (dar utilizând și unele repere documentare provenite din literatura foarte apropiată: cenaclurile "Universitas" și "De Luni"), istoria secretă a Bucureștiului aflat sub dictatură, romancierul-poet renunță adesea la coincidențele sincroniei pentru a coborî
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
publicului cîtă vreme reproducerea formelor dominante de putere socială (prin reproductibilitatea puterii simbolice) e o observație la îndemînă. Identificarea cu ideologiile socio-politice (sau mesajele dominante), dincolo de controlul social, îi îngăduie autorului alte cîteva subtile observații: azi, îndoctrinarea nu e rigidă, tezistă, ci seducătoare, de ventilație mentală, cultura de larg consum generînd prin infantilizare și manipulare efecte perverse, erodînd "rezistența". Înțelegem de ce, iarăși, D. Kellner cere întîi o percepere contextuală și apoi, neapărat, o teorie critică a societății într-o lume saturată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
polemic idei legate de evoluția culturii moderne. Studii literare marxiste (1946) și Probleme de istorie a literaturii germane (1956) reiau, amplificând sau schematizând, idei prezente în critica literară de orientare socialistă din lucrările de limbă germană. Interpretările lui R. sunt teziste, maniheiste, simplificatoare. Ele ignoră condiția artistică a textelor invocate, cât și mersul general al literaturii, evidențiind însă, într-o manieră tendențioasă, atitudinea politică a scriitorilor. SCRIERI: Umanitarism și socialism (în colaborare cu Eugen Relgis), București, 1925; Studii literare marxiste, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
zonă, om cu vechi state de funcțiune în teatrele și cîrciumile țării, personaj seducător, de cele mai multe ori, care și-a-mpărțit talentul între scenă și bufetul teatrului, între România și spațiul geografic germanic. Costinaș a știut să pună-n valoare dezinvolt, deloc tezist, deloc "educativ", calitățile personajului, dezvăluind, treptat, file interesante, aproape inedite, din unele epoci negre (sau cenușii) ale complicatei istorii prin care Buju a trecut, fără să vrea și nu fără urmări. Volumul e interesant nu doar pentru oamenii de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane pe care-o reface savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca și digresiunile asupra condiției omului contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această carte este dedicată omului”. Personajul (ca și categorie naratologică), alături de un realism cu accente naturaliste dus până la ultimele consecințe fiziologice, se reîntorc en fanfare În proza franceză odată cu acest roman. “Mai degrabă istoric decât tragic” el are
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]