229 matches
-
vădind un bun spirit de observație, dar umor mai puțin. Asemenea tipuri și schițe, croite într-o modalitate predominant gazetărească, mai apar, sub pseudonimul Iao-Tsen-ki, în „Satyrul”. Pentru proză V. nu prea are condei. Nicolae și Spirea din Florești, compunere tezistă cu iz presămănătorist, contrapune, într-o tranșantă antinomie morală, satul orașului, propovăduind, ca sursă a fericirii, munca. Moș Tudor, cu o ușoară patină de vechime, narează un episod din timpul domniei lui Matei Basarab. O nuvelă istorică este și Feciorul
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
Acaparat de proză odată cu „povestirile cu tâlc” din Aria lui Botgros (1948), scriitorul a livrat în cursul „obsedantului deceniu” și al celui următor o producție inegală calitativ, alterată, parte superficial, parte în profunzime, de spiritul „comenzii sociale” specific timpului. Caracterul tezist, ostentativ angajat politic, facil propagandistic e afișat uneori chiar în titluri. Câteva narațiuni însă acoperă teza prin reprezentări obiective. În Salamandra (1949), pe fundalul descripției unui mediu de existență subomenească, acela al minerilor de la Anina în timpul primului război mondial, se
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
unor „elemente” oportuniste care au intrat în partid, dar nu servesc interesele „poporului”. Trei romane, Oameni sub patrafir (1950), Întâmplări din pragul veacului (1953), Sub pajura împărăției (1954), reconstituie, de asemenea în spiritul și litera realismului socialist, dintr-o perspectivă tezistă, viața țărănimii transilvănene de la începutul secolului al XX-lea. V. vorbește în Oameni sub patrafir despre primele mișcări „revoluționare” ale celor săraci și obidiți. Sluga Tănasie, credincios și harnic, e acuzat pe nedrept că a furat banii stăpânului. În mod
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
nu are altă sursă decât aceea a observației directe. La fel ca jurnalistul, consemnează datele pe care i le oferă realitatea, însoțindu-le cu un comentariu satiric sau transpunându-le în registru psihologic (până prin 1894) ori prelucrându-le în spirit tezist, moralizator (după 1900). Așa se explică interesul pentru „documentele omenești” (care pot să încorporeze cazuri rare, patologice), pentru vieți nevinovate, pecetluite de un destin ingrat (prostituata, copiii orfani etc.), pentru aspecte întunecate din viața țărănimii. Ceea ce rezultă sunt „icoane șterse
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
pe aceeași bază, elementul secund capătă sensul de ființare. Și această structură semantică, proprie aspectului alethic al judecății (și judicativului) justifică anumite trăsături ale discursului de tipul dictaturii judicativului, cu valabilitate cel puțin pentru istoria filosofiei: a) discursul de tip tezist, legat de unitatea aspectului alethic, ale cărui ținte sunt legate, în mai mare sau mai mică măsură, întotdeauna, de adevăr; teza (o teză, mai bine zis) este socotită, de cele mai multe ori, un adevăr, și ea condiționează dobândirea altor adevăruri, chiar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de pariuri, într-o instructivă contradicție cu ceea ce un european cultivat ar considera artă. 12 Years a Slave, deja premiat de Academia Britanică de Film cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului trecut, este o dramoletă mediocră, tezistă și superficială, dar cu cel mai mare potențial de ideologie adăugată, cu ratingul implacabil al demonstrației din categoria discutabilă a "corectitudinii politice". Această bizarerie politico- ideologică, care marchează un avatar occidental, eminamente american, al gândirii marxiste și care reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de porumb și transformatoare. Bine le făcea Mareșalul!“ (Nea Florică). Și altele asemenea. Unele, de nereprodus. Deh, ca pe forumuri. Și iată-mă la începutul paragrafului conclusiv observând că, mai sus, n-am reușit altceva decât o colecție de instantanee teziste. Ce-am vrut să spun? Vin, carevasăzică, iarăși cu morala aceea obosită conform căreia noi, majoritarii, trăim sub prejudecăți, incapabili de toleranță și alte etc.-uri. Așa este, aveți dreptate. Absolut tezist articolul până în acest moment. Culmea e însă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
am reușit altceva decât o colecție de instantanee teziste. Ce-am vrut să spun? Vin, carevasăzică, iarăși cu morala aceea obosită conform căreia noi, majoritarii, trăim sub prejudecăți, incapabili de toleranță și alte etc.-uri. Așa este, aveți dreptate. Absolut tezist articolul până în acest moment. Culmea e însă că tot tezist ar fi fost dacă, în loc să aud discuțiile de mai sus și să le redau aici, aș fi avut parte de alte discuții, cu privire la originalitatea dansatoarelor rome, cu privire la măiestria lăutarilor, cu privire la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
am vrut să spun? Vin, carevasăzică, iarăși cu morala aceea obosită conform căreia noi, majoritarii, trăim sub prejudecăți, incapabili de toleranță și alte etc.-uri. Așa este, aveți dreptate. Absolut tezist articolul până în acest moment. Culmea e însă că tot tezist ar fi fost dacă, în loc să aud discuțiile de mai sus și să le redau aici, aș fi avut parte de alte discuții, cu privire la originalitatea dansatoarelor rome, cu privire la măiestria lăutarilor, cu privire la decența, în cele din urmă, cu care membrii comunității, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
să scriu o proză cu acțiunea în viitor, ceva gen jurnal al unei fetițe de 12 ani, un amestec de imagerie infantilă cu experiențe sexual complicate, privite cu cei mai naturali ochi. Nu mi-a ieșit convingătoare, mi-a ieșit tezistă. Mai toate textele pe care le veți citi sunt cu teză, îmi sunt și mie insuportabile. Dar trebuia să le public, ca să revin liniștit la programul meu fix de la job...“. Căderea în literatură este în acest caz o soluție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
și cei doi negri (singurii individualizați prin nume, de altfel). Acum, deși am citit cartea asta pe nerăsuflate (ceea ce mi se întâmplă foarte rar, din cauza unei înclinații naturale spre cârcoteală), senzația finală a fost că Doctorow devine câteodată cam prea tezist. Cum foarte bine spune Paul Cernat în prefață, romanul este perfect pentru ecranizarea de succes și pentru punerea în scenă pe Broadway de care a beneficiat. Dar să lăsăm cârcoteala, pentru că e un roman minunat. „Tezismul“ acesta al lui Doctorow
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
sale povestiri, tot felul de „mituri“, cum ar fi iubirea, bunătatea autentică umană și, mai nou, fervoarea ecologistă. Bătrânul Sears e, aparent, un fel de profesor Kepesh al lui Roth, în Animal pe moarte, numai că Cheever e mai puțin tezist decât autorul Pastoralei americane: iubirea lui nesperat obținută, o vară indiană, nu va muri, ci e o nevrotică ce-și ocupă fiecare seară luând parte la tot felul de întâlniri care o ajută să se lase de fumat, de băut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
-ul* lucra din plin. În amintirile sale, Jean Mouton, ultimul director al Institutului Francez, înainte ca acesta să fie închis în 1948, povestește o ședință faimoasă ținută la ARLUS în prezența lui Vîșinski. Autorii sovietici au năpădit librăriile cu literatură tezistă, eroii Tinerei Gărzi, romanul lui Fadeev, și micul Pavel Morozov, care-și denunțase părinții trebuiau să fie un exemplu pentru pionierii români. Pentru o vreme, realismul socialist importat din URSS a șters până și amintirea marilor autori ruși ai secolului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Călinescu în Bietul Ioanide e făcută pentru a fi purtată oricând pe spinarea calului, nimeni n-are curajul de a pune piatră peste piatră și a întemeia ceva solid 3. Romanul este făcut, cum nu se poate mai literar, mai tezist în același timp, dar ideea de bază, a construcției, este solidă. Că arhitecții Casei Poporului aveau o altă concepție despre construcție decât a naivului Ioanide (personaj, în peisajul românesc, total artificial și confecționat) și modelele sale (ca și cum... Palladio și templele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
publicului cîtă vreme reproducerea formelor dominante de putere socială (prin reproductibilitatea puterii simbolice) e o observație la îndemînă. Identificarea cu ideologiile socio-politice (sau mesajele dominante), dincolo de controlul social, îi îngăduie autorului alte cîteva subtile observații: azi, îndoctrinarea nu e rigidă, tezistă, ci seducătoare, de ventilație mentală, cultura de larg consum generînd prin infantilizare și manipulare efecte perverse, erodînd "rezistența". Înțelegem de ce, iarăși, D. Kellner cere întîi o percepere contextuală și apoi, neapărat, o teorie critică a societății într-o lume saturată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
opinia Dumneavoastră, poate literatura să rămână departe de politic? Nu... Dar să nu fie afectată de politică sau să preia ideologii, doctrine, să le slujească, să nu se conducă după teze, cum au foste cele din 1971, să nu devină tezistă etc....Asta, nu...Se știe unde am căzut, cînd literatura a devenit slujnica politicii bolșevico-comuniste. A.B.Era internetului are și ea avantajul ei: informația ajunge mai repede, revistele, ziarele sunt on line, te poți duce cu gândul oriunde și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și de profunzime, dedicate marilor teme dominate de meditația asupra frumuseții etice, asupra morții, asupra rostului trecerii noastre pe pământ, asupra iubirii și sacrificiului, asupra solitudinii creatoare. Lupta cu formele Răului totalitar domină adesea paginile acestor cărți, fără a fi tezistă. Dar literatura nu se poate sustrage memoriei, iar de la Bloom, memoria, se știe, este artă. Sunt stadii ale arderii existențiale și ale memoriei suferinței personale și ale neamului nostru, genul de mutații ce intră în codul genetic, fie și sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lui Călinescu, stabilit de E. Lovinescu, se află în a treia generație postmaioresciană. Lovinescian ca formație, după cum remarca și N. Manolescu, criticul este autorul primei istorii integrale a literaturii române, de natură strict estetică, față de Istoriile lui E. Lovinescu, fatalmente teziste, avînd rol de manuale practice. Viața lui Eminescu (1932), prima mare biografie călinesciană, este considerată de G. Ibrăileanu "monumentul cel mai impunător ce s-a ridicat pînă astăzi lui Eminescu". În continuare va scrie și publica, în două ediții, Opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
grotești și grosiere. Supradimensionat prin aceste revelații menite a ilustra strategii și politici agresive ale statului socialist (și nu numai) asupra spiritualității românești, prin exemplul aservirii mitului Eminescu unui program ideologic opresional, romanul Florinei Ilis mi se pare mult prea tezist în finalitatea sa, mult prea politizat, până la agresivitatea unor manevre securistice, coborând astfel, oarecum în derizoriu, o idee ce nu ar fi de lepădat, în fond. Altfel beneficiind de premize neîndoielnice (scriitura, mai ales, are alura discursurilor epice de elită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cea "confesivă", care tratează "plenitudinile și contradicțiile omului romantic", cu perspectivele de împlinire a acestuia pe coordonatele "demonice (faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții istorice și cu "încercarea de studiu tipologic". Aici se încadrează Geniu pustiu, roman tezist, o proză cu caracter programatic. Cea de a doua direcție este "proza fantastică și metafizică" (Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus), epică ce glisează în "vaste panorame cosmice și de reflecții care pun în discuție fundamentele lumii și morala istoriei". A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
arunca zarurile pe jos și, cât le căuta Mitică, cât încerca el să le recupereze, aranja piesele pe tablă cum îi convenea lui. Dar nici asta n-ar fi ceva de imputat. Ceva grav și ireparabil. Nici vorbă. Un roman tezist, bătut în cap. Asta aș vrea să scriu. Să preiau clișee de la Miorița. Că trăim într-o lume corcită de venetici buimaci și nu mai știm să apreciem oierii curați și colțuroși. Astea ar trebui să fie modelele noastre. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
precum și de cele mai proaste (Al cincilea element o stea !) ; e limpede că, la el, un film subtil de James Ivory nu va fi niciodată bine cotat (atunci când este, sigur e cel mai prost vezi Jefferson în Paris...), în timp ce unul tezist al lui Stanley Kramer va avea, constant, de la trei stele în sus... în sistemul Caranfil, Woody Allen nu are sincope stilistice, Shadows and Fog sau Hollywood Ending (două catastrofe trei stele fiecare) sunt la fel de bune precum Crimes and Misdemeanors sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și muzicantă, încît bietul târgușorul nostru geme de versurile și de sonatele ei; de aceea noi toți o numim Muza de la Burdujăni." Scopul pentru care a scris C. Negruzzi această farsă, căci această bucată e nu numai tendențioasă, ci curat tezistă - cum dealtmintrelea vom vedea -, așa e întreaga operă a lui Alecsandri, am putea spune a întregii literaturi mai vechi românești, scopul ni-l spune autorul însuși într-o "notă" de la sfârșitul piesei: "... Noi am fost zis - nu ne mai aducem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
slujba unui ideal sunt condiționate de acel ideal. În prima jumătate a veacului al XIX-lea, românii sunt luptători: în fața lor se pun probleme mari și grave și toate chestiile se pun în legătură cu nevoile sociale (arta, de pildă, e curat tezistă, armă de propagandă; o recunosc toți, Kogălniceanu, în Dacia literară, Alecsandri, în prefața Teatrului său etc.), așa încît teoriile lingvistice devin un reflex al luptelor naționale și sociale. 1 Scrieri, I, p. 267. 2 "Romînia literară", p. 226. 3 Eliade
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale operei sale dramatice în care, cum declară singur (prefața Teatrului său), a căutat să biciuiască apucăturile rele, adică să critice manifestările vieții sociale, morale și intelectuale ale vremii, căci literatura română de la începutul veacului al XIX-lea a fost tezistă, a fost transformată, conștient, în armă de propagandă. Și, s-o spunem în treacăt, bine au făcut scriitorii, deși, din punctul de vedere al artei, aceasta a fost un rău. Dar inter arma muzele ori tac, ori iau parte la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]