207 matches
-
cum duc resturile, apoi se duseră În bucătărie și o lăsară singură. Ușile casei erau masive și Înăbușeau orice sunet; camera părea liniștită și groaznic de lipsită de aer; lămpile de gaz șuierau, iar pendulul străvechi, aflat Într-un colț, ticăia. Se părea că sunetul ieșea cu un mare efort, se gîndi ea - de parcă mecanismul i se Înțepenise la domnul Mundy; parcă era și el apăsat de atmosfera de modă veche la fel ca ea. Îi compară cadranul cu propriul ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poartă patina timpului. Dar iată și casa Ioanei, prietena mea. Ferestrele parcă îmi vorbesc și văd o mână fluturând dintre pletele blonde.... M-a zărit, îmi zic dar acum mă grăbesc să ajung acasă... Îi trimit o bezea. Inima îmi ticăie ca un ceasornic și aproape mi se taie respirația, când zăresc bătrânul nuc de la poartă care mă întâmpină solemn, dar prietenos. Simt o mare greutate căzând de pe umerii mei și ușoară ca fulgul mă apropii de poartă, neștiind ce să
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cu seamă după crânguri, după copacii „adevărați“. Cu una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că s-a Înscăunat ca stăpân și ticăie fără remușcări, asemeni unui ceas. Copacii Însă urzesc timpul sau mai degrabă plămădesc o varietate de timpuri: când dense și abrupte, când calme și Întortocheate, dar niciodată greoaie, mecanice, monotone fără de scăpare. Încă mă mai cuprinde acest sentiment În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Când învârteai butonul, bâzâia ca o freză de la „Automatica“ decupând un Trabant 605 S. Nu i-am auzit zgomotul decât o singură dată: după un minut de funcționare, a clacat, într-un nor de fum și cauciuc ars. Aspiratorul „Poliot“ ticăia ca o bombă cu ceas, un dispozitiv preistoric de praf și scurtcircuite, abia așteptând să fie detonat. Acum zăcea după ușă, mort, plastifiat, învelit într-o pungă. Domnul Dinu oricum îl ceruse înapoi, cu severitatea proprietarului grijuliu, peste care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu exiști. Deci nu ți-ai omorât bunicul. Deci exiști. Deci ți-ai omorât bunicul. Deci nu există...“ „Paradoxul lui Barjavel. Vezi? Ai început să gândești ca un adevărat prozator!“ Din nou un moment de tăcere. Se-auzea doar ploaia ticăind pe-acoperiș. „Și-acum?“ „Și-acum, se va-ntâmpla exact ce trebuie. Bucla va fi închisă și perturbarea eliminată. Armurile lui Alexandru Dimitriu vor fi demontate și casate. Aparatul lui Camil se va întoarce la locul lui din Balcic. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despre asta intenționez să vă vorbesc. Te-ai întrebat vreodată ce face un arhitect în viața sa de zi cu zi ? Fiind un artist, Arhitectul are nevoie de mult somn, așa că, la ora 7:00 aruncă cu putere ceasul deoarece ticăie ne-ncetat. Pe la 10, zgomotul mașinilor ce-i înconjurau fără milă imobilul îl obligă cu cruzime să renunțe la somnul dulce ți înălțător de artist. În timp ce așteaptă liniștit să fiarbă apa pentru cafeaua pentru care trăiește ( pentru că niciodată nu s-a
O zi din viața unui arhitect. In: Apogeul by Ioana Ciobotaru () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1809]
-
gustul concesiilor, știam că tu n-ai putea intui zbuciumul meu iscat de atâtea probleme neștiute”. Care sunt problemele neștiute, de ce o venerează așa pe maică-sa. Vorbește de o copilărie cu nopți albe, cu certuri, cu țipete, cu inima ticăind a îndurare, cu șoapte și lacrimi, cu mama lui fugind prin geamuri sparte, cu revelația prematură a oribilului, o greață, alături de o mare iubire pentru mamă. Probabil că au existat neînțelegeri între maică-sa și tatăl lui în tinerețe, mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
plouă, plouă tare, bă, să nu-ți cadă, bă! acul nu-i mai sare, dar stai, că la șapte, la șapte jumate, avem timp să plecăm încolo, și la ora 12,24 avem spre Satu Mare! ceasul de perete al sălii ticăie la minut, cu două ore rămas în urmă, ține loc, e unu fără zece! informația între mulți paraziți, vocea care vorbește în lipsa ei de identitate, ne trecem, asemenea voce rămîne, durata inumană, lungă Fernand Braudel, stau în continuare întins cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
densă a unei văi, până când nu se mai aude nimic. Se subînțelege însă că de dincolo, din lumea treziei poetului, gândirile îl urmăresc, ca o continuare a ideilor în planul nedeslușit al viselor. Dintre toate, se mai aude încă orologiul ticăind ca greier bătrân și răgușit, ca mai apoi să tacă și a mamei rugăciune -/ La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune249. Basmele povestite de Raluca în somnu-mi mă urmează,/ Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, căci tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul roților pe șine... glasul lor tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal..” Roțile huruiau pe șine tot mai grăbite.. „la cru ce... la cru-ce...”, ticăiau la trecerea peste ace. Abia atunci mi-am retras mâna rămasă întinsă spre cer, murmurând cu o tristețe în suflet nemărginită... „Rămâneți cu bine, oameni buni... rămâneți cu bine!” Capitolul IV ULTIMUL SPECTACOL... 1945... După un întreg an de pribegie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a... care au călcat pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Locomotiva gâfâia cu toată puterea, slobozind în răstimpuri câte un șuierat prelung, jalnic, care ți răscolea toată ființa. Drumul nostru se apropia de capăt. În piept, inima începu să-mi ticăie mai tare și mai repede... Cu ochii închiși strâns, visam orașul atâtor glorii ieșite din cuprinsul Curților domnești... te așteptai să vezi ieșind pe balcoane chipuri de voievozi cu plete și bărbi albe, domnițe visătoare în rochii lungi de mătase
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca o mașinărie stricată. „ - Nu, nu... mai este până la zece..!” îmi șopti rar, un gând. De-a lungul gardului înalt, de fier forjat, atingându-l în trecere, ca o mângâiere, cu vârful degetelor ca în copilărie, inima incepu să-mi ticăie repede în piept. Dincolo de gard se ridica monumentala clădire a fostului Palat Domnesc, în formă de litera „U”,.. cu un mic parc de brazi înalți, subțiri și ascuțiți ca niște sulițe, tăiat pe mijloc, de o alee, din poartă până la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
credința în poezie. În clipele cele mai fericite, îndrăznesc să cred că ea, poezia, m-a ales să-i fiu unealtă. Orgolioasă percepție, înțeleg... Oricum, de fiecare dată când mă apropii de coala de hârtie devin transparent și inima-mi ticăie... V.P.: Sunt scriitori care își cultivă, cu insistență și cu abilitate, calitatea de personaj cotidian al vieții literare, calitate care îi scoate mai în față, dar nu le dă și valoare. Cum comentezi acest fenomen? A.S.: Epoca în care trăim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ruși. Cum o fi obținut ăsta sprijin rusesc nu știu. Bănuiesc doar că în calitate de prim-secretar și-a asigurat spatele iar Maica Rusia avea nevoie ca să-și adăpostească Armata a XIV-a. Geopolitica, bat-o vina! Am văzut, cu inima ticăind, Tighina. Ne duceam spre Odesa, iar la podul din marginea orașului erau trupe de voluntari care deschideau foarte ușor focul. Nici o clipă n-am crezut că vor fi așa de violenți și eram acolo când l-au încătușat pe Ilașcu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
aluzii la Strindberg „care și-a împins nevasta pe scări“, și la „dobitocul“ de Ibsen, și la Oglinda lui Tarkovski (pe care Von Trier spune că l-a văzut de vreo 20 de ori). Ceasul biologic al filmului începe să ticăie cam cu 10 minute înainte de final, dar asta nu e o greșeală majoră. În slujba regelui Angliei (titlu pus de distribuitor, deși romanul lui Bohumil Hrabal a fost tradus în română sub titlul L-am servit pe regele Angliei) e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mai fi? Oare o fi divorțat? Te sucești în pat și-l cauți o clipă în omul de lângă tine, care miroase altfel și care are alt gust. Apoi te ridici din pat și scoți bateria din ceasul de perete, care ticăie enervant. N-o să te obișnuiești niciodată cu ceasul ăsta. Cu celelalte mici mizerii ale vieții, da. Dar cu ceasul ăsta, niciodată. Allegro Furioso Cum ai zis c-o cheamă. Luiza cum? Luiza Zang. Cum? Aha. Fără gî. Adică Zan. Ce
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
afară, la lumină, sub copac? A pornit cu pași mărunți, obosiți, spre ușă. Afară e cald, foarte cald. Dacă a vrut să iasă, să iasă. M-am ridicat și m-am apropiat de peretele pe care se afla desenul, ceasul ticăia în spatele meu. Aproape înfiorat am întins mâinile spre el. Rama era lustruită. Am preferat să mă retrag, fără teamă. Prin ferestruica mică răzbeau glasurile vesele de copii jucându-se sub arbori. Am luat tabloul și l-am întors pe dos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de aur, păr de aur, pădure de argint, de cristal, etc.; - natura ajută binele (și, adeseori, este potrivnică răului); - un loc deosebit ocupă dragostea; sunt reținute doar formele ei concrete de manifestare, reacția fizică a protagoniștilor (cel mai adesea le „ticăie” inima; eroul „cade la grea boală” etc.); - un personaj Ț sfătuitor al binelui (Faurul Ț Pământului; Sfânta Vineri, Sfânta Duminică, etc.);personajul principal trimiteo solie care să anunțe venirea sa; - transformarea, metamorfoza (în plante, animal, stâncă etc.); - uneori eroul moare
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cât mai înalte a celor aleși. La rândul său, votul dat partidelor mari este necesar pentru ca cei trimiși acolo să poată, efectiv, promova interesele superioare ale țării. Voturile date partidelor mici sunt voturi irosite. 15 noiembrie 2007 Bomba Kosovo Ea ticăie de câțiva ani buni, iar acum se pare că va exploda. Există și posibilitatea, puțin probabilă, ca troica UE-Rusia-SUA, care se chinuie de ceva timp să găsească o soluție pașnică, să ajungă la un rezultat. Despre un rezultat al convorbirilor
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
câteva ore și, pentru a nu rămâne singur, mă reținea la el în birou, rumegând încă o dată ironic sau cinic tot ceea ce mai spusese cu furie de mii de ori înainte. Trebuia să stau acolo pentru ca ceasul să nu-i ticăie în gol, pentru a nu se trezi din nou singur cu el însuși. Ca să nu-și iasă din mână, după fiecare explozie de furie, practica vânătoarea de oameni cu mine la modul lejer, reconfortant pentru el. Avea rutină în toate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din sala de cinema că împărtășesc viziunea lui asupra lumii. Cred că mai degrabă ei sunt atrași de rigoarea extraordinară a poveștilor sale, ei simt că lumea lui Nae este un mecanism ca un ceas elvețian, în care fiecare piesă ticăie și se rotește după rostul ei, servind un întreg evident și spectatulos. Ei simt că lumea lui Nae vibrează la fel cu lumea din jurul lor. în acest sens se stabilește o compatibilitate adâncă, dar nenumită între Nae și publicul său
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a zis «slăbuț, dar tot bun», Ițic a leșinat. Numai gândul că va merge la război Îl Îngrozea. Era convins că are să moară când va auzi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
invenție verbală. Privirile fetei sunt "tinere și hoațe", norocul ei e "geamăn" cu cel al lui Florin, "boiul" acestuia e frumos, valea e întunecată "cum o simt doar orbii", corbii fac pe cer "pete de cerneală", tânărul de dor se "ticăie", la curtea fetei sunt "grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot", haina "se-ncreață". Unele versuri au curs psalmodic: Culca-mi-aș capul la al tău picior Și te-aș privi etern ca pe o steauă, Frumos copil cu umerii de neauă. Chiar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
auzeam buzele bolborosind în ochiul bătrân al luminii. Poem Apa minerală are gust de apă minerală fața de masă pătată este cu adevărat o față de masă pătată puiul din ciorbă strălucește ca un pui în ciorbă pendulul de pe perete ticăie precum un pendul pe perete jur împrejur s-au adunat obiecte și cărți ca niște obiecte și cărți care s-au adunat jur împrejur foaia albă ce se holbează la mine este chiar foaia albă ce se holbează la mine
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]