518 matches
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > AMĂNUNTE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1241 din 25 mai 2014 Toate Articolele Autorului La ușa înserării scâncește resemnarea. Oglinzile perfide, cutează tot ce văd, Într-un sertar ticsit cu multe amănunte, Vreo două amintiri, trăiesc în lumea lor. Și parcă din tranșee, rănite de substanță, Apar fantome vise, dreptul la viață-și cer, Sfidează legi, răstoarnă conținutul, Invocă soarta...,și vor să le dezlegi! Tot șchiopătând târziul, revendică
AMĂNUNTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350559_a_351888]
-
ce-l ardea la inimă. Îi spuse boierului că merge la Vodă, la Ieș, să-i facă dreptate într-o pricină cu un corb de boier de prin părțile lui, cu care se judeca pentru ocina părintească. Îi arătă traista ticsită cu hârțoage și cu peceți domnești din vechime și se jură în fața boierului că, dacă nici Vodă nu-i face dreptate, se lasă lehamite. Dar îl va pofti pe mai marele Țării, ca să-și verse năduful, să-i pupe iapa
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
vorbim atunci! - Vin, dom’ profesor, mulțumesc, să trăiți! Astfel că dascălul coborî la secretariat, de unde împrumută aparatul de îndosariat cu inele de plastic (doamna Smârcoiu îi zicea spiralator) apoi reveni la etajul al doilea, în cabinetul inginerilor; extrase din dulapul ticsit cu tipărituri diverse un proiect trecut și se apucă să-l bricoleze cu atenție” (p. 145). Constatarea din urmă (vidul dominator) rezonează puternic și dezvoltă, aproape imperios, o lectură simbolică, intens dilematică: ori tot ce se întâmplă e un vis
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
Autorului sunt încă tânăr, doamnă, de aceea nu știu ce aș face de mi-ar cădea pe greabăn, astăzi, cerul, că-s încă tânăr, doamnă, și n-am cules din toate limbile pământului acel cuvânt de mulțumire, nici dicționarul meu nu e ticsit, că n-am avut destulă vreme (că-s tânăr, doamnă) s-adun cele mai frumoase vorbe scrise pentru tine și drepți îmi stau genunchii, zburdă pe coclauri, după himere, doamnă, și n-am simțit răceala sinceră a pietrei; nu știu
SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188]
-
Vreți exemple și din a doua categorie? P.S. Foarte frumoase sunt titlurile: "Câmpia încercând să-și definească grâul","Plictiseală dramatizată","Salvgardarea eului prin melancolie", "Poem antigravitațional","Lacrimi frumos colorate","Tic-tacul tăcerii","Cuvântul închide circuitul sufletului în natură","Abisul ca vehicul","Ticsit de liniște". Alex. Ștefănescu "Familia"(Oradea),nr.3,martie 1983: Dio.Interesant,în parte,"Țăranul din noi",dar cu pasaje lozincarde pe alocuri,cam împotmolit în câteva fixații lexicale.Rețin "Poliglotul tăcerii". Al. Cistelecan 8.04.1983.Trimis pe adresa
DEŞERTUL DE CATIFEA (43) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354896_a_356225]
-
decât putea cheltui, le dădea bani tinerilor și pentru alimente, și pentru plata facturilor. Dar n-avea bani destui pentru a-și cumpăra sănătate; incapabil să se țină pe picioare, își ducea existența acolo, în cămăruța aceea tapetată cu rafturi ticsite de cărți și, în afară de Dan și Simina, nu mai întâlnea alt suflet de om. Ei munceau din zori până-n seară; în absența lor, n-avea cine deschide ușa, și de-ar fi venit cineva să-l vadă pe Bătrân. Așa că
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
care se tolăneau buldogi și alte rase de câini mari și răi, au apărut autoturisme străine, elegante și scumpe, care treceau în mare viteză pe ulița principală, lăsând în urmă frânturi de manele din boxele deschise la maxim. Magazinele erau ticsite de mărfuri diverse, de la dulciuri pentru copii până la centrale termice de apartament, de la articole de îmbră-că-minte second hand până la aparatură electronică de ultimă generație. Din nefericire, cumpărătorii se împu-ți-nau pe zi ce trece. O așa stare de fapt, l‑a
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
spate se așezaseră noile profesoare de geografie și biologie, micuțe, emoționate că le invitase domnul director să le ducă cu autoturismul său propriu, în oraș. Bărbatul băuse ca de obicei, câteva păhărele de tărie. Dulapul său de director totdeauna era ticsit de sticle, sticluțe, clondire de diferite mărimi, forme, pline cu alcool, majoritatea de slabă calitate. “Tărie să fie!” gândea Radu. Patima băuturii o moștenea de la tatăl său, cu care semăna ca două picături de apă. Și el a fost director
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
Sud, o prăpastie că între Pământ și Luna. Mi-am propus să scriu maxim 2 pagini, așa că scurtez; voi alege câteva exemple care sunt pentru noi mai ceva decât Harry Potter, Jocurile Foamei, Divergent etc. Noi, cei care avem magazinele ticsite cu mâncare, haine colorate, curent electric, cărți, pixuri, filme, baruri. Puteți să vă imaginați o țară în care un ofițer de marină privește o unghiera americană și e uluit de tehnologia realizării ei; o unghiera i-a vorbit despre prăpastia
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
care se tolăneau buldogi și alte rase de câini mari și răi, au apărut autoturisme străine, elegante și scumpe, care treceau în mare viteză pe ulița principală, lăsând în urmă frânturi de manele din boxele deschise la maxim. Magazinele erau ticsite de mărfuri diverse, de la dulciuri pentru copii până la centrale termice de apartament, de la articole de îmbră-că-minte second hand până la aparatură electronică de ultimă generație. Din nefericire, cumpărătorii se împu-ți-nau pe zi ce trece. O așa stare de fapt, l‑a
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
iarnă, pot fi numiți artiști. Cum ar fi să existe o selecție a obiectelor care pot să fie numite mărțișoare și cum ar fi să se interzică agresarea privirilor cu încercările nereușite? Ne așezăm pe o bancă din parcul lung, ticsit de lume, pentru a găsi liniștea și răgazul necesar să-i povestesc micuței câteva dintre legendele mărțișoarelor. Recunosc că mă încântă această perioadă din an, și, în fiecare primăvară, încerc să înfrumusețez pentru copii vechile legende. Bunăoară, în poveștile mele
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
prin anii de demult, părea că nu-i dă nici un semn de revenire dragei lui nepoate. Diana știa că are în el însoțitorul fidel din primăverile înmiresmate, din verile îndulcite de gustul căpșunilor și cireșelor din grădină, ori din toamnele ticsite cu roadele cele târzii. Altfel, nepoata nici nu s-ar fi sinchisit să lase ispitele orașului ca să se-ntoarcă mereu la ograda bunicilor “de la țară”. Copila se apropie tiptil de tovarășul ei de joacă, cel ce-și trăise demult copilăria
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
din Luxemburg m-au întâmpinat două fete îmbrăcate elegant, la taior albastru. Erau comunicative, dar nu insistente. Aveau alura unor stewardese stilate. Zâmbitoare, „însoțitoarele mele de zbor” mi-au furnizat concis informațiile necesare pentru a mă putea orienta printre rafturile ticsite cu broșuri și apoi m-au poftit să ”survolez” oferta și să iau cu mine tot ce vreau, după pofta inimii. Venind vorba de poftă, primul lucru pe care mi-au picat ochii a fost cartea de bucate europeană, o
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
de o căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai Vlăsiei, care înconjoară până astăzi lacul
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
că am rîs cu lacrimi ! mai mult, este o onoare pentru mine... mărturisesc fără teama că uitasem o mulțime de amănunte ale vietii literare... și parcă asistăm (în timp ce citeam) la discursurile lui G. Călinescu la Universitate, cînd și holurile erau ticsite de studenti ! Am fost prieten cu Piru, cu Ion Rotaru (care mi-a fost și naș - mi-a botezat un puradel și, peste ani, cînd a vrut nasul s-o vadă pe doamna Mara Nicoară, aceasta i-a transmis prin
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
că am rîs cu lacrimi! Mai mult, este o onoare pentru mine... mărturisesc fără teama că uitasem o mulțime de amănunte ale vietii literare... și parcă asistăm (în timp ce citeam) la discursurile lui G. Călinescu la Universitate, cînd și holurile erau ticsite de studenti! Am fost prieten cu Piru, cu Ion Rotaru (care mi-a fost și naș - mi-a botezat un puradel și, peste ani, cînd a vrut nasul s-o vadă pe doamna Mara Nicoară, aceasta i-a transmis prin
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
în termen la Beiuș, adus la Oradea pentru a încânta urechile celor prezenți la „balul de sâmbătă seara”. La etajul întâi în două incăperi enorme își organizase biroul comandantul, Ioan Țepelea. Avea nevoie de mult spațiu deoarece ambele camere erau ticsite de cărți. Carți în rafturi, cărți pe dușumea, cărți pe birou, cărți peste tot! Multe cărți! Ca într-o bibliotecă județeană... Anii au trecut, eu am revenit mai rar în orașul copilăriei mele, dar după 1989 l-am vizitat mai
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
Toți mergeau spre casă sau la muncă și puțini erau ca noi, în weekend la pescuit. În deltă nu aveai unde să te aprovizionezi cu de toate, așa că fiecare avea o sumedenie de bagaje. Sălile de restaurant de pe navă erau ticsite cu lipoveni, oamenii deltei. Unul din noi păzea bagajele, pe teugă[vi], la adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă[vii]vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
a dat obștescul sfârșit, chinuită și încrâncenată, într-o agonie leșinată de regrete că magia sa a fost azvârlită în trecut și că a luat cu ea ultimul suflu al creației, al Marelui Cuvânt ce străbătea cândva sufletul și mintea ticsite de cultură a oamenilor. Îl iubesc pe Dumnezeu. Cu certitudine. Simplu. Neîndoielnic. Fără sfială, fără eschivare. E adevărat că nu mă înghesui să tocesc pragurile lăcașelor de cult apărute ca ciupercile după ploaie în ultimii ani, e adevărat nu fac
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
sunt ca și aceia care “au aruncat apa cu tot cu bebelușul care trebuia spălat”. Dacă în 1990, la prima mea excursie în Serbia, locurile acestea mi s-au părut ... Raiul pe pământ (cu străzi luminate nocturn, cu reclame stradale, cu magazine ticsite de marfă, cu femei elegante și cochete, cu barbați scoși din revistele de modă), acum, urmele războiului se vedeau adânc. “Doamna, ați văzut ce parc auto îmbătrânit au? Yugo astea și Lada ... modele vechi ... trebuiau cuprinse într-un program Rabla
ÎN PACEA SERII DE APRIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359129_a_360458]
-
mod paradoxal cu produse made în China, cu tarabe pline cu pantofi de „mort”, târguri de animale de povară de înhămat la plug în secolul XXI, mall-uri ticsite de lume, pline de cozi la shaorme și la hamburgeri, străzi ticsite de mașini în care se înaintează în pas de melc. Ce am găsit în mijlocul acestui paradox numit România? Am găsit români deznădăjduiți, fără cea mai mică urmă de speranță în ochi, români bătuți de soartă, români căzuți în patima viciilor
O fantomă bântuie România și, aparent, nimeni n-o poate învinge () [Corola-blog/BlogPost/338713_a_340042]
-
un tovarăș activist, ce purta o șapcă „asemănătoare cu cea a lui Lenin, doar mai ponosită”. Faptul că dialogul dintre Biserică și comunism se poartă într-un autobus „hurducat peste cele gropi, bârâind, trosnind și clămpănind din toate balamalele”, autobus ticsit de navetiști, țărani din Lăpuș, sporește farmecul scurtei istorioare. Concluzia subsemnatului e că cine nu are tineri deghizați în om bătrân, să-i citească! *** MARIA ZAVATI GARDNER Româncă stabilită la Londra, ne duce mai departe „Cu autobuzul”. Autoare de poezii
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
să îi îmbuibe cu bibliografia obligatorie. Unde sunt visele de a sta tolănit pe o pajiște, pe o plajă sau într-un fotoliu și de a te pierde cu orele în povești, fie ele reale sau fantastice? Unde sunt bibliotecile ticsite din sufrageriile de altă dată, băncile din parcuri pe care curioșii nu te lăsau să dai pagina la cartea pe care o țineai în mână, pentru că mai aveau și ei un rând de citit? Cititorii în public au devenit astăzi
De ce nu mai citim? () [Corola-blog/BlogPost/338943_a_340272]
-
și încotro se îndreaptă și nici nu pune mare preț pe altceva decât pe însuși drumul dintre aici și acolo. Sensibilitatea îi dă putere. Vulnerabilitatea îi dă strălucire. Deriva îi arată noi teritorii. Fata merge pe jos într-un Oraș ticsit cu umbre, și cum Noaptea | Pijamalele devin reci, atunci o ia Spre sud, Printre flori și pe După pod. Din când în când ne mai lasă și nouă indicii prin urzeli în muzică, în uleiuri sau în cuvinte, în așa fel
Cu toată dragostea pentru limba română, rusa e mai „darnică”, dar și mai dramatică. Eu știu ce au facut comuniștii, dar limba rusă nu are nicio legatură cu comunismul () [Corola-blog/BlogPost/337954_a_339283]
-
să lase „așa, la latitudinea fochistului, să dea căldură cât vrea el”. Foto: Cătălin Georgescu Ușa lui e mereu deschisă, spune Fira. „Așa m-am învățat. Cine are probleme mă caută și le discutăm.” În camera de conferințe pereții sunt ticsiți cu diplome și trofee. Preferatul lui Fira e un trofeu primit în 2003 la prima ediție a galei „Oameni pentru oameni”. Moviplast a câștigat atunci la secțiunea de sponsorizări acordate de IMM-uri, pentru un proiect în care a donat
Generația B. Afacerea „de familie” a unui antreprenor din Craiova () [Corola-blog/BlogPost/337761_a_339090]