252 matches
-
cam demoralizat, multă vreme ai avut impresia că desfășori o muncă inutilă care n-o să-și atingă niciodată scopul. Toate acțiunile sale vizavi de lumea occidentală au pus pe jar Uniunea Sovietică și țările Tratatului de la Varșovia, au dat cu tifla celor care nu credeau într-un viitor democratic al României. În timp ce tu scormoneai prin arhive, biblioteci, luîndu-ți în același timp grad după grad, Geniul făcea mișcări de maestru în politica externă a țării, așa cum n-o mai făcuse nimeni pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că muzeele au rămas fără pază și așa mai departe. Tîrnăcop se pregătea să dea atacul nici una, nici două, dom’ Roja, am început să-i iau la întrebări, da’ de unde știți voi toate astea, nenorociților, și Bulgarul îmi dă cu tifla și scoate din ranița pe care o avea în spate un tablouaș, să nu-ți crezi ochilor, uite e semnată clar îmi spune, Tonitza, e de la Muzeul de Artă, și ca să-mi dovedească îmi arată ștampila de Patrimoniu al Republicii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe fiecare, În diagonală, ștampila CNSAS. După lectură, mi-a devenit și mai drag, firește. M-a bucurat confirmarea pe care o primeam, m-a bucurat, mărturisesc, dar m-a și Înveselit și succesul farsei În care captivul dăduse cu tifla gardienilor săi. Chiar și schimonosiți de limbajul suspiciunii instituționalizate cum apăreau În fișele birocrației polițiste, nici unul, nici celălalt, nici tatăl, nici prietenul, nu Îmi furnizau, de fapt, acum surprize, trebuia să admit. Confirmarea pe care mi-o dăruiau nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
al părinților. Patinezi cu șikse? Încearcă numai, istețule. Ai uitat de Pinocchio? Ei bine, ce-a pățit el e o nimica toată pe lângă ce-o să ți se întâmple ție. Or să crape de râs și-or să-ți dea cu tifla - și, ce-i mai rău, or să te mai și poreclească Goldberg, și-or să te trimită la plimbare roșu ca racu’ de furie și necaz. De cine crezi că râd ele întruna pe înfundate? De tine! De jidănașul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
printre numele citate, figurează un R. Jakobson) și nici în "impresionismul" critic: fraze precum "Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, frenetică unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide" sau " Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în sfera sărbătorii și în cea a cultului, adică în sfera sacră"5. Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, colorată, frenetică, unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide. Ele devin personaje ("palpabile") ale unui teatru în negativ. Este un teatru care te minte în privința propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
această moarte îndelung presimțită, în această plecare îndelung plănuită și chibzuită. E o plecare ce trimite, într-un fel, la una de altă natură, cea a bătrânului scriitor Ăre)-convertit. Iar aici vine Bloom Ăcare Bloom?) necruțător și dă cu tifla: „Da, doar că Hagi-Murad încearcă să-și salveze familia, pe când Lev fuge de ea“. Pe curând, Bogdan Mă mișc, deci Exit... Alin Tanasa Exit 007 - festival de muzică electronică Ăși nu numai). Pățania s-a petrecut la Novi Sad, în interiorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de scumpi ce sunt. Ce ne mai trebuie păduri? Hai să vindem tot, chiar dacă pământul se revoltă și se prăbușește peste noi. Asta este, domnilor guvernanți, nu contează nimic, atâta timp cât conturile se Îngroașă În bănci străine și aici dăm cu tifla prostului „simplu cetățean”. De toate (generalități) De la penultima frază mi-am Întrerupt ideile pentru că am avut alte obligații de Îndeplinit, asta nu Înseamnă Însă că am uitat ce aveam și mai am de spus (eu doar ca instrument al Unora
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cu care combinatul are contracte. Și totuși, nu ți-am spus pentru ce te-am căutat... încearcă ea un rîs alintat după ce se uită roată să nu fie auzită. "Dacă ai vrut să mă epatezi, ori să-mi dai cu tifla, n-ai reușit, gîndește Mihai. Am ajuns să mă mir că nu mă mai miră nimic." Nu, Doamne ferește! rîde Violeta. În nici un caz nu-ți reproșez ceva. Apropo: mergi des la București! Da... Și eu. Săptămînal, sau la două săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pescuitul poate deveni o boală pe care n-ai cum s-o mai învingi. Lîngă el, Cristina și-a revenit din surprindere și rîde, întinzînd mînuțele în sus spre cei doi pești. De-acum încolo are motiv să dea cu tifla băieților: e singura care a prins doi pești odată! Cere să-i fie puși într-o pungă separată, să-i țină vii pînă ajunge acasă vrea chiar să-i vadă și mamă-sa. Dar uită sau se plictisește, iar peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ai găsit rezolvarea. Mihai se plimbă prin birou și bombăne. În fața lui, așezat în scaun, cu picioarele întinse lung spre mijlocul încăperii, Petre Graur se amuză. Rîzi ca un prost! îi strigă Mihai. Alde madam Barbu ajung să dea cu tifla în mine, în tine în toți ca noi, în ultimă instanță! Le doare undeva de ce rămîne în urma lor. Bineînțeles! acceptă Petre, continuînd să rîdă. Cu ani în urmă, la un pahar, am fost martorul unei... mărturisiri de credință, devine el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
stânga-mprejur și trec În galop nebun printre mauri, care-i potopesc cu pietre și cu săgeți de arbaletă de la ferestre, Îi masacrează pe toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca niște copii”, zise din nou Diotallevi. „Erau fioroși mai mult de-o grămadă, templierii ăștia ai tăi”, zise Dolores ațâțată. „Mie Îmi amintesc de Tom și Jerry”, zise Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o întrebare și mă fac din nou să văd adevărul. Fana ce mai face, mă întreabă mereu și asta știu că nu-i o întrebare de complezență, e o acuzație indirectă, e un fel de a mi se da cu tifla. Fiindcă, uite așa, Fana s-a măritat, visează să facă mai mulți copii și are marea vanitate de a descoperi prima roșie pârguită de soare-n grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne-a alungat ăia și au pus ei stăpânire aci. Să alcătuiți voi o căscioară de pânză rară. S-o puneți pe o leasă, sus, ca s-o sufle boarea. Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul era singurătate, minciună, tiflă stupidă. Singurul înșelat eram eu. Simțeam că viața mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugîndu-1 să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele și nu-mi venea să cred că ele erau rostite de bătrâna cu fața plină de riduri dinaintea mea: Am o o voce răgușită, cum observați, domnule sculptor. Deloc muzicală. N-am putut să cânt. La
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doar Maurice Nadeau sau, printre cei ceva mai tineri, Paul Otchakovsky-Laurens. Gallimard rămâne totuși editura cu cele mai prestigioase colecții, printre care celebra „Bilbliotèque de la Pléiade”, lansată de Raymond Queneau. Cimitirul elefanților! - aș zice dacă aș vrea să dau cu tifla. Dar nu vreau, pentru că, după Pastenague (a citit el undeva!), servilitatea și datul cu tifla ar fi frați gemeni. Probabil ca și umorul și melodrama, hoția și onestitatea, „șotronul” și editorialul etc. Un paradox interesant!... — Ești invidios, mă întrerupe alter-egoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cu cele mai prestigioase colecții, printre care celebra „Bilbliotèque de la Pléiade”, lansată de Raymond Queneau. Cimitirul elefanților! - aș zice dacă aș vrea să dau cu tifla. Dar nu vreau, pentru că, după Pastenague (a citit el undeva!), servilitatea și datul cu tifla ar fi frați gemeni. Probabil ca și umorul și melodrama, hoția și onestitatea, „șotronul” și editorialul etc. Un paradox interesant!... — Ești invidios, mă întrerupe alter-egoul meu. Ești invidios, asta ești!... Da, probabil că ai dreptate. Sunt gelos pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
gemeni!) și a cititorilor. Contează ce cred contemporanii despre un scriitor, chiar dacă mai târziu își mai schimbă părerea. Nu vorbesc numai de critici, de frații noștri criticii... Pastenague nu mă lasă să-mi epuizez monologul, se întoarce la datul cu tifla - zice: — Vasăzică ești invidios pe toți cei care publică la Gallimard. Chiar și pe... De astă dată îl întrerup eu. Vrei să-ți spun adevărul? Editura mea, POL (director: Paul Otchakovski-Laurens), face parte din concernul Gallimard, așa cum fac parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc, spuse el. — De ce te lași dominat de furie în halul ăsta? îl potoli Adrian. Este exact ceea ce vrea ea. Nu-i dă această satisfacție. Dă-i cu tifla. — N-ai mai vorbi așa dacă ai fi citit tot interviul. — Hai să aruncăm o privire, spuse Adrian. Lua ziarul de la Șam, găsi pagina cu pricina și se afunda tăcut în lectură. După câteva clipe se porni să râdă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus din partea furnicilor o binevoitoare invitație, ci o autoritară chemare. Câțiva tineri greieri, cum sunt tinerii din rândul cărora se recrutează totdeauna și în orice neam, categoria rebelilor, propuseră răstit: Să le dăm cu tifla țopârlancelor ăstora mercantile, care se gândesc pururea la chilipir, la agoniseală și care n-au nici un simț artistic! Totuși, trebuie să mergem! suspină Greierele-dregător. Trebuie să ne conformăm oficialei poftiri a neamului furnicilor, deoarece, asupra fiecăruia dintre noi, grevează ancestralul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că plătește uitnei hiuston???? 20.02.2010 Sandu Șpriț - fără colegiu, dar cu veselia la purtător Sandule, tu nu candidezi la vreun colegiu din ăsta, că văd că tanti Teo s-a echipat În portocaliu și vrea să dea cu tifla la dușmani! Din frumoasa emisiune, țop În frumoasa circumscripție... Cei trei cheflii, Sandu, Gore și Gicu, s-au reîntâlnit la cârciumă, de data asta la terasă, fiindcă strălucește soarele a primăvară unsă cu bucurie de viață pe toate părțile și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nașpa. La militar s-a dus, că acolo e mai cu secrete... Ce secrete, Gore, nu vezi că nu mai există secrete, stau ăștia cu microfoanele peste tot. Nici o mișcare nu face marinarul, dacă eram eu președinte le dădeam cu tifla. Bă, omul are nevoie și de intimitate, ce dacă e președinte? Nu poți să tragi un pârț fără să apară vreun microfon pe lângă tine, o să avem microfoane și-n gură, În loc de plombe! De, Sandule, și tu ai premoniții, ca Boc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]