262 matches
-
pământ și al întoarcerii în țărână?! - după care dispar amândoi, pulverizându-se. Lucrarea în p.a.a., a lui Petru Stoianov, Proporții I pentru flaut solo (Alexandru Hanganu) a readus în prim plan puritatea sunetului și transparența delicată, edenică, a culorii timbrale, creionând cu nostalgie și sensibilitate poetică, fără tehnici instrumentale sofisticate, dar pe suprafețe extinse, un Autoportret pe o frunză de toamnă (subtitlul partiturii, ca ”pretext poetic de Nichita Stănescu”). Vladimir Scolnic a mizat din nou pe contraste în piesa pentru
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
incursiune) pentru percuție de Eugen Wendel are într-adevăr caracterul unei ”expediții”, dar nu al uneia militare, ca în opera lui Xenophon, ci una sonoră, ce pleacă de la sunete atenuate, pentru a se complexifica pe parcurs prin suprapuneri și permutări timbrale, voalate și evidențiate alternativ. Doru Roman s-a dovedit a fi încă o dată un artist al nuanțelor, pentru care intrumentele percusive reprezintă tot atâtea entități estetice; titlul creației Violetei Dinescu, Der Schlüssel der Träme (Cheia viselor), își are originea în
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
Nedelciu) și percuție (Sorin Rotaru), de Adrian Pop - o splendidă re- lectură a stilului polifonic, combinat cu eterofonia, instrumentele înrețesându-și frazele delicat arcuite în țesături diafane, cu pasaje preluate succesiv, în canon imitativ, dând senzația alunecării șerpuite dintr-un univers timbral în altul. Scris cu artă și meșteșug, cvartetul compozitorului clujean Adrian Pop a adus o pată de culoare, cu ”aură” specifică; Elfenspiegel (Fața oglinzii) a fost dedicată formației ”Archaeus” și concepută în 2010, de către Costin Miereanu (Franța), la Tescani
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
percuție solo - o partitură scrisă în 1970, ca parte a operei La țigănci după nuvela fantastică a lui Mircea Eliade. Diferențele au constat în diversitatea instrumentelor de percuție care au înviorat materia sonoră pigmentând-o cu o multitudine de evenimente timbrale; în diversificarea expresivității printr-o suită de variații, de la vigoarea ofensivă a ritmurilor aksace, la transparența plină de grație și mister a celor intonate de instrumentele metalice - vibrafon, trianglu, clopoței etc.; de la atmosfera primitiv-arhaică, la cea sacră, încununată de sonoritatea
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
i-a rodat într-o minunată fuziune de lirism (Fasolt) și timbru cald, impunător, ce umple sala (Fafner). Apariția Alexandrei Reinprecht în Freia a conferit o notă de luminozitate întregii opere, pentru că vocea sa este plină, generoasă, iar inflexiunile sale timbrale au funcționat în sensul rolului pe care Freia îl are în lumea zeilor, cea care menține tinerețea, bunăstarea, binele. Baritonul Valentin Vasiliu (Donner)și tenorul Marius Vlad Budoiu (Froh) au completat lista soliștilor români din această primă seară Wagner. Prin
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
trecută completă, irevocabilă. La Wagner, timpul este circular și polifonic, pentru că povestea, deși pare lineară, conține permanent întoarceri în trecut și proiecții în viitor. Toți soliștii au redat aceste modulări temporale exemplar, fiecare sentiment a fost susținut de culoarea sa timbrală, iar aceasta deosebește o voce formidabilă de o interpretare formidabilă. Cum se realizează tehnic muzical aceast contrapunct de timpuri? Prin umplerea spațiului muzical. Leit-motivele wagneriene, aceste „mini-melodii” ce caracterizează sonor personajele, se comportă ca pașii unor spirale. La fiecare modulație
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
atât de simplu: armoniile sunt în continuă schimbare, ceea ce ce menține tensiunea și creează nevoia rezolvării ei. Diferența fundamentală față de celelalte opere din Inelul Nibelungului este preponderența melodică a unui singur personaj: leit-motivul lui Siegfried se aude în multiple ipostaze timbrale și sentimentale, de la întreaga orchestră până la solo-ul de corn, în tonalități diferite ce susțin traseul ideatic al întregii compoziții și în suprapuneri cu alte leitmotive, ce subliniază rolul definitoriu al amplelor personaje în construirea eroului suprem: Siegfried este cel
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
în linii ferme, - reducție la limită a confesiunii directe, în profitul obiectivării (întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente în versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-a face cu o unificare timbrală a versului, joc al aliterațiilor, propagare în vers a sonurilor, menită să realizeze - cum va spune Ion Barbu mai târziu - depășirea individualității noționale a cuvântului spre „unitatea fonică a versului”. (Alte exemple concludente ar fi aici versuri ca: „Drum pierdut
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
noi pe căi întortocheate. Martin Gore folosea una la fel, anul trecut, în turneul Play The Angel. Aceea adusă de vărul Nicu la noi în sat avea, probabil, doar forma comună cu ale chitariștilor (re)numiți. Și, poate, aceeași moliciune timbrală, aceeași bogăție dată de folosirea cutiei de rezonanță în combinație cu doza magnetică. Nu m-am documentat și, de altfel, nu vreau să scriu un articol tehnic. Am fobia tehnicii, am experiența specializării ce degradează și chiar elimină sentimentul, intuiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
început, Prolegomenele imaginează un mozaic de aspecte contextuale capabile să justifice mediul cultural european în care se va fi integrat Debussy și - totdată, să argumenteze neîncetata actualitate a artei sale pianistice, sintetic integrată în suma entităților artistice (literare, plastice, multiplu timbral muzicale) de atunci, de acum, până într-un viitor pe care îl dorim cât mai durabil. Autoarea Ioana Stănescu invită cu eleganță spirituală în paginile care dezvoltă capitolele I - IV pe cei care îi citesc cu admirație exprimarea în egală
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
clasificare” a întregului arsenal avangardist, ce începea tot mai frecvent să se impună în sfera mijloacelor de expresie utilizate la acea vreme (scări pentatonice și hexatonice, emanciparea coloritului armonic printr-o tendință pregnantă de autonomizare a acordurilor, precum și afirmarea culorii timbrale). De altfel, opțiunea sa pentru plasarea titlurilor la finalul Preludiilor pentru pian, intenție elocventă în sensul anulării ideii de subordonare a muzicii în raport cu formula denominativă, reprezintă una dintre formele sale de protest adresate acestei atitudini restrictive. Astfel, Preludiile ne oferă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alcătuită din instrumente cu sonorități similare, dar care îndeplinesc funcții distincte la nivelul contextului - tobe de diferite mărimi, țitere (instrument cu două corzi), fluier de bambus, gonguri de diverse dimensiuni, xilofoane, va facilita preocuparea interpretului în scopul realizării unei calități timbrale specifice „modelului” de rezonanță supus reprezentării sonore. De asemenea, structura armonică a acestei muzici exotice se bazează pe utilizarea exclusivă a celor două moduri, slendro scara pentatonică și pelog - scara heptatonică. Dar, caracteristica definitorie a muzicii javaneze o constituie modalitatea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al pedalei de rezonanță. Utilizarea acesteia din urmă pe parcursul unor segmente extinse devine posibilă grație stabilității armonice, care aparține în exclusivitate spațiului pentatonic. Puterea de imaginație a interpretului, precum și capacitatea sa de a identifica la nivelul textului acele variate calități timbrale ale instrumentelor de gamelan, vor reprezenta factori decisivi în realizarea unei versiuni interpretative pertinente, capabilă, la rândul său, de acea forță de sugestie necesară procesului de transmitere către auditor a semnificațiilor conținute. De asemenea, interpretul trebuie să conștientizeze riscul ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
din 1889. Acest eveniment avea să-i marcheze în mod decisiv gândirea componistică, încurajând demersurile sale în explorarea resurselor expresive conținute de ineditul acestei muzici. În Cloches à travers les feuilles, regăsim complexitatea acelei țesături cu multiple stratificări ritmice și timbrale, configurații melodice cu sonorități de gonguri, precum și scara hexatonică anhemitonică, a cărei natură antigravitațională contribuie semnificativ la conturarea unei atmosfere neutre, specifice concepției orientale. La nivelul aspectului de discurs, Debussy operează „individualizarea” vocilor componente prin recursul la un sistem de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ritmico melodic (excepția o constituie transpoziția acesteia la cvarta mărită descendentă în măsurile 31 - 32 și la cvarta perfectă descendentă în măsurile 37 38). Astfel, în contextul unui discurs static, elementul dinamic se va recunoaște în explorarea insistentă a resurselor timbrale, datorată frecventelor schimbări de registru și culori sonore. De asemenea, episodul secund al lucrării operează o transformare subtilă de atmosferă prin animarea nivelului de tempo (Un peu animé et plus clair - Puțin mai animat și mai clar) și, astfel, conturarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în care evoluția ritmico-melodică distinctă a fiecăruia apare în mod suplimentar „personalizată” prin atribuirea unor trepte dinamice specifice. De asemenea, Debussy va apela la distribuirea fiecărui plan constitutiv într-un registru fix, aspect ce devine factor determinant în procesul diferențierii timbrale. Tema preludiului reprezintă cea din urmă apariție în contextul discursului expozitiv (măsura 7), o intervenție îndelung premeditată, cu o atitudine inițial ezitantă ce difuzează apoi o atmosferă sumbră, „conștientă” de iminența declinului. Acest conținut noțional decurge din traseul său constant
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
adevărate metafore sonore ale unor țâșniri eliberatoare spre văzduh. Secțiunea de Aur coincide cu atingerea climax-ului dinamic al preludiului (cresc. molto mf - f ), al cărui efect apare în mod suplimentar alimentat de animarea expresivă a acordurilor arpeggiate și culoarea timbrală inedită generată de evadarea discursului spre registrul extrem acut al claviaturii. La nivel interpretativ, finalul secțiunii secunde prezintă circumstanța unei diminuări dinamice gradate, cu o minuțioasă indicare a pragurilor intermediare: p, più p, pp și più pp. În procesul delimitării
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nivel interpretativ, rezonanța amplificată a introducerii va trebui să se opună caracterului arid (atacul staccato) al răspunsului, evocând tamburinele ce par să prevestească în surdină începerea dansului. Un alt factor definitoriu în procesul delimitării celor două expresii îl constituie atributul timbral cu care au fost investite, caracterul divergent al acestuia conducând la o potențare semnificativă a contrastului. Astfel, stridența accentuată a răspunsului plasat în mod deliberat în registrul acut, juxtapusă spațiului neutru al rezonanțelor de clopote, va adânci concepția de antagonism
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
din Anacapri nu ar cunoaște ceața. Noul materialul tematic (Avec la liberté d'une chanson populaire - cu libertatea unui cântec popular) care intervine odată cu debutul acestei secțiuni (B) va recurge la o modificare semnificativă de registru, realizând o nouă delimitare timbrală prin evoluția întrun spațiu extins al rezonanțelor grave. Această opțiune de limbaj este resimțită cu atât mai pregnant, cu cât acestea fuseseră practic neexplorate pe parcursul desfășurării premergătoare. Același „eveniment” tematic atrage atenția asupra coerenței de concepție ce rezultă din adaptarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
asemenea, reiterarea motivului ostinato într-o configurație ritmico-melodică invariabilă determină conturarea cu pregnanță a intervenției sale. Plasarea sa frecventă în același registru mediu, exceptând ultima ipostază ce avansează spre registrul acut, conduce la crearea unui fundal sonor cu o calitate timbrală distinctă. Important de analizat în vederea redării interpretative este modalitatea diferită de marcare dinamică a aceleiași formule ostinato exprimată în cele două măsuri introductive. Astfel, în prima dintre acestea se observă cum desenul fluctuațiilor dinamice conduce la tensionarea sunetului corespunzător valorii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații rapide desfășurate la interval de octavă) generează lărgirea ambitusului de discurs (fa# contraoctavă - ), atribuind astfel dimensiunii timbrale un rol considerabil în sublinierea expresivă a acestui moment tensional. La nivel interpretativ, notarea diferențiată a acordurilor cu accent și marcato sau martellato și marcato, necesită realizarea unor execuții distincte pentru cele două ipostaze, astfel încât să rezulte o evidențiere mai
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
semnalizare a unui „eveniment” sonor, ce se dorește astfel evidențiat în mod suplimentar. Prin intermediul repetiției insistente a celei de a treia structuri pentatonic anhemitonice se realizează avansarea precipitată (Un peu animé) spre registrul acut odată cu debutul secțiunii mediane. Alături de aportul timbral perceput prin modificarea de registru, punctul culminant al construcției arhitecturale (mf) apare subliniat expresiv prin transferul inedit al accentului metric pe cea de-a patra a măsurii (măsurile 22 și 23). Parafonia acordurilor de cvinto-cvartă desfășoară o ipostază originală a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ar putea-o îndeplini în contextul unei construcții retorice sau dialectice. Tema apare expusă în registrul mediu (zonă neutră ce ilustrează calitatea ambiguă și depersonalizată a imaginilor evocate), iar reeditările sale ulterioare (tema apare reexpusă de patru ori) conservă calitatea timbrală „originară” a acesteia, aspectul impunându-se ca o particularitate specifică unității tematice, receptată pe parcursul întregii expuneri a preludiului. Astfel, reafirmările temei într-un registru fix vor determina individualizarea figurii tematice și distincția acesteia cu mai multă evidență în contextul ansamblului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de transparența și claritatea liniei melodice dublate la octavă. Această limpezire sonoră va fi adesea întreruptă de frânturi ale motivului tematic inițial; imaginile de clar/obscur alternează în jocul dezinvolt al juxtapunerii contrastelor de registre. În limbajul muzical debussyst, diferențierea timbrală ce presupune activarea unor registre variate, reprezintă o modalitate esențială în facilitarea percepției și înțelegerii unui discurs sonor aparent haotic. Configurația intervalică a desenului melodic care aparține materialului tematic secund confirmă predilecția lui Debussy pentru intervalele mici. Sensul predominant ascendent
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în registrul acut se va interpreta cu un atac non-legato, moale, dar distinct datorită folosirii parțiale a pedalei de rezonanță. Astfel, menținerea nivelului de claritate necesar percepției celor patru straturi ale țesăturii sonore, precum și evitarea mixturii acestora concepând o diferențiere timbrală a evoluțiilor independente, constituie obiective prioritare în procesul redării interpretative a discursului. Acea „pată de culoare” plasată în finalul secțiunii mediane determină efectul revelator al unei iluminări în contextul unei atmosfere predominant statice. Ineditul modalității de avansare decurge din multiplele
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]