1,183 matches
-
Securității, fie de ziariști care transmiteau astfel de informații, puse în circulație tocmai de Securitate, spre a fi speculate de mass-media din Occident. Securitatea i-a ascuns lui Ceaușescu natura revoltei de la Timișoara, dictatorul aflând abia în 20 decembrie că timișorenii scandează lozinci anticeaușiste și anticomuniste - ceea ce înseamnă, concluzionează Loupan, că Securitatea se folosea de revolta de la Timișoara pentru a răsturna regimul Ceaușescu. În 20 decembrie, seara, când Ceaușescu ordonă generalilor să se tragă în mulțimea din capitala bănățeană, acest ordin
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe disidenții anticeaușiști, dar exclusiv foști nomenclaturiști, analizând posibilitățile de reformare a comunismului în România (p. 35). Cazul Tökes a fost instrumentat de facțiunea anticeaușistă din Securitate, fiind intenționat agitate spiritele în jurul evacuării pastorului reformat și mizându-se pe solidarizarea timișorenilor. Dar Securitatea știa să păstreze aparențele: pe de o parte provoca mulțimea ieșită în stradă, cu ajutorul unor membri de-ai săi care distrugeau însemnele comuniste și instigau la revoltă, iar pe de altă parte, securiști combinați cu milițieni, armată și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
revolta populară, acțiunea decisivă constituind-o mobilizarea zecilor de mii de muncitori bucureșteni în dimineața zilei de 22 decembrie (în acest punct, opinia lui Virgil Măgureanu coincide cu aceea a lui Ion Iliescu, ambii exagerând rolul muncitorimii bucureștene, ca și cum revolta timișorenilor sau a celor grupați în Piața Universității și în Piața Romană din București, în 21 decembrie, ar fi avut un rol secundar). Măgureanu admite existența disidenței și a nucleelor de conspirativitate în România ceaușistă, dar consideră că acestea au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
este un complot Est-Vest în vederea destabilizării României (p. 27), întrucât printre protestatari au existat și mulți provocatori (agenți ai serviciilor străine) care vandalizau magazinele pentru a declanșa o reacție brutală a forțele de ordine și pentru a-i stimula pe timișoreni; respectivii provocatori străini erau dotați cu bâte, bastoane și sticle incendiare. Autorii se bazează și pe o afirmație a generalului Ștefan Gușe, care susținuse că la Timișoara Armata fusese huiduită și atacată de provocatori, pentru a fi implicată într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Steier 3. Pe 1 ianuarie 1950 a avut loc ultima intervenție directă a administrației - spune același Pătrășcanu în anchetă -, după care au încercat să stea în umbră, lăsând prim-planul lui Țurcanu. În primele săptămâni ale lui ianuarie 1950, lotul timișorenilor și al celorlalți torturați au dat declarații scrise în fața lui Marina, supravegheați de Țurcanu. Cei care mai ascundeau lucruri au fost bătuți în continuare, indiferent din ce tabără făceau parte. Astfel, în jurul lui 5 ianuarie 1950, Țurcanu l-a avertizat
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos, Mărtinuș, Cornel Pop, Pătrășcanu, Gherman, Străchinaru, Ion Petrică, Burculeț, Livinschi și alții. Agresiunea a pornit de la Popa „Țanu”, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ani de detenție. A ajuns la Pitești pe 5 noiembrie 1949 și a stat într-o cameră cu Cornel Pop, Murărescu, Lucian Plapșa, Grigorie Frunză, Constantin Petrescu și Gheorghe Ionescu, până a intrat în torturi la camera 4-spital cu lotul timișorenilor, pe 31 decembrie 1949, fiind bătut de Țurcanu, Popa, Gebac, Virgil Bordeianu, Roșca, Pușcașu, Livinschi, Bogos, Mărtinuș și Andronache. Imediat după torturi și autodenunțuri, a fost forțat de Popa să facă parte din „comitetul” a două camere, unde a agresat
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
troacă pe burtă cu mâinile la spate etc. Pe 8 iunie 1950 a fost transferat din Pitești la Gherla, unde știa că va trebui să acționeze de partea agresorilor. A stat până pe 1 noiembrie 1950 în camera 105 împreună cu lotul timișorenilor, dar și cu alți deținuți: Emil Sebeșan, Ion Soare, Aurel Predescu, Ion Angelescu, Ioan Berghezan, Lucian Plapșa, Traian Niculescu, Gavrilă Latiș, Constantin Onișor, Silvestru Nanu. A fost scos la muncă pe la jumătatea lui septembrie și repartizat în camera 104, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Organizația Național-Creștină. Condamnat la 5 ani de închisoare, a fost transferat la Pitești la începutul lui decembrie 1949, unde, după obișnuita perioadă de carantină, a fost inclus în primul mare lot torturat în camera 4-spital, format în marea majoritate din timișoreni. În mai 1950 a făcut parte din lotul transferat la Canal, dar returnat pentru că erau prea slăbiți și nu puteau munci. Printre deținuți s-a zvonit însă că Sebeșan a deconspirat acțiunea din Pitești și că acesta ar fi motivul
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
despre dedesubturile acțiunii, au refuzat sau continuă să refuze să vorbească despre ceea ce știu, cu toate că acest lucru este în detrimentul lor, fiindcă au rămas, deocamdată, cu o imagine mai mult decât pătată în istorie. Izolarea lor a fost și este totală: timișoreanul Zaharia, de pildă, descris în multe cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând în muțenie absolută chiar și față de familia sa. Reacția majorității
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1989, lumea aștepta un gest de solidaritate între bănățeni. După doar douăzeci și patru de ore vedeam șiruri lungi de mașini blindate (în traducere liberă: orbite) venind dinspre Lipova, urcând peste podul de pe bulevardul Armatei Roșii în direcția Pieței Sfatului. Virusul libertății timișorenilor ne contaminase urbea, iar sfârșitul Marelui Faraon se apropia vertiginos. Pedeapsa plăgilor urma să aducă răzbunarea. Abia mai târziu aveam să aflu din Cartea Ieșirii (2, 11-13) despre sfânta mânie a lui Moise, pornit să-și dezlege poporul din robia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
celebru al omului maimuță: Tarzan! Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Tata, care era de o bunătate inimaginabilă, având un suflet curat, nepervertit de răutățile și de mârșăvia vieții, s-a lăsat prins de provocarea adolescentului din curte, intrând în pielea lui Weissmuller timișoreanul, răspunzându-i cu același limbaj: Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Strigătele și chemările în limbajul primatelor, ale strămoșilor noștri, s-a mai prelungit de vreo câteva ori într-un simulacru de dialog practicat în nesfârșita junglă amazoniană, după care a încetat. Tatălui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cumsecade președinte este o idee falimentară. Administrarea Uniunii Scriitorilor nu mai poate fi un joc de-a operă fără om ori om fără operă la vârful instituției. Prestigiul literar al unui președinte ori cumsecădenia altuia nu ține de foame nimănui. Timișoreanul Ioan Holender nu a devenit directorul Operei din Viena pentru că „sună” mai bine ca Pavarotti ori e mai blând ca Maica Tereza, ci pentru că este un manager excepțional. Chiar și în ceasul al doisprezecelea se vehiculează soluții aiuritoare prin inadecvarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vibrații, ne-am hrănit din propria substanță... A trebuit, până la urmă, să ne despărțim. Doru ne-a condus la gară. Aghi, Daniela, Janina și subsemnatul - adică Aradul - am plecat acasă. În același tren, dar în alt vagon, se manifestau vibrațiile timișorenilor... 19 februarie 2004 Note de jurnal: Niciodată nu vom fi complet conștienți de realitatea pe care o trăim și, de asemenea, niciodată nu vom cunoaște dinainte căile exacte pe care Dumnezeu ni le-a pregătit pentru viitoarele experiențe. Când am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
expoziții cu desen și traforaj colorat cu aceste culori. Retrăind aceste evenimente ale copilăriei constat că ce realizasem atunci semăna oarecum cu arta naivă brută, primitivă. A doua zi am revăzut expoziția. Instinctiv am mers direct la lucrările naive ale timișoreanului. Am început apoi să privesc cu atenție și interes tablourile lui Mișu Vintilă. În ce privește lucrările pictorul Ion Pătrașcu Stan-Muzeu, nu se potriveau cu trăirile mele sufletești la momentul respectiv. El folosea diferite materiale pentru a obține reliefuri, culorile și lacurile
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Carmen, care mi-a relatat cele ce urmează) s-a plimbat pînă la două (împreună cu N. Manolescu, Al. Călinescu și cîțiva actori). Neavînd somn nici după această oră, au discutat despre „bărbații de la Zile”, cel mai atrăgător părîndu-li-se a fi timișoreanul Livius Ciocîrlie, un domn distins, suplu, cu o figură fină și un aer de nobil scăpătat, atins de spleen și melancolie. *Tovarășa Floareș, primărița Oneștiului, a împărțit invitații la „Zilele Culturii Călinesciene” în două categorii: cei de categoria I (bucureșteni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Livius Ciocîrlie, un domn distins, suplu, cu o figură fină și un aer de nobil scăpătat, atins de spleen și melancolie. *Tovarășa Floareș, primărița Oneștiului, a împărțit invitații la „Zilele Culturii Călinesciene” în două categorii: cei de categoria I (bucureșteni, timișoreni, ieșeni) iau masa de seară în salonul din dreapta al restaurantului „Stejarul”, iar cei de categoria a II-a (băcăuani și oneșteni) în cel din stînga. Ideea unei atari segregări m-a ofensat adînc. De aci satisfacția să văd că unele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
II-a i-a luat (simbolic) lanțurile și tinichelele pe care i le dăruise micuțului dictator paranoic și deopotrivă de sângeros cu mare fast și pompă, după ce În cârdășie cu nevastă-sa omorâse nu mai puțin de...40.000 de timișoreni! Sperăm că s-a sesizat monstruozitatea spusă la proces de procurorul de ședință. e.i. Bă, Sternule, negrii nu sînt asasini! Cenzura comunistă a presei nu se oprise numai la ceea ce apărea pe tarabele noastre ci se extinsese și asupra
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Andronache și Steier. Pe 1 ianuarie 1950 a avut loc ultima intervenție directă a administrației-spune același Pătrășcanu în anchetă-, după care au încercat să stea în umbră, lăsând prim-planul lui Țurcanu. În primele săptămâni ale lui ianuarie 1950, lotul timișorenilor și al celorlalți torturați au dat declarații scrise în fața lui Marina, supravegheați de Țurcanu. Cei care mai ascundeau lucruri au fost bătuți în continuare, indiferent din ce tabără făceau parte. Astfel, în jurul lui 5 ianuarie 1950, Țurcanu l-a avertizat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos, Mărtinuș, Cornel Pop, Pătrășcanu, Gherman, Străchinaru, Ion Petrică, Burculeț, Livinschi și alții. Agresiunea a pornit de la Popa 'Țanu', care a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani de detenție. A ajuns la Pitești pe 5 noiembrie 1949 și a stat într-o cameră cu Cornel Pop, Murărescu, Lucian Plapșa, Grigorie Frunză, Constantin Petrescu și Gheorghe Ionescu, până a intrat în torturi la camera 4-spital cu lotul timișorenilor, pe 31 decembrie 1949, fiind bătut de Țurcanu, Popa, Gebac, Virgil Bordeianu, Roșca, Pușcașu, Livinschi, Bogos, Mărtinuș și Andronache. Imediat după torturi și autodenunțuri, a fost forțat de Popa să facă parte din 'comitetul' a două camere, unde a agresat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
troacă pe burtă cu mâinile la spate etc. Pe 8 iunie 1950 a fost transferat din Pitești la Gherla, unde știa că va trebui să acționeze de partea agresorilor. A stat până pe 1 noiembrie 1950 în camera 105 împreună cu lotul timișorenilor, dar și cu alți deținuți: Emil Sebeșan, Ion Soare, Aurel Predescu, Ion Angelescu, Ioan Berghezan, Lucian Plapșa, Traian Niculescu, Gavrilă Latiș, Constantin Onișor, Silvestru Nanu. A fost scos la muncă pe la jumătatea lui septembrie și repartizat în camera 104, unde
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Organizația Național-Creștină. Condamnat la 5 ani de închisoare, a fost transferat la Pitești la începutul lui decembrie 1949, unde, după obișnuita perioadă de carantină, a fost inclus în primul mare lot torturat în camera 4-spital, format în marea majoritate din timișoreni. În mai 1950 a făcut parte din lotul transferat la Canal, dar returnat pentru că erau prea slăbiți și nu puteau munci. Printre deținuți s-a zvonit însă că Sebeșan a deconspirat acțiunea din Pitești și că acesta ar fi motivul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
despre dedesubturile acțiunii, au refuzat sau continuă să refuze să vorbească despre ceea ce știu, cu toate că acest lucru este în detrimentul lor, fiindcă au rămas, deocamdată, cu o imagine mai mult decât pătată în istorie. Izolarea lor a fost și este totală: timișoreanul Zaharia, de pildă, descris în multe cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând în muțenie absolută chiar și față de familia sa. Reacția majorității
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bătându-și joc de istoria recentă chiar de Ziua Națională a României. Acest rușinos moment n-ar fi fost posibil fără liberalii lui Crin Antonescu și câteva umbre de țărăniști. Afișele sfidătoare au fost scânteia care i-a scos pe timișoreni pe străzi împotriva lui Mircea Geoană și PSD. Președintele Societății Timișoara, Florian Mihalcea, a declarat, citat de NewsIn, că i se pare „absolut exagerat, mi se pare și ridicol, pentru că a asemui situația de acum cu cea de atunci pune
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]