409 matches
-
acesteia, indiferent la ce stadiu, conduce automat la moartea embrionului. Similitudinea (forțată totuși) cu anumite forme de viață nu presupune câtuși de puțin derivația și cu atât mai puțin mărturia transformării speciilor. Organele atavice, sau structurile vestigiale cum ar fi: timusul, apendicele cecal, musculatura urechii, epifiza și chiar hipofiza, au fost invocate de darwiniști în susținerea transformismului, dar și ocolite cu grijă de neodarwiniști, pentru că între timp s-a demonstrat exact cum prevedea Paulescu că aceste structuri, departe de a fi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Paulescu că aceste structuri, departe de a fi rudimentare și inutile, au îndeplinit, îndeplinesc și vor îndeplini în anumite circumstanțe un rol bine definit pe care încă nu-l cunoaștem, ceea ce avea să se demonstreze în timp pentru majoritatea lor. Timusul, de pildă, are un rol esențial în coordonarea și maturarea imunitară prin selecția celulelor imunitare, îndeosebi a limfocitului T. Hipofiza, este glanda endocrin ă centrală în coordonarea activității endocrine, iar în conjuncție funcțională cu hipotalamusul realizează un adevărat endocrinostat, esențial
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în cel de-al 2- lea articol „Dovezi nevalabile”. Multe din afirmațiile lui Paulescu folosite ca argumentație în această celebră polemică științifică avea să se adeverească în anii ce au urmat prin descoperirile științifice, chiar în timpul vieții lui Voinov (rolul timusului, hipofizei etc.). Cu toate acestea Voinov nu își schimbă poziția. Realizează însă ceva în plus față de Leon și anume; numește demonstrația lui Paulescu “Paulism” ceea ce prin prisma timpului pare o consacrare, chiar dacă la început termenul s-a dorit a fi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
uman. Descoperirea antigenelor de histocompatibilitate a permis înțelegerea bazei moleculare a unicității biochimice (imunologice) a fiecărei ființe umane, precum și a dificultăților care trebuie depășite în vederea reușitei transplantului de organe. În anul 1960, J.F.A.P. Miller a descoperit rolul esențial al timusului în maturarea limfocitelor T, iar după anul 1970 se conturează perceperea holistică, sistemică a fenomenului imunitar, înțelegându-se relativ corespunzător interdependențele complexe structural-funcționale ale componentelor unuia dintre cele mai impresionante sisteme pe care le-a produs evoluția biologică, veritabil câmp
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
factori celulari, reprezentați de fagocite și imunocite prezente printre elementele figurate ale sângelui sau printre componentele tisulare din diferite organe. În anumite componente ale sistemului imunitar are loc o densificare celulară care poate atinge nivelul constituirii unor organe precum splina, timusul, amigdalele, ganglionii limfatici etc. denumite organe limfoide. În organizarea sistemului imunitar, organismul animalelor superioare dispune de o componentă de rezistență nespecifică și neadaptativă, înnăscută, care este înscrisă în programul său genetic și o componentă cu capacitate de răspuns specific și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
păstrat-o. În condiții normale, sistemul imunitar nu răspunde la constituenții normali ai propriului organism. Această proprietate poartă numele de AUTOTOLERANȚĂ. Toleranța față de self se instalează în timpul dezvoltării embrionare și constă, în esență, în eliminarea celulelor T potențial autoreactive în timus. Receptorii celulelor T pentru antigen sunt generați în timpul maturării acestora, în timus. Dacă celulele T interacționează puternic cu peptidul self, asociat moleculelor proprii de histocompatibilitate, ele sunt distruse chiar în timus. De fapt, numai aproximativ 1% dintre celulele T pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ai propriului organism. Această proprietate poartă numele de AUTOTOLERANȚĂ. Toleranța față de self se instalează în timpul dezvoltării embrionare și constă, în esență, în eliminarea celulelor T potențial autoreactive în timus. Receptorii celulelor T pentru antigen sunt generați în timpul maturării acestora, în timus. Dacă celulele T interacționează puternic cu peptidul self, asociat moleculelor proprii de histocompatibilitate, ele sunt distruse chiar în timus. De fapt, numai aproximativ 1% dintre celulele T pot părăsi timusul, restul mor în țesutul timic. Este o moarte celulară programată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în esență, în eliminarea celulelor T potențial autoreactive în timus. Receptorii celulelor T pentru antigen sunt generați în timpul maturării acestora, în timus. Dacă celulele T interacționează puternic cu peptidul self, asociat moleculelor proprii de histocompatibilitate, ele sunt distruse chiar în timus. De fapt, numai aproximativ 1% dintre celulele T pot părăsi timusul, restul mor în țesutul timic. Este o moarte celulară programată genetic, o soluție impusă ca urmare a faptului că în 2/3 dintre evenimentele mecanismului de generare a receptorilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulelor T pentru antigen sunt generați în timpul maturării acestora, în timus. Dacă celulele T interacționează puternic cu peptidul self, asociat moleculelor proprii de histocompatibilitate, ele sunt distruse chiar în timus. De fapt, numai aproximativ 1% dintre celulele T pot părăsi timusul, restul mor în țesutul timic. Este o moarte celulară programată genetic, o soluție impusă ca urmare a faptului că în 2/3 dintre evenimentele mecanismului de generare a receptorilor de antigen apare predispoziția la erori, diferențierea unor celule cu receptori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
maturizarea lor? Limfocitele sunt celule peripatetice: ele se dezvoltă din celule stem imature, localizate în măduva osoasă adultă, de unde migrează în țesuturile limfoide periferice (splină, noduli limfatici), fie direct, pe calea circulației sangvine, în cazul limfocitelor B, fie trecând prin timus, în care caz, ele devin celule T. Limfocitele recirculă între sânge și limfă. Procesul de dispersie asigură ca un antigen care este legat la anticorp sau la un receptor al celulei T să înceapă expansiunea clonală și cu ea desfășurarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
1-2% din greutatea corpului), a cărui consistență este mai greu de perceput, tocmai datorită distribuției sale difuze în tot organismul. Celulele și moleculele sistemului imunitar sunt prezente în toate țesuturile, dar în unele organe (splină, ganglioni limfatici, plăci Peyer, amigdale, timus), componentele celulare au o densitate maximă, ceea ce face ca asemenea organe să se individualizeze, să prindă contur. Numărul celulelor sistemului imunitar (cu un ordin de mărime superior neuronilor) și al moleculelor sale nu reflectă fidel potențialul de apărare al organismului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aici derivă denumirea de sistem limfoid. În ultimul timp se folosește denumirea de „limfon”, care semnifică totalitatea organelor limfoide - primare și secundare, precum și celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu antigenul. Limfocitele mai pot fi întâlnite și în alte organe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfocitari de antigene și epitopii antigenici asigură posibilitatea elaborării unui răspuns imun specific, după contactul limfocitelor cu oricare dintre epitopi. Din punct de vedere funcțional, se disting două populații de limfocite:- limfocite T, care se diferențiază și se maturează în timus;- limfocite B, care se diferențiază și se maturează în bursa lui Fabricius, la păsări, și în echivalenții ei funcționali, de la mamifere (măduva osoasă, ficatul, splina). În funcție de capacitatea lor de a interacționa cu antigenul specific, limfocitele sunt:- incompetente (imature), cele care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ficatul și splina mai păstrează o activitate hematopoietică, aceasta este limitată doar la un scurt interval, după naștere. Celulele limfoide diferențiate în măduva osoasă, la păsări, migrează inițial în splină și ficat, iar de aici migrează în organele limfoide centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere). În cursul acestei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere). În cursul acestei etape, limfocitele dobândesc receptori specifici de antigen (fig. 1.15, 1.16). A doua fază a diferențierii limfocitelor este dependentă de antigen și se produce în circuitul secundar. Limfocitele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și CMH II, contribuind la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și CMH II, contribuind la maturarea limfocitelor. Maturarea semnifică dobândirea RCT, a cărui diversitate de legare a epitopilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
omolog, stimulează rearanjarea genelor pentru RCT-α și determină dezvoltarea stadiului dublu pozitiv (DP) (CD4+, CD8+). Celulele DP își au originea în celule dublu negative și proliferează. Circa 98% din totalul limfocitelor timice nu se maturează. Acestea mor prin apoptoză în timus, fie pentru că nu realizează o rearanjare productivă a RCT, fie pentru că nu supraviețuiesc selecției timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase evenimente (proliferare, moarte celulară, selecție pozitivă și negativă) ce implică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
selecției timice. Dobândirea toleranței față de self. Dezvoltarea repertoriului receptorilor limfocitelor T este un proces complex cu numeroase evenimente (proliferare, moarte celulară, selecție pozitivă și negativă) ce implică interacțiunea moleculelor de suprafață și necesită influența micromediului timic. În zona corticală a timusului, limfocitele „învață” să tolereze selful, fenomen ce constă în selecția celulelor care recunosc moleculele CMH exprimate pe suprafața celulelor epiteliale. Aproximativ 90% dintre celulele pre-T care ajung în zona corticală nu reușesc să traverseze joncțiunea cortico -medulară. Ele sunt supuse
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au markeri caracteristici limfocitelor T: au receptori de mică afinitate pentru Fc γ și pentru IL-2, formează rozete E, produc IL-2 și IFN γ, dar au și receptori caracteristici seriei mieloide. În dezvoltarea lor, celulele NK nu sunt dependente de timus. Celulele NK tipice au viață scurtă și reprezintă o linie importantă, primordială, în evoluție, cu rol esențial în mecanismele de apărare înnăscută a organismului. Ele sunt active în respingerea grefelor și a celulelor modificate sub raport antigenic. Funcția celulelor NK
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mică decât cea normală. Efectul acestei interacțiuni este liza celulei-țintă. Acțiunea definitorie a celulelor NK este citotoxicitatea. Ele lizează fără restricție CMH, celulele tumorale sau pe cele infectate cu virusuri. Activitatea celulelor NK este foarte înaltă la șoarecele nud (fără timus) sau la șoarecii timectomizați neonatal. După activare, celulele NK eliberează γ IFN. Cel mai studiat receptor membranar al celulelor NK este receptorul de mică afinitate pentru Fc al IgG (CD16). O subpopulație distinctă a celulelor NK o reprezintă celulele K
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Lesk, 2007). Haplotipurile CMH controlează compatibilitatea donator-receptor în transplantul de organe și țesuturi și influențează tabloul clinic al manifestării bolilor autoimune. Complexele peptidice CMH declanșează răspunsurile imune la adulți și sunt implicate în înlăturarea celulelor T auto-complementare în cursul dezvoltării timusului. Moleculele CMH sunt înzestrate cu diferite specificități de legare și pot prezenta diferite seturi de peptide. Persoanele ale căror molecule CMH nu pot prezenta eficient epitopii unui anumit patogen sunt mult mai predispuse la infecții cu acesta. Haplotipul CMH poate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la om, gena pentru TCR-delta desemnată TCRD se află în cadrul locusului genic TCRA, în amonte de cele 50-100 segmente genice J (alpha) și anume între V (alpha) și J (alpha). Segmentele genice TCRD suferă rearanjare, în dezvoltarea ontogenetică timpurie a timusului, pe când cele TCRA realizează rearanjarea în cursul ontogenezei timice târzii. Satyanarayana și colaboratorii (1988) au analizat organizarea structurală a locusului alpha / delta în linia germinală, iar Koop și colaboratorii (1994) au realizat secvențierea a 97,6 kb de ADN care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
N-terminal transferază, cu realizarea unei regiuni N de diversitate, fac ca repertoriul liniei germinale de segmente genice TCR să poată genera un număr estimat de 10 (15) tipuri diferite de catene alpha / beta TCR (Davis și Bjorkman, 1988). În timus, timocitele imature recunoscând CMH propriu sunt selectate să supraviețuiască și să se diferențieze prin mecanismul selecției pozitive, pe când timocitele autoreactive sunt eliminate prin selecție negativă. În parte, selecția pozitivă este mediată prin conectarea domeniului peptidic (CPM) al TCRA. Wu și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]