14,383 matches
-
în dubla dimensiune semnalată, căci visează la binele și eticul colectiv și, în egală măsură, la respectul pentru persoana umană. Negocierea între cele două "morale" este pentru el inacceptabilă sau, poate mai exact, față de relativul echilibru dintre ele, opțiunea sa tinde să privilegieze eticul contra "realismului" politic și a acțiunilor ce decurg din el. Dacă suntem însă mai atenți, observăm că ceea ce Weber numise "morală a acțiunii" sau a "puterii" este într-o așa măsură distanțat și contrar în raport cu orice exigență
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
este, între virtualitatea posibilului și ceea ce există în natura materializată" (Le Théâtre et la Peste). Fără îndoială că nu acesta este teatrul ale cărui spectacole sunt anunțate în calendarul zilei din cotidiane și reviste. Acesta este teatrul spre care au tins marii profeți ai scenei, Brook, Grotowski, Living Theatre, Barba) cu opera cărora Monique Borie e familiară și pe care o discută din unghiul continuității cu ideile și străfulgerările lui Artaud. E un teatru mai ușor de realizat în gând decât
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
sfidează înregimentarea în bărbați/femei. De altfel, mulți critici de film consideră că această sexualitate proteică a devenit un simbol al Spaniei ultraliberalizate de după cenzura lui Franco. Există și trăsături ale melodramei care subzistă, ca de pildă faptul că personajele tind către acțiune, nu către reflecție. Apare și tradiționalul triunghi conjugal - plasat însă în copilăria personajelor - doar că acesta nu mai e heterosexual, ci homosexual, cu tușe de pedofilie. Decorul de orășel de provincie e și el tipic melodramei. Tot la
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
munca sa din atelier.. Din instituție profesională severă și rece, așa cum a fost el cîndva, prin perioada interbelică, premiul a ajuns un fel de organizație civică și apolitică prin absorbția tuturor culorilor politice, dar și una umanitară sui generis ce tinde să se substituie ajutorului social prin încurajări, e drept, mai mult morale. Iar de aici se poate trage ușor concluzia că unitățile de măsură cele mai frecvente în acodarea premiilor au fost interesul administrativ și duioșia. Cum și una și
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
care pricină Clujul n-a cunoscut învolburările civice, riscantele disocieri de conștiință pe care le-a oferit, bunăoară, Iașul cultural (de la Mihai Ursachi și Luca Pițu la Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei ș.a.), rămînînd circumscris unui culturalism în sine, tinzînd spre intemporalitate. Ba chiar a manifestat o reținere igienică față de disidență, o dovadă fiind, de exemplu, opiniile lui Marian Papahagi, împărtășite, către finalul "epocii de aur", unuia dintre studenții săi, cum că Paul Goma "este un individ total lipsit de
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
în ultima vreme un semn distinctiv al scrierii marcat colocviale și voit deviante din unele mesaje de pe Internet. De fapt, substituirea reflectă o trăsătură fonetică autentică a oralității: înaintea unei consoane sonore, în așa-numita poziție de neutralizare, sunetul ș tinde să se asimileze, devenind j; în poziția respectivă se poate produce și un sunet intermediar, între surda ș și sonora j - și în orice caz nu există posibilități de confuzie: șmecher și jmecher sînt pronunții în variație liberă. Desigur, normele
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
în română în mod specializat, diferențiat: prin prepoziția din dacă mulțimea de referință este desemnată de un singular cu sens colectiv ("unul din grup") și prin prepoziția dintre dacă e vorba de un substantiv la plural ("unul dintre tineri"). Unii tind să considere această recomandare ca o regulă fermă, absolută; în unele edituri și redacții se corectează sever textele, eliminîndu-se, ca și cînd ar fi o greșeală, combinația prepoziției din cu un plural ("unul din tineri"). De fapt, presupusa regulă reprezintă
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
desigur nu au cum intra în circulația curentă. Folosit fără determinanți, mai ales la singular, cuvîntul pastă evoca în română alte realități (pixul, periuța de dinți, terciuirea); chiar în context culinar, era mai familiară pasta de tomate. În prezent se tinde totuși să se folosească singularul pastă/a și mai ales pluralul paste, fără specificări, cu sensul culinar italienesc: "alte rețete de paste / spaghetti"; "pe produsele Barilla scrie exact tipul de pastă" (desprecopii.com/forum; fiind vorba de un text din
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
substantiv românesc masculin, articulat hotărît; echivalarea finalei cu un articol produce totuși în scris o oarecare inadecvare: articolul nu e material prezent (într-un singur i). În plus, se percepe chiar o oarecare nepotrivire semantică, în mod normal aceste cuvinte tinzînd să fie interpretate ca neutre, nu ca masculine. Echivalența între forma percepută ca nearticulată și cea percepută ca articulată se observă în texte: "În Italia, fotbaliștii steliști se dau în vînt după Ťravioliť"; "Ťravioliť, unul dintre numeroasele feluri de paste
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
imaginile pe care Mattis Teutsch le experimentează în acest moment împing percepția către o lume bidimensională, populată de realități spectrale, de amprente ale unui uman sublimat. Pictorul codifică și conceptualizează acum cu o asemenea siguranță și rigoare încît ficțiunea imaginii tinde să se substituie lumii tridimensionale și să instituie un alt proiect de realitate. În plin realism socialist, Mattis Teutsch sabotează existența imediată, formele recognoscibile și obiectul tangibil, sugerînd implicit că există o altă lume și un alt tip de existență
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
decongestionare a partiturii și, cum orice vector trebuie consumat pînă la capăt (adică, pînă la schimbarea sensului), s-a ajuns la aleatorismul total, la free-music ori la Freies Zusammenspiel, prin urmare la non-partitură. În prezent se pare că scrierea muzicală tinde să ancoreze într-o zonă de echilibru, adoptînd ceea ce i se confirmă ca fiind oportun din severitatea notației tradiționale, cultivînd, totodată, o anume libertate de sorginte improvizatorică, amprentă a conjuncției cu experiențele muzicale extraeuropene. Cînd însă se pune problema decriptării
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
cotidiene sau amintiri încărcate cu o brumă de nostalgie. Povestirile par scenarii de scurt-metraje, secvențe ale unei intruziuni clandestine în medii anonime, fără istorie, marginale și letargice. Mircea Mihăieș vorbește inspirat în prefață de ,un Levant ale cărui mize existențiale tind spre zero." Naratorul dă viață acestui mediu, dar nu îi și relevă misterele: există mereu senzația că ceva scapă. Este însă numai efectul spunerii, al vocii povestitorului care știe ce, cum și, mai ales, cît anume să spună pentru a
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
de cîte-un interludiu, ea urcă, aproape tot timpul, în fața vieții cu jumătate de ton. Rar, foarte rar, se-ntîmplă să se-ntoarcă mănușa. Dau, cu toate astea, peste asemenea rînduri, prinse în argumentul unei cărți: , În țările saturate de istorie, omul tinde să considere că viața i-a fost strivită sub povara împrejurărilor. Dar dacă ar exista un străin care ar spune povestea acestui om după moartea lui, istoria ar apărea ca o serie de simple episoade ale existenței sale. Ea nu
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
anii cînd începea declinul sărutului de pace. Se trece astfel de la o comuniune bucală la o comuniune vizuală, evoluție care se înscrie într-o mișcare de abstracțizare." Yannick Carré vede în asta reculul unei concordanțe sociale și spirituale către care tindea civilizația medievală în secolul al XII-lea, sfîrșitul coeziunii între toți membrii aceleiași familii, uniți întru corpul lui Hristos, manifestînd nu doar dorința unei armonii colective dar și individuale și interioare sub un aspect concret și carnal foarte caracteristic pentru
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
dezamăgitoare, dar de fiecare dată, cu entuziasm și bună credință încearcă să propună și căi de remediere a situației. Iată cum se prezintă în viziunea sa desenul realist, deloc idilic, al cultului ortodox de la noi: , În România, kitsch-ul eretic tinde să devină a doua natură a cultului ortodox. Este aproape imposibil să găsești, în zeci de orașe din țară, o biserică cu un program liturgic decent, fără forfecări nemiloase în tipic, cu slujbe neîntrerupte de telefoane mobile și un Ťdu-te
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
inovația mocnește întotdeauna în cenușa tradiției), apare în ochii multora ca un act de desuetudine. Dar oare un act de aparentă desuetudine nu poate purta în el tocmai germenul viitoarei sale anulări, constituind un prim prolog dintr-o succesiune care tinde spre un concret încă necristalizat? Căci dacă nu ne-am afla în prezența unor artiști care ne-au dovedit, cu alte prilejuri, că au fiecare o personalitate bine definită și o expresie calitativă fără echivoc, am putea bănui, într-adevăr
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
ați beneficiat de ceea ce e nevoie pentru a combate obstacolele pe care inerția naturii și lașitatea inimii le ridică în fața cunoașterii; mai mult decît simplă agilitate, energia dumneavoastră creatoare este puterea productivă orientată spre exterior, o exaltare a psihicului ce tinde în chip imperios către expresia poetică. Din aproape orice cronică faceți o ars combinatoria, un joc al sensibilității ordonat prin inteligență datorită neîntreruptei reluări d-a capo a viziunii asupra unei realități mai profunde decît aceea pe care ne-o
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
sunt adunate și cîteva note lexicale: evoluții recente a unor cuvinte-clișeu: dialog, mass-media, a manipula, vizavi de... De altfel, volumul ilustrează două faze distincte ale istoriei recente a limbii române: anii '60-'80, dominați de prestigiul științei, de cenzura oficială, tinzînd spre discursul neologistic, stilul căutat, plin de clișee, majoritatea cultisme - și apoi perioada de după 1989, caracterizată de presiunea oralului asupra scrisului, de permisivitate, de neglijența voită (din populism) sau involuntară, de ,deplasarea stilistică către registrul Ťsubliterarť și, adeseori, Ťsuburbanť" (p.
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
Rodica Zafiu De două ori, în ultimele zile, am auzit o formă lingvistică surprinzătoare și amuzantă, despre care tind să cred - din pricina repetării ei, în situații asemănătoare, dar de către persoane diferite - că este destul de răspîndită în codul oral actual. În cele două dialoguri comerciale, în care îmi revenea rolul clientului, mi s-a propus la un moment dat "să
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
care Guénon o susține riguros. Dă, pe lîngă asta, și rețete de ,asimțire" a acestui Unu inexprimat, căutînd căi pe care absolutul se împărtășește fără să se împartă: limbile, cetele de îngeri, culoarele de aer ale spațiului. Recuperarea la care tinde el ține, oricum, mai mult de o nostalgie de eon în declin decît de-un totalitarism revanșard, pus pe ,amenzi". Cumva pe aceeași potecă înaintează Simone Weil, făcînd din credință un mijloc de slăbire a mecanismelor antireflux pe care viața
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
de redus la forme inițiale. Nu există materie moartă, ci doar necunoscută. Criticând teroarea perfecțiunii descurajante a Demirgului, tatăl clama, chipurile, modest: , Nu avem ambiția să-L concurăm.Vrem să fim creatori în sfera noastră inferioară, vrem creația pentru noi, tindem spre voluptatea creației, vrem, într-un cuvânt, să fim creatori". Nu pretind perenitatea, mulțumindu-se cu provizoratul și efemeritatea unei singure forme. Altminteri spus, omul-manechin. Și continuarea ,lecției" este cu adevărat surprinzătoare. Omul-manechin nu trebuie tratat cu ușurință, căci materia
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
a visului-visare, interferează armonios, câteodată și contrapunctic, asprimile ambianței palpabile cu digresiunile lejere ale închipuirii. Avem doar de-a face, cum s-a mai spus, cu o ,autobiografie fantastică". Considerată din perspectiva teoretică a celor câteva repere poetice amintite care tind să se aglutineze într-un sistem coerent și unitar, cu oricâte neîmpliniri, lumea în care trăiește autorul se alcătuiește mai ales pe principiul antinomiilor existențiale: spirit-corporalitate, absolut-materie, masculin-feminin, evidențiate prin intermediul unui procedeu de aceeași natură dual-contradictorie - prezentul contemporan și trecutul
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
Creației. Paula Ribariu construiește prin imagine dar, în aceeași măsură, construiește prin cuvinte. Lumea se naște pe măsură ce este formulată, iar expresia, odată eliberată, se ordonează de la sine în adevărate arhitecturi. Dintr-un univers al arhetipurilor, al începuturilor mitice, acestă pictură tinde să devină un model ideal nelocalizat încă și aparținînd unui viitor continuu. Prezentul acestei forme de existență cu totul speciale, disputată în aceeași măsură de memorie și de visul proiectiv, este unul tentacular: discursul și logica formelor, provocările optice nemijlocite
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
de concesie. E o dovadă că hai a trecut de la îndemnul la mișcare, deplasare (,Hai la câmp") la unul mai general, de acțiune (,Hai la treabă"), apoi la acțiunea verbală (,Hai să zicem") și a devenit o simplă marcă pragmatică, tinzînd spre gramaticalizare (,Hai să fie"). Evoluția nu e încheiată; deocamdată excesul de hai în dialoguri ni se mai poate părea cam colocvial, uneori aproape nepoliticos - dar tendința este firească și chiar motivată din punct de vedere strict lingvistic.
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
Marina Constantinescu Dar, unde mergi, fără de mine n-ai să poți face nimica." De cîte ori n-am auzit, nu ni s-a citit, n-am citit, n-am invocat aceste vorbe. Ceea ce tindeam să cred că este doar misterul poveștii, am înțeles, cu maturizarea, că este tîlcul vieții. Într-adevăr, nimic nu prea poți să faci fără însoțitori. Fără inițiere, fără asumarea experienței pe cont propriu. Însoțitorii pot deveni, la un moment dat
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]