294 matches
-
Marii Uniri v. ""Noua spiritualitate": identitate obturată sau criză culturală?", în Ion Dur, Cariatide, Editura Psihomedia, Sibiu, 2007, pp. 18-29. 33 Reiterăm aici idei din sursa citată anterior, fără trimitere bibliografică. 34 v. Gândirea, nr. 8-9 din 1928. 35 v. Tiparnița literară, nr. 2/1928; ancheta a fost organizată de Petru Comarnescu, era intitulată chiar "Noua spiritualitate" și solicita răspuns la următoarea întrebare: "Observați, în cadrul preocupărilor dv. sau al întregii culturi, deosebiri care ar întemeia încrederea într-o nouă spiritualitate de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vâlcene (sec. XVII-XVIII), publicată în 1981. Cu aplecare spre domeniul literaturii române vechi, pe urmele profesorului său ieșean I. D. Lăudat, istoricul literar cercetează vechile centre de cultură (Cozia, Govora, Bistrița, Horezu, Râmnic), cu meșterii tipografi, manuscrisele și cărțile ieșite din tiparnițele vâlcene, Antim Ivireanul, episcopul Damaschin, Chesarie de Râmnic, Grigore și Naum Râmniceanu fiind nume care au dat strălucire „școlii de la Râmnic”. Cercetarea depășește cadrul local, interesând pe specialiști prin informația oferită, dar și marele public prin pasiunea cu care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
ce reprezenta gruparea partizanilor introducerii limbii române, cât și postelnicului Constantin Cantacuzino, înclinat în acțiunile sale să sprijine umanismul greco-latin. Dar slavona, ca și posibilitățile pe care le oferea, reprezintă o parte din preferințele omului de cultură. Ca limbă a tiparnițelor, aceasta putea asigura transferarea valorilor culturale create de români la popoarele slave ortodoxe din jur, sporind și consolidând faima Țării Românești, iar iradierea spiritualității românești păstrătoare a valorilor ortodoxe într-o epocă în care sud-estul european trăia sub amenințarea Semilunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
București, pregătindu-și doctoratul la Paris (1930-1931). Debutează cu versuri în 1926, la revista „Lumea” (Iași), sub pseudonimul Eraclie Pralea, apoi își începe colaborarea de lungă durată la „Cuvântul”, fiind și redactor al acestui ziar (1927-1934). Concomitent, va colabora la „Tiparnița literară”, „Vitrina literară”, „Vremea”, „Contimporanul”. Semnează și cu pseudonimul de sursă gidiană Amyntas. Înapoiat de la Paris, participă, în 1932, la organizarea grupării Forum (cu Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu ș.a.), înlocuită curând de gruparea Criterion, precum și la întemeierea revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
doctorului, suspină bunica. Avea mare încredere în ea? ischitește satana de nepot, adică eu. Lăsa totul pe mîna ei, trata și bolnavii cum îi spunea el. Și la război? aduc vorba șiret. Da. A lăsat totul în grija ei. Și tiparnița de bani? Poate. Mie nu mi-a zis nimic. Bunico, dar dacă o fi fost, unde crezi că putea s-o îngroape? Nu știu. Poate tot pe acolo, pe la conac. Dar este blestemată. A preluat-o Satana și de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cele din urmă prin audiovizual de Universitate și de sferele literaților, astfel încît viața politică este eliberată de sub tutela aparatelor și aleșilor. Invectivele profesorilor împotriva micului ecran (1960-1980) sînt ecourile strigătelor din gură de șarpe ale călugărilor copiști (1480-1510) împotriva tiparniței? Și într-un caz, și în celălalt, profesioniștii refuză disponibilizarea prin expropriere și scoaterea la licitație a secretului corporației. Un mediu închis izbucnește, o concurență "neloială" se produce, amatorii se umflă în pene fără să știe. "Miracolul grec" al alfabetului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Frollo, arhidiaconul catedralei, pronunță, răsfoind un Pierre Lombard nou-nouț, editat la Nürnberg, și contemplînd catedrala, o propoziție enigmatică: "Cartea va ucide edificiul." Urmează o celebră meditație profetică, anacronică (căci știm că toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și nebunesc de înțeleaptă. Imaginați-vă un romancier creionînd un arhidiacon comunist în mai 1968: "Secretarul de partid privi pentru cîtva timp în tăcere monumentala casă de sticlă, apoi întinse suspinînd mîna stîngă spre televizorul care trona pe masă și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
apare de obicei în urma unor cataclisme majore când se produc distrugeri, activitatea este perturbată, nu mai vin bani la buget, iar statul rămâne fără bani pentru a face plățile. Atunci singura soluție este ca acel stat să dea drumul la tiparniță să facă banii de care are nevoie, aceștia ajung în surplus pe piață și normal, valoarea lor reală scade în aceeași măsură. Puterea de cumpărare a populației se reduce drastic, și practic prin această mutare statul taxează sau pur și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
tot unde el făcea cunoscută învățătura creștină 3. Îmi amintesc de frica prin care trecuse într-o noapte. Încă de la sosirea lui în Alcalá, a făcut cunoștință cu Don Diego de Eguía1, ce locuia la fratele său, care avea o tiparniță în acel oraș, fiind și foarte bogat. Amândoi îi dădeau pomană pentru a-i ajuta pe săraci, iar fratele lui Don Diego îi găzdui pe cei trei tovarăși ai Pelerinului. Într-o zi, pe când acesta veni să-i ceară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luat în seamă doar „netocmeala și lipsa lor.” Eu zic să nu ne îndepărtăm de școală și să ne gândim că acolo unde este învățătură se vor tipări și cărți. Așa sa întâmplat și la mănăstirea Trei Sfetite. De sub teascurile tiparniței trimise de „Pătrașco Moghila arhiepiscopul Kievului”, așezate în chiliile mănăstirii - în 1643 - a ieșit „Cazania” sau „Carte românească de învățătură”, prima tipăritură în limba română. Aș mai adăuga și „Sinodul interortodox de la Iași”, care s-a ținut în sala Gotică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sama...prea fericitului Patriarh, ca să le fie purtătoriu de grijă și kiversinitoriu; și când se va duce din țară să le poarte de grijă Epitropii sfinției sale.” Cu toate că s-a pornit la această treabă cu mult suflet și inimă curată, totuși tiparnița și școala n-au avut viață lungă. După secularizarea averilor mănăstirești, în decembrie 1863, la Sfântul Sava a rămas o bibliotecă însemnată compusă mai ales din cărți grecești. - Biserica era declarată mănăstire, avea călugări, dar nu avea nici unele pentru trai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Si cum se întâmpla în acele vremuri, biserica Cetățuia a fost închinată chiar la terminarea zidirii Sfântului Mormânt din Ierusalim. - Mai află, dragule, că aici s-a înființat în anul 1682 o tipografie, care a tipărit cărți grecești.Era singura tiparniță de acst fel din întreg răsăritul. Si uite așa vremea a trecut peste mănăstirea Cetățuia și ceva-ceva din prezicerea lui Mahomed al IV-lea s-a produs. Zidul dinspre apus s-a prăbușit odată cu buza dealului pe care se sprijinea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care avea tabăra pe șesul Țuțorei. Mihail Kogalniceanu spune că atunci hogea ar fi strigat din turnul clopotniță al Sfântului Nicolae Domnesc, biserica rămânând închisă până ce pe tronul Moldovei a venit Antonie Ruset voievod. La Cetățuia a existat și o tiparniță, care tipărea cărți grecești și în limba arabă. Lunga istorie a Cetățuii a fost marcată de numeroase evenimente. Să amintim că Dimitrie Cantemir s-a retras aici, pentru a putea organiza reprimarea revoltei lefegiilor săi. Apoi,în 1717, Mihai Racoviță
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și biografia lui Costache Negruzzi („Limbă și literatură”, 1969), Întregiri la biografia lui I. Eliade Rădulescu (1972) ș.a. De asemenea, o parte semnificativă a contribuțiilor publicate în reviste alcătuiește substanța cărților Din istoria culturii argeșene (1965), Mărturia documentelor de la vechile tiparnițe românești la Nicolae Labiș (1985). Altă lucrare, Ovid Densusianu. Fișier (1973), cuprinde imagini ale manuscriselor, note bibliografice, fotografii din arhiva personală a filologului român, reproduceri după coperta celor dintâi ediții ș.a. Dacă rigoarea selecției și autenticitatea surselor utilizate nu pot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
Rădulescu, București, 1972; Ovid Densusianu. Fișier, Deva, 1973; Pe urmele lui Mihai Eminescu..., București, 1978; Pe urmele lui Mihail Kogălniceanu..., București, 1979; Pe urmele Veronicăi Micle..., București, 1981; Întregiri documentare la biografia lui Eminescu, București, 1983; Mărturia documentelor de la vechile tiparnițe românești la Nicolae Labiș, București, 1985; Caleidoscop eminescian, București, 1987. Ediții: Mihail Kogălniceanu, Scrisori. Note de călătorie, București, 1967 (în colaborare cu Dan Simonescu); Veronica Micle, Poezii, pref. edit., București, 1969, Corespondență, pref. edit., Cluj-Napoca, 1979; Ion Popescu-Piscu, Viața mea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
în slavonă, tipărirea și răspândirea lor în tot estul Europei și, nu în ultimul rând, fondarea și subvenționarea de școli de teologie în care să fie transmise litera și spiritul creștinismului răsăritean. Parte a acestui plan vizionar sunt cele două tiparnițe trimise de la Kiev în Țările Române, în 1635 la Târgoviște, pe vremea lui Matei Basarab, și în 1642 la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu. Conform aceluiași plan, avea să apară și Colegiul de Teologie din Kiev în 1631. Doar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o traducere în slavonă a textului spaniol. O ediție recentă a acestei versiuni aparține tot editurii Anastasia și a apărut în anul 2000, la București. La puțin după dispariția Sfântului Paisie, în 1807, la mănăstirea Neamț, a fost adusă prima tiparniță. Era momentul când limba română câștigase definitiv bătălia cu slavona în interiorul bisericii românești, astfel încât tipografia de la Neamț începe să publice în special traducerile în română, realizate aici în timpul lui Paisie de către ucenicii săi. Manuscrisele traducerilor sale în slavonă, în majoritatea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a învățăturii și tradiției ortodoxe autentic bizantine, pe care a încercat să le păzească și să le transmită neschimbate urmașilor, prin traduceri de texte patristice din greacă în slavonă, prin tipărirea și răspândirea lor în tot estul Europei, trimiterea de tiparnițe și meșteri tipografi la Târgoviște (1635) și la Iași (1642), prin scrierea „Mărturisirii Ortodoxe”, adevărat program dogmatic al spațiului comun ortodox, dar mai cu seamă prin organizarea și supravegherea Colegiului de Teologie, pe care l-a dorit a fi un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Noaptea de fericire (1944; Premiul pentru proză al Editurii Cugetarea). Scriitorul, funcționar la Ministerul Artelor și Cultelor (1923-1929), bibliotecar și referent la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale (1929-1944) și secretar general al Uniunii Scriitorilor Democrați (1944-1949), a publicat sporadic în „Tiparnița literară”, „Cuvântul”, „Universul”, „Caietul de poezie al «Revistei Fundațiilor Regale»”, „Dimineața”, „Facla”, „Adevărul”, „Viața literară”, „Azi”, „Lumea românească”, „Mișcarea literară”, „Reporter”, „România literară”, „Ramuri” ș.a. A lăsat două cărți pentru copii și, în 1966, și-a retipărit versurile (completându-le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
se grăbește să-și tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) și se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” ș.a. Redactor a fost, în 1936-1937, la „Adevărul” și „Dimineața”, semnând articole pe teme culturale, interviuri și numeroase cronici muzicale. În acest timp anunța noi volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
decât o porțiune, restaurată și adusă la forma originară de arhitectul Leocompte de Nouy, între anii 1884-1904. În această biserică erau unși domnii Moldovei în secolul al XV-lea, până la anul 1849. La 1679 aici a ființat mitropolitul Dosoftei o tiparniță. Până la 1749 a ființat și o școală pentru mazili, negustori și bresle, în apropiere fiind chiar o mahala a breslașilor. Iată-ne și la Palatul Culturii, construit ca sediu administrativ între anii 1906-1925 de arhitectul I. D. Berindei, pe locul vechiului
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pentru ca apoi să se atașeze de gruparea condusă de Camil Petrescu, care îi publică, în 1927 și 1928, poezii, traduceri și note critice în „Universul literar”. Anterior, iscălise câteva articole în ziarul „Dreptatea”. Mai colaborează la „Sinteza”, „Vitrina literară”, „Contimporanul”, „Tiparnița literară”, „Radical”, „Excelsior”, „Cuvântul”, „Clopotul”, „România literară” (la care e, timp de un an, cronicar literar), „Azi”, „Reporter”, „Herald”, „Progresul social”, „Vremea”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Studio”, „Lumea românească”, „Viața românească”, „Universul literar”, „Pământul românesc”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
credincios (în felul lui!Ă, trebuie să adaug că în aceeași vară, ’65, speriat că încă o dată voi fi mințit și amânat de cerberii culturali ai regimului, nemaisuportând tensiunea așteptării - mi se spusese că manuscrisul romanului se afla într-o tiparniță la Cluj; de ce la Cluj?! și de ce întârzia?! -, în loc să mă afund în alcool sau într-o intrigă oarecare amoroasă cu una din fetele frumoase și îmbietoare ce-mi stăteau în preajmă și pe care nu le speriau teoriile mele abracadabrante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apelat la un alt apropiat al nostru care se numește Bogdan Artene, ca și noi, nesătul de cartea scrisă cu cerneală tipografică. Acesta, ca și altă dată, a răspuns cu „gentilețe” apelului său, și i-a dat-o personal la tiparniță, urmând să apară, dar timpul se grăbește încă odată... Vocea, după cum spuneam, părea tot mai stinsă, dar fraza, luciditatea și corectitudinea ei nu erau afectate, ci curgătoare, încărcate de conținut, într-un fel tonice, de natură să-mi aducă liniște
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nobili români Ciocan, Varzaru, Gologan, Cioabă, Vornicov, apoi familiile Cantacuzino, Sturza, Catargi, Ghica altele de cât cele deja menționate, Rosetti, Hârjău, Măcărescu, Cănănău. Este binecunoscut Mitropolitul Petru Movilă de la Kiev care a reorganizat ortodoxia din Sud-Estul european și a trimis tiparnițe domnitorilor Vasile Lupu și Matei Basarab. Succesorul său Mitropolitul Silvestru Cosovici era și el român de origine. A fost profesor și primul "prefect" al Colegiului Movilean. Spătarul Nicolaie Milescu, originar din Milești Vaslui, a servit sub mai mulți domnitori ca
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]