280 matches
-
doi. Și după ceaiuri, înghețată, prăjituri cu cremă Voi fi în stare să duc momentul la extremă? Căci deși am plîns și am postit, am plîns și m-am rugat, Deși mi-am văzut capul (ușor chelit) purtat pe o tipsie Nu sînt profet - ce spun nu-i vreo filozofie; Mi-am văzut momentul măreției pîlpîind, Pe Lacheul Veșnic întinzîndu-mi haina și rînjind, Și-am fost înspăimîntat. Și după toate cele, oare s-ar fi meritat, Ca după ceaiuri, marmelade și
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
totdeauna lucrurile pe tărîmul mitului. În acest mit particular, e dominantă o cometă. Puțini sînt magii care o văd, iar celor care o și înțeleg (Athos și Bragelonne) le prevestește, redundant, o moarte iminentă. Cu o cometă am putea asemăna tipsia de argint, care, în mica insulă Sainte-Marguerite, brăzdează cerul. În plină zi, cînd e mai soare și mai cald, și nicidecum în miezul nopții. Încă o dovadă că această lume e pe dos. Cum altfel ar putea fi, dacă fratele
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Însă dovedește că e fiu de rege (încă un fiu, al cîtelea?) prin acest unic gest de a răsturna ordinea cosmică, deși afirmă că-și acceptă, totuși, soarta. El își scrie numele și rezumă, într-o frază, viața pe o tipsie de argint, pe care o aruncă pe o plajă, de la o fereastră a întunecatei închisori și o transformă astfel în cometă ce apare la amiază. Așa se face că un personaj, ce are, poate, cele mai multe nume dar nici unul în acest
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
prin descrierea traumei lor. De aceea, în orice act de spovedanie intră un imbold drastic de primenire lăuntrică, iar Nicolae Radu se supune lui. Ajuns la o vîrstă cînd viața, în loc de a se deschide spre viitor, se întinde toată pe tipsia trecutului, cînd așadar conștiința își rumegă amintirile din lipsa altui obiect de interes imediat, autorul n-are ezitări în a-și pune în lumină părțile stînjenitoare. De aceea, cititorul are sub ochi un bilanț interior la care Nicolae Radu recurge
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
discoase, cine linguri, cine sfite, cine zvezde, cine epetrafile, cine cruci, cine icoane, cine candile, cine cărți, cine sfeșnice, cine lumînări, cine aur, cine mărgăritariu, cine inele, cine brățări, cine oglinzi, cine piepteni, cine arginturi, cine arămuri, cine talere, cine tipsii, cine linguri, cine furculițe, cine tingiri, cine capace, cine pirostii, cine frigări, cine grătare, cine sfeșnice, cine mucări, cine velințe, cine strae (...)” E aproape de prisos să mai precizăm că tot acest inventar, în aparență prozaic, se prelungește în spațiul purei
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
Agramatismul trupului tău - un timbru lipit greșit pe o carte poștală care nu-ți cere nicio recompensă în schimbul zilei de mâine. Bani sau obiecte? Totuna! Oare câte capete tăiate au pretins lipsa de viitor a zilei în care, pe o tipsie de argint, ți s-a anunțat trădarea? VORBIRE Urma trupului tău se risipește în iarbă și, deodată, lumina devine o altă formă a vorbirii. CONCERT Sunt singur în parcul cu femei care nu știu să moară. Somnul indeciziei s-a
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
curg spre tine, ci tu curgi spre un liman mai larg. Așa se face că, atunci cînd îți judeci trecutul în raport cu niște idealități - iar țara sau Dumnezeu sînt astfel de idealități suverane - nu poți să nu-ți pui viața pe tipsia unor semnificații suprapersonale. Și chiar acesta e cazul Lidiei Stăniloae. Autoarea recurge la o descriere retrospectivă săvîrșită în matca unei priviri spirituale. Iar hotarele care îi mărginesc perspectiva sunt în număr de trei: prezența lui Dumnezeu, cultura țării și figura
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
respect și cu speranța că vei veni să ne distrăm împreună la cel mai mare festival: acela în care ne vom întâlni cu bucurii, peisaje de Răsărit sau de Apus, cu dimineți proaspete cu picături de rouă, cu razele acelei tipsii de aur care va cerne pulbere pe geamul ferestrei casei și al sufletului meu. Vacanță, tu ești ca un tărâm plin de minunății și mă aștept ca la tot pasul - fie din straturile de condurași, fie din cele cu busuioc
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
de pe-o trambulină, vegheată de pânda Tudorei și de ochiul cerbului Tudor, se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ntreagă la măciulii, prăpădindu-se de râs, căci le asemuiau cu mura mădularului bărbaților lor. Le-au cărat în coșuri pe prispa caselor și acolo, râzând încă, le-au stors în amurg de vlaga lapților groși și au întins pe tipsii, la aer, "sămînța de țigan", cum îi spuseseră în cele din urmă. În câteva zile, laptele covăsise, se-ntărise ca brânza și apoi ca piatra. Părea o cretă săpu-noasă alb-albăstrie, o crustă pe care tot muierile au pus-o-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jet pro-pulsor, până ce rămaseră curați și limpezi ca lumina cugetării. Ajunși lângă stele, cerurile se deschiseră și sătenii zăriră iarăși, orbitoare, fața miloasă-a Dumnezeirii, în care îngerii se cufundară ca-ntr-un aer de aur. Iar acum săniile tăiau tipsia întinsă și însorită a câmpului fără drumuri. Căluții fornăiau din nările fierbinți, scoțând fuioare de aburi. Câte o femeie, albită cu totul după noaptea mâniei, privea speriată-napoi, făcîndu-și cruce cu limba în gura închisă, dar numai dâra tălpicelor se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
carne din carnea lui, s-ar prăbuși în somatic, năclăindu-se-n umori și țesuturi, ar depăși apoi, cu ce chin, a doua barieră, trup-lume (căci sîntem păpuși rusești imbricate una într-alta) și-n fine-ar ajunge, depășind și tipsia de aur a lumii, la aceeași lumină a vidului fericit, căci timpul și spațiul și ființa sânt una... Există zei, dar unde este Zeul? Pentru ce-ați venit aici, din turnurile voastre, din farurile voastre rotitoare? De ce-ați coborât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
propriul ochi reflectat pe lentilă, cu gene lungi și negre, cu iris căprui în jurul pupilei aurii în care fremătau, cu umbrele lor neînchipuit de subțiri, firișoare ca de lână și animalicule mai evoluate, cu branhii și cili în continuă agitație. Tipsia de aur bătut mă ținea în transă minute-n șir, până când un nor o dizolva și suprafața lentilei devenea iar pânza strălucitoare a unui miniaturist, cuprinzând Bucureștiul în ochiul de pește al sticlei reci. De fapt, așteptam norn, oncît de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un El Greco spălăcit, Uciderea pruncilor, o lucrare slabă a lui Brueghel din cauza culorilor prea țipătoare care îți lăsau impresia că infamia se petrece într-un parc de distracții, și un cap al lui Ioan Botezătorul nesemnat, așezat orizontal pe o tipsie într-o compoziție macabră. Așa ar trebui procedat, mai ales acum cînd tot lagărul comunist s-a prăbușit. Nu vom avea decît de cîștigat de pe urma faptului de a face pe proștii, asta dacă nu cumva chiar sîntem în realitate. Izolarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
peste tot. A plâns, s-a văitat, dar dreaptă și neînfrântă. Acum însă, de când neica Șerban a ajuns domn, de când s-a întors belșugul și pentru ei, mama, sau i se pare doar lui, a îmbătrânit. Nu este părere. Pe tipsia ei de argint, mâncarea pe care el o savurase ea aproape că n-o atinsese. Nu-i mai plăcea să se vaite, era senină, dar în conversație se întorcea în trecut departe, la Mărgineni, pe când erau ei mici sau și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Peste astea am adaos dresuri, gâturi de raci, capere, cucunari tăiați mărunt, migdale pisate și le-am pus la fiert cam un ceas. Am prăjit apoi felii de pâine în untdelemn, le-am așezat ca pe un pat pe fiecare tipsie, am scos cu grijă bucățile de șalău, le-am împărțit pe feliile de pâine prăjită și am turnat deasupra ostropelul. Vă place? Spătarul întinse mâna spre bucătar, ținând între degete o monedă de argint. Bucătarul sărută grăbit mâna și-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile turcești din lemn de stejar cu încrustații de sidef și de fildeș, paravanul ornat la fel, ascunzând un colț al odăii, cu un șal de muselin atârnând peste el, masa joasă cu tipsii de argint cu dulciuri, cele câteva suporturi pentru cărți deschizându-se în X, pline de catastife și volume legate în piele. — Mă iertați, răspunse ea la salutul celor doi bărbați. Treburile antrepozitului mă rețin aici toată săptămâna. Aici lucrez, aici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suita voievodului, iar ei, oameni maturi, răbdaseră atâtea zile duplicitatea aceasta. Din mijlocul mesei, vodă îi analiza rând pe rând. Lângă el, lui Ștefan îi tremurau mâinile și cu greu și le stăpânea ca să nu se audă zăngănitul tacâmurilor pe tipsiile de argint aurit. Dintre toți comesenii, simțea că era singurul optimist. Îl simțea alături pe Pană Negoescu, mereu cu rugămintea pe buze. „Să scriem, măria ta, la București s-o liniștim pe doamna voastră și pe sora noastră. Doamne, o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apoi cuhnia unde pe plita încinsă bolboroseau la foc scăzut bucatele drese cu fel de fel de mirodenii orientale; de fapt îi fusese până acum frică de molime, dar când simți mirosurile îmbietoare, văzu cantitățile de mâncăruri pregătite și mulțimea tipsiilor de aramă și de argint aurit gata să fie puse pline în fața celor veniți, se înspăimântă și se duse repede în chilioara ce-i fusese rezervată ca să-și pregătească ierburile de leac pentru indigestiile ce vor urma ospățului din seara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apropiat de el și l-am întrebat: „Ce-i meștere, ce s-a întâmplat?“ „Doamne, cuvioase, ce fericire, abia acum am înțeles de ce-mi cere canonul să-l fac pe Sfântul Ioan Prediteci, semeț, râzând, ducându-și într-o tipsie capul în mâini, așa a spus vodă, moartea i-a înălțat, nu i-a doborât. De abia acum am înțeles...” Atunci am priceput și eu, iar durerile mele s-au preschimbat în bucurii și colind așa țara și mă rog
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în timp ce trupul rămase lumii acesteia îmbrățișând butucul. Acum, grecii din mulțime povesteau despre o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul cel căruia a pus Irod să-i taie capul. În icoană, spuneau grecii, Sfântul Ioan merge ducându-și capul pe o tipsie... — Taică, taică, nu vreau să mor! Dacă trec în legea turcească, așa spunea ieri cadiul, că dacă trec la Coran... Taică, măria ta, sunt nevinovat, mi-e frică. Lasă-mă, taică, nu vreau să mor, țipă copilul, amuțind pentru o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
profund, umor negru , umor politic și alte cîteva „derivate”. Dar era bine că exista. Valentin Silvestru, un infatigabil și un adevărat om de acțiune, a consolidat, În jurul Urzicii, de după revoluție, AUR - Asociația Umoriștilor din România. Fiindcă, trebuie să precizez, Ion Tipsie a reluat Urzica după 1990, și bine a făcut. Păcat că a dispărut prin 1997... Revenind la exemplarul de acum 44 de ani al revistei : șochează faptul că n-avea pic de UMOR! Brrrr!!!! Nimic spiritual ! Îndoctrinare comunistă! Atacuri jalnice
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
urmă de sadism pe fețele lor, ei, care se pregăteau să chinuie, care-o făceau cu o răceală inumană, în toate picturile cu martiri și mucenici, cu trupurile împănate cu săgeți trase din apropiere, cu sâni retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încet-încet se pierde în lărgimea poienii și apoi în întunecimea pădurii... O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare învăluit într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau seama că nu se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
memoria tragică Prin 1999, am ajuns la Nucșoara, pe Argeș în sus. Voiam s-o cunosc pe Elisabeta Rizea, bătrâna care a uimit România prin dragostea pentru omul ei, urmărit de securiști prin munți. Toamna își lăsa aromele galbene pe tipsia lui Dumnezeu de pe Râul Doamnei. Care Doamnă să fi lăsat numele generic în amintirea oamenilor de pe-aici?, mă întrebam pe când mergeam pe șoseaua proaspăt asfaltată. Comuna Nucșoara este formată din cinci sate: Nucșoara, Cerbu, Gruiu, Slatina și Sboghițești. Cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]