455 matches
-
chitește să-și expună stăpânul hulei tuturor. Își va primi pedeapsa, Lăpușneanu tranșând decis conflictul cu hainii, vinovați și pentru că prin ambițiile lor piezișe primejduiesc țara, și așa încolțită de neprieteni. Asumându-și o anume, nu lipsită de prestanță, desuetudine, tirade de vibrantă încărcătură a trăirii exprimă patrioticele simțăminte. Construită cu o tehnică sigură, piesa se susține mai ales prin rostirea cultă, cu mireasmă de letopiseț. Un limbaj colorat, cu replici vioaie și duhlii, și o ironie fină, perceptibilă și în
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
de fapt, niște prolixe melodrame. Tonul e mereu exaltat, fie că se invocă apusele vremuri de mărire ori se deplânge soarta amară a țării, fie că se incriminează, în rechizitorii patetice, decăderea dinlăuntru, corupția politică, trădarea și alte nelegiuiri. În tirade vehemente, surescitate, pline de efuziuni subite sau de mărețe viziuni inspirate de ideea obsesivă a „onoarei și demnității naționale”, se glorifică „martiriul” celor ce se jertfesc pentru patrie și dreptate, împotriva „tiraniei”. Printre alte compuneri dramatice au fost publicate piesa
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
a afirmat. În dramaturgie nu a avut parte de aceleași succese. A rămas, ca și alții, un diletant, cu oarecare calități. Nu îi lipsește simțul replicii, patinată livresc, deși, urmărind efectul melo, pierde măsura, lansându-se - deprindere de orator - în tirade care fac să treneze acțiunea. O melodramă este piesa Mamă (1907), prezentată în cercul lui Titu Maiorescu și acceptată pentru tipărire în „Convorbiri literare”. S-a jucat o vreme la Teatrul Național din București. E, într-un decor de salon
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
sincer la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi la ample tirade demascatoare. Depășindu-și (și uitându-și) începuturile, poetul își caută identitatea într-o lirică puternic cerebralizată, fără a ajunge la o superioară intelectualizare a emoției. Deși în multe versuri vorbește despre poezie, poet, cuvânt, o „artă poetică” e greu de
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
decât substanța unui cronicar exigent, meticulos, care nu se lasă intimidat de nume consacrate în epocă, precum cele ale lui V. Alecsandri și V.A. Urechia. Postum, în 1885, i s-a editat romanul Stroie Corbeanul, amestec aproape ilizibil de tirade politice și senzațional foiletonistic. SCRIERI: George sau Un amor românesc, București, 1851; Sanuto, București, 1851; Ore de repaos, București, 1853; Alfredo. Ore de repaos, București, 1854; Massim pictorele, București, 1858; Stroie Corbeanul, îngr. și pref. Teodor I. Focșăneanul, București, 1885
LAZARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
libertății împotriva tiraniei. Caracterele sunt reduse la o pasiune unică, acaparatoare: setea de putere - Amuliu, răzbunarea - Rhea-Silvia. Ecouri din Andromaca lui Racine se infiltrează în construcția cuplului. Intriga este condusă cu abilitate, chiar cu intuirea adevărului sufletesc al personajelor, dar tiradele rămân pedante și greoaie. Despot Vodă este considerată de autor doar o introducere la drama Alexandru Lăpușneanu, care s-a pierdut. Conflictul din Despot Vodă este cel care va deveni clasic în dramaturgia istorică românească: ciocnirea dintre domnitorul străin și
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
Noaptea e parohia mea (cu părțile Urletul și Beciul) surprinde destinul „groparului Europei” (Hitler) în două momente-limită: la preluarea puterii și în ultimele zile petrecute în buncăr, când are loc și sinuciderea. Nu personalitatea dictatorului iese în evidență, sufocată în tirade prelungite, ci eforturile lui S. de a învăța lecția articulării scenariului dramatic și a montării simbolurilor unei parabole. Înainte de Leordenii S. pornise de la motive din istoria națională, ca în Descăpățânarea sau Pragul de taină („Teatrul”, 5/1977, reluat în volum
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
încă o dată/ Semn crud și în sâmbure demn/ În arbori curați se arată/ În frunze smulse din lemn”. Tot de această etapă țin și versurile de conjunctură, intens marcate ideologic, din Partidul și Poetul (1977), unde autorul se lansează în tirade encomiastice: „În lume-au fost și sunt bărbați/[...] Dar unu-i Omul din Carpați”. Proza lui T. vădește aceeași oscilație între arhaicitate și actualitatea ideologizată. Astfel, romanul Dor Mărunt (1979), primul volum al unui proiect nefinalizat, intitulat Drumul Hoților, juxtapune
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum te-ai întoarce printre vii”. Îi rămâne numai „transfuzia cu ploi și ninsori”, „sarcasmul ca un limb lunar”, curajul de a desfide pendularea între „tirade eroice și tumbe scabroase”, condiția de „luptător în genunchi” și „demnitatea de a-ți lăsa creierul sfărâmat bucată cu bucată de ferocii canini ai slăviților regi”. Consecința „automistificării după legile ieftine ale artei” e, în realitate, „hemoragia continuă a poetului
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur, nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și Petre, „recrutul
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
care scriitorul își particularizează un întreg ciclu de opere. O alteritate crescândă, perfecționată, excesivă colorează acum tot mai intens manifestarea personajelor, depărtându-le de linearitatea tipologică sămănătoristă. În același timp, preocupat de interioritatea lor, autorul nu mai are suport pentru tirade poematice, textul câștigând rapid în epicitate. Efectele reformulării de atitudine sunt receptate de textele scrise sau revăzute în această perioadă și care vor intra în culegerile de nuvele editate până spre anul 1930 - Aranca, știma lacurilor (1927), Somnul (1927), Omul
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
utopic și confuz, vizând, din câte se poate înțelege, reformarea justiției (în iluminările lui, el crede în posibilitatea unei „justiții ideale”) și chiar a sistemului social (întrezărind, înfrigurat, „un sistem social în stare să ridice la înălțimi necugetate idealul moralității”). Tiradele de „apostol nebun”, cuprins de delir, îi aduc mulți adepți, printre care, în Dobrogea fierbinte, frumoasa, dar ciudata, fanatica turcoaică Ijleal. Fata cu plete negre și ochi verzi se lasă îndată fascinată de „erou”. Farmecul ei îl tulbură pe rebel
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
ziarului reflectă atitudinea ambiguă a directorului său: dacă în plan ideologic acesta își dă silința să îi convingă pe cei de la putere de loialitatea sa față de marxism-leninism, în plan literar nu se arată dispus să se conformeze întru totul. Alături de tiradele sale procomuniste și prosovietice, uneori atât de tranșante încât par a fi folosite ca armă defensivă, trădând nesiguranța, criticul acceptă autori care se țin departe de politica momentului, precum G. Bacovia, Constant Tonegaru (deși numele său era încă de mai
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
lor autobiografică (recunoscută în ultimul poem, Sunt un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră”, a disperărilor asumate și denunțate care, prin repetare, devin „un mecanism orb”. Nu poate fi ignorată, totuși, falsitatea unor „tirade”, un playback pe muzica disperărilor de odinioară. Uneori poeta este foarte personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
disperărilor de odinioară. Uneori poeta este foarte personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 105-132; Sasu, Dicț. scriit. SUA
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 105-132; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 222-223; Raluca Dună, Poeta bifrons, LCF, 2003
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
care promite să lupte alături de Tudor Vladimirescu pentru a câștiga inima iubitei, dar renunță din gelozie și caută să o cucerească prin sperjur. În cele din urmă, fără speranță, se duce la moarte pentru a nu-și păta numele. Nici tiradele Vladimirescului, al căror fond e preluat din documentele vremii, nu au căldura trebuitoare. Mai realizată e drama Mila Iacșici. Mergând pe urmele lui A.I. Odobescu din Mihnea Vodă cel Rău, P. inventează o relație erotică între pretendentul la domnie, ascuns
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
care le propune rămân insuficient motivate dramatic, când nu apar de-a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au consistență. Dialogul, asumat melodramatic, cu formulări prețioase, de o pompă rizibilă, se canalizează în tirade care, când nu sunt indignate rechizitorii, năzuiesc să fie pledoarii samaritene. Crima socială, scrisă în versuri împreună cu Carol Scrob, Puterea calomniei (1905), Urmările, Copiii nimănui, Fiul ei...! (1912), care îl are coautor pe Alex. Simionescu, Actrița, Două lumi, jucată și
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
ea. El este un specialist al deturnărilor, nu spune niciodată ce urmărește, dar se constată deodată că a reușit să paralizeze o acțiune, un climat, o orientare. Cum procedează ? În primul rând, printr-un „uzaj pervers al limbajului”, fie prin tirade lungi și repetitive, fie prin fraze scurte, sacadate, aparent logice, organizate Într-un mod repetitiv și definitiv, provocâd efecte de seducție sau siderând interlocutorii. Aceste mesaje aparent la obiect de cele mai multe ori Îi intimidează pe ceilalți ; ele au Însă rolul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de pe malul Dunării, coroborate cu cele care au marcat istoria țării în preajma anului 1940 și după aceea. Se străduiește să contureze prototipuri umane, dar nu reușește decât rareori, personajele fiind lipsite de consistență epică. Dialogurile, cu puține excepții, par niște tirade înțesate documentar, adevărate lecții de istorie ori de conduită umană care „sună” la fel, fie că sunt rostite de un adolescent sau de un adult. Se fac trimiteri, în direcția acceptată oficial, la momente din istoria României, precum mișcarea legionară
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
farsei carnavalești, apoi piesele livrești de la începutul secolului al XIX-lea din Țara Românească și Moldova, aflate la confluența teatrului de salon cu cel popular de marionete, ce se definesc prin profilul caricatural al caracterelor și efortul prozodic orientat spre tiradă, piese aparținând unor boieri precum Costache Conachi, Iordache Golescu, Nicolae Dimachi. Până spre 1840 se constată înmulțirea prelucrărilor și a localizărilor de piese comice după model molieresc și cu observație autohtonă, prefigurându-se cerința profesionalizării repertoriului. Prin Gheorghe Asachi, cel
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
ca orizont, ci ca exactitate, Biblia însăși a ajuns să fie deconstruită pe temeiul neverosimilității sale empirice. Când sunt prost citite, textele lui Ieremia și Amos nu par decât o aglomerație de exagerări. Pesemne ideologii corectitudinii politice vor vedea în tirada lansată de Iisus împotriva fariseilor doar un abuz de interpretare. La urma urmei, au existat printre farisei și caractere excepționale: Nicodim, bunăoară (Ioan 3, 1). Părinții Bisericii însă - dintre care nu puțini mânuitori ai adjectivului - ne cer să vedem în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a părut imposibil de tratat ca simplă abstracție 1. Eram însă doar unul dintre acei mulți tineri care, eliberați de oroarea megalomaniei ceaușiste, frecventau la începutul anilor ’90 cu aceeași îndrăzneală sfera politicului și profunzimile teologiei. Ei nu puteau primi tirada antifariseică a Evangheliilor altfel decât ca pe o bunăvestire. În cuvintele lui Iisus descopeream noutatea absolută a unui manifest de ultimă autoritate: „Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul?” (Matei 23, 17). Nu ni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]