793 matches
-
prispele lor, unde greul vieții a fost răscumpărat de viața dulce patriarhală, plină de bunătatea trăirii după cum li s-au croit soarta și după cum s-au așezat în timp tradițiile vechi, din părinți în părinți, ale făgărășenilor. Nu păreau constrângeri tiranice pentru Ștefan Cîlția, în copilărie, întâmplările din satul său. Mai mult decât atât: îl înveseleau! Era copil și avea intuiția trăirii schimbărilor, urcării treptelor de conștiință, cunoaștere, înțelegere, consumare și regenerare a faptului și ordinii vieții. Până azi, conștiința i-
ŞTEFAN CÂLŢIA. PENELUL, ÎN NUMELE LIBERTĂŢII... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363787_a_365116]
-
răul din sine. Orice sens inductiv al bolii nu se deplasează decât pe abstragerea din viață a unui mai scurt sau mai lung bine, pentru meandrele chinului. Chinul, dacă ar avea corp și suflet, ar avea parte de cea mai tiranică schingiuire din partea omului, în lupta cu el, dar e o stare, nu o entitate materială, e o funcționalitate abstractă care controlează simțurile ființei umane și nu numai. Chinul nu poate fi captivat, constrâns, distrus. Chinul se produce în și din
DR. CĂTĂLINA LĂZĂROIU. INTERIORIZAREA APTITUDINII RAPORTABILE LA ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363295_a_364624]
-
-Șșșșt, zise aceasta, ducând mâna la buze. Să nu tulburăm clipele acelei femei! Pe fundalul unei cascade superbe, Ilona îngenunchease într-un tablou blestemat. Stătea acolo, în pârâul cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de a nu pieri sub tăișul neîncrederii în sine, de a nu se dezorienta la răscrucea din suflet
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
să-l strig. FIORDURI În suflete ne construim o hartă Din multele trăiri și sentimente, Un munte de dezamăgiri recente, Când navigăm prin lacrima cea moartă. Tristețea se depune-n sedimente Prin estuarul unde clipa-i spartă, Din timpul cel tiranic, ce ne poartă Spre cerul cu luciri fosforescente. Când rătăcim busola către norduri, Se-așează întunericul pe frunte, Iar noi, pierduți prin văi și prin fiorduri, Abia zărim cărarea către munte. Dar dragostea ne leagă, în acorduri, Cu muzică, e
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
atunci, este bogăția necesară sau nu este? Cred că bogăția ca scop în sine nu numai că nu e de dorit din pricina distorsiunilor spiritual-conceptuale și sociale pe care invariabil le generează, dar e cât se poate de nocivă prin influența tiranică exercitată asupra indivizilor și grupurilor umane, prin invidiile cărora le dă naștere și prin competițiile nimicitoare pe care le antrenează. Este adevărat că o situație materială bună se constituie într-o liniștitoare și productivă certitudine pentru spiritul pornit pe calea
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
cu Satan, nu reprezintă pentru Iov prilejul de apărare a unui Dumnezeu bun, amenințat a posteriori de Rău (v. Dumnezeu respinge arderea de tot a lui Iov, 61-63). Probabil, trebuie să luăm în considerare ipoteza unui Dumnezeu rău, inaccesibil rațiunii, tiranic, care abandonează lumea atrocității, Locului său (v. Cartea lui Iov, Cap. 16 - Iov dovedește nevinovăția sa), pentru a observa/ remarca realitatea indisociabilă de prezența răului. Așa s-ar explica de ce Satan, Adversarul divin, adversarul lui Iov/ Omului nu mai apare
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
când conducătorul nu este iubit, și poporul îi cere chiar să plece iar el rămâne ca o piatră mare și greu de urnit! Ce simt azi președinții României, peste o republică neconsfințită niciodată de popor, deasupra unei monarhii constituționale înlăturate tiranic, prin actul forței și mișeliei? Ce simt azi președinții României suprapuși unui monarh neabdicat legal, ci prin aceleași mijloace ale tiraniei? Ce simte un președinte care în disperarea unui popor ce nu-l vrea, rămâne prins de putere, ca o
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
popor se transformă în aristocrație", deși sentimentul de clasă e foarte dezvoltat. Spiritul lor e paradoxal: „Ca orice popor mare, poporul englez e dublu: progresist și conservator, idealist și practic, tolerant și feroce, democrat și aristocrat, iubitor de libertate și tiranic." De la Berlin, unde încetase din viață la 16 august 1964, în drum spre Copenhaga, unde urma să participe la nu știu ce conferință internațională, rămășițele lui pământești au fost aduse la București și au fost depuse în incinta Marii Adunări Naționale. Guvernul
MIHAIL RALEA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366858_a_368187]
-
mai întâi familiei și abia apoi societății, alfel spus, în raport cu responsabilitățile tradiționale ale părinților întreolaltă și față de copii, ale copiilor față de părinți, care formează coeziunea și comuniunea în familie și care sunt reduse uneori, tendențios, la unul de subordonare dictatorială, tiranică chiar, observăm că se vorbește tot mai mult despre responsabilitățile indivizilor, a persoanelor în familie. Familia nu mai este împreună responsabilă pentru membrii săi, iar aceștia nu mai sunt datori întâi familiei în ce privește coresponsabilitatea, ci societății sau, mai precis, instituțiilor
DESPRE TRADITIE SI MODERNITATE IN FAMILIA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366875_a_368204]
-
de săniile lor explorat / la ceasul păpădiilor fix voi sosi surâzător / de steaua polară să mă las împușcat // trupul meu pluti-va inert aisberg / și tu îmi vei fi somnorosul Titanic / jumătatea ta nevăzută din ape / va fi jumătatea mea tiranic” Ai crede că e expresie în delir sau suprarealistă: „doamnă ce tarife au fagii / prelungi aducînd a parabolă / ce pact ciudat de rășină / cu trunchiurile ați încheiat / desigur sînt patru nopți de cînd alunec / pe perne moi în paradis / și
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
trecea înaintea științei, toată demnitatea omului consta în gândire, de la gândire sfătuia să ne înălțăm: „să ne silim să gândim bine!”. Dreptatea o considera legată de Adevăr, ea fiind însăși Puterea: „Dreptatea fără putere este neputincioasă, puterea fără dreptate este tiranică”. Da, cu condiția ca puterea să nu primeze dreptății. Să ne ferim, ca atare, a fi nedrepți, a ne conduce după versul devenit celebru al lui Fontaine din fabula „Lupul și mielul”: „La reson du plus fort est toujours la
DESPRE DREPTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368662_a_369991]
-
am mai putut să suport. Dincolo de simpatia și bunele relații pe care le aveam cu Iepurii, era clar că următoarea țintă a Hirei va deveni Pământul, la prima mișcare care n-ar fi însemnat supunere oarbă față de ea și de tiranicul său imperiu. Nu puteam să stau și să asist nepăsător nici la nenorocirea abătută asupra Iepurilor, nici la amenințarea tot mai vădită pentru planeta noastră. M-am rugat cerului să-mi găsesc cuvintele potrivite în fața lui Ji Yan și m-
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
spectrul citadin (des)cântă bahic ca o vrăjitoare cu mantia strivită de stele port scutul aspru al cuvintelor perfid pletele mirosind a ienupăr jilave ascund secrete tolerante ordinea lumii imperativă îmi poruncește să anihilez mecanismul defect al ceasurilor decorative simțurile tiranice predictibile sufletul meu galateic spovedește atei limpezit de apa rece rapidă revoltată a ploilor sihastre pe cărări ispita singurătății alunecă suav printre brazi dăruind cioburile vibrante ca pe niște toteme sacre lumii acesteia de orizonturi frânte câmpiei Referință Bibliografică: pânza
PÂNZA PENEL(OPEI) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349802_a_351131]
-
sfârșit de modernitate”, după ce modernitatea a fost calificată ca fiind „o splendidă auroră” de Martin Hegel; pe de o parte, Revoluția Franceză a dat naștere libertăților moderne și conceptului de „drepturi ale omului”; a încheiat epoca absolutismului și a despotismului tiranic; privite „în mare” lucrurile, Revoluția a părut un gigantic pas înainte al omenirii, în direcția libertății și a progresului, a acomodării cu adevăratele valori; pe de altă parte, nonvaloarea colosală promovată a fost radicala laicizare a gândirii și a viețuirii
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
în viață în continuare, atât pe ea, cât și pe Rashia. Își lua energia, în continuare, atât din cărți, cât și din ieșirile în natură, iar jocurile minții pe care le declanșa s-au dovedit a fi prea puternice pentru tiranicul, dar și temperamentalul șah Rashid. Adevărată Șeherezadă modernă, i-a dat replica potrivită timp de 1001 de nopți. Numai că povestea s-a sfârșit în mod diferit. În a 1001-a noapte, epuizat, distrus, Rashid a pretextat o migrenă și
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Imperiu deșertic Porneau spre aventuri stârnind ciulinii Prin Bărăgan de praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii; Te urmăresc deșertice vedenii, Iar ploaie-amintirii nu-și cerne
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
Cand au intrat l-au găsit cu capul în gaura closetului, cu picioarele în sus, reînnoind moartea veșnică și groaznică a nelegiuitului Arie, dușmanul lui Dumnezeu. Căci și pe Arie care a nădăjduit că poate să-și impună în chip tiranic în Biserică părerea să cu ajutorul puterii împărătești, îngerul minunat și de mare sfat al sfintei Biserici a lui Dumnezeu i-a răspândit în closet măruntaiele care au zămislit erezia. Și acestuia, care nădăjduia că prin ajutorul nedrept al împăratului, să
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
domnul Vică, așaaa, mai mult ca să mai scape de obsesia jocului? Ochelarii cârpiți cu leucoplast ai activistului Chiruță, fulgerară în soarele amiezii, electrizând atmosfera! - Țara fierbe domnule, poporul se ridică, cu dreaptă și legitimă mânie, împotriva silniciilor și abuzurilor puterii tiranice care ne-a înrobit și ne-a vândut străinilor, ca să-și umple ei burțile! Dar vă spun io! Plata e aproape și nu-i vom ierta! - Auzi colo, nțțț, nțțț, nțțț, eleeleee, spuse remarcabilul zoon politicon Vică, suflându-și nasul
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
scuipând în urma lui. Culmea a fost că pe linie de partid venise o sesizare la comună, cum că el, Valentin, ar fi vinovat, de fapt, de toate cele întâmplate, că n-ar avea stofă de lider, că ar dovedi deprinderi tiranice, că făcea exces de autoritarism, că și-ar fi dat pe față mentalitatea burgheză de a oprima oamenii muncii etc. etc. Norocul lui Valentin în cele din urmă a fost că, știind cum stăteau lucrurile, cei de la comună îi ținuseră
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
solidaritate de generație, prin formație și, deopotrivă, printr-un fel de afinitate stilistică, tuturor celor trei spații. După cum pasiunea sa pentru scenă, pentru viața teatrului, a spectacolului se întâlnește, într-o armonioasă și originală unitate, cu atracția, la fel de constantă, la fel de tiranică, pentru verbul poeziei. Lumile celor două universuri reverberează una spre cealaltă, ca o oglindă cu două fețe. De aici, poate (dar nu numai), titlul, focalizând, pe de o parte, factura elegiacă a poemelor și, pe de alta, solitudinea actului poetic
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
o companie plăcută, iar la despărțire se schimbă chiar adresele. Uneori rezultatul obținut prin schimbare poate să nu fie cu mult mai bun decât cel anterior, dar tot este important, fiindcă este ceva diferit. Lipsa schimbării ne azvârle în brațele tiranicei banalități, ne fixează într-un rol pe care il jucăm într-o piesă până la nesfârșit, aproape automat, ne uzează individualitatea. Scurgerea timpului și repetabilitatea faptelor de viață ne duc traiul în rutină. Ba mai mult, cănd absența ei e prea
NEVOIA DE SCHIMBARE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346646_a_347975]
-
el mai puțin marcat decât nebunii: în fiecare zi este devorat de aceste patimi fără să-și dea seama, până când, adâncit în străfundurile patimi, se îneacă în rele incurabile” . Referindu-ne, în cele ce urmează, la Slava deșartă ca „patimă tiranică”, și la faptul că „nimic nu predispune la dragostea de bogății ca și slava”, vom preciza faptul că pentru a rămâne în limitele subiectului, nu vom aborda în mod direct celelalte patimi pe care Sfântul Ioan Gură de Aur le
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
începem cu un mic studiu comparativ între aceste patimi și slava deșartă pentru a reliefa mai bine locul pe care Sfântul Ioan i-l atribuie. Mai multe texte o așează fără nicio nuanțare deasupra altora. Slava deșartă este cea mai tiranică patimă , mai vătămătoare decât lăcomia , iar tirania pe care o impune este cel mai dificil rău de depășit . Sfântul Ioan Gură de Aur se întreabă de ce Iisus Hristos nu vorbește decât despre grija lumii și despre seducția bogăției (Mat. 13
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > NOI SUNTEM DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noi suntem Noi nu vom fi eroi știuți din basme Ce urmăreau însemne pe basmale, Tiranice alcătuiri astrale Și nebuloase sumbre protoplasme O lumea-a prăbușirii abisale, Caricaturi și neguri de fantasme, Cuvinte scâlciate și marasme, Și “armonii” șocante guturale Nu întrebăm la vrăjitoare bobii - Ne înălțăm privirile senine, La superstiții n-om ajunge robii Secătuite
NOI SUNTEM DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355775_a_357104]
-
not to be” - țineți cadența! dar anii ... oare unde s-au dus anii? s-au dus așa cu pas ușor și spornic ... să îi aduni precum înumeri banii? ca prin deșert un fluviu nestatornic ... ne râd în nas parșivii - hoțomanii: tiranicul, necruțătorul ornic. Referință Bibliografică: Hoțomanii de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
HOŢOMANII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355788_a_357117]