817 matches
-
și civilizatorul. Hermetismul s-a impus ori de câte ori cunoașterea a fost sufocată de absurdități precum dobândirea obiectivității cu orice preț, cauzalismul logic, generalizările forțate. Cu astfel de scopuri gnoseologice oamenii lunecau spre scepticism și agnosticism neguros, iar politica devenea tot mai tiranică, fiindcă se baza pe teama inevitabilului sfârșit. Or, lumea este vie, iar omul este o vietate cu idealuri nesfârșite. El vrea ca prin cunoaștere să nu fie înlocuit de lucruri, ci de condiții mai favorabile să se afirme. Omul are
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
eseistul francez a plasat monstruozitatea lor de partea celor asupriți. Obediența i se înfățișa a fi marele scandal al totalitarismelor. Cu adevărat, fără acordul fie și tacit, fără resignarea și pasivitatea mulțimilor e cu neputință ca o putere oricît de tiranică să se consolideze și să se mențină multă vreme. Obediența a născut lașitatea iar aceasta s-a propagat pînă-n zilele noastre, unul din efectele sale nefiind altul decît evitarea temei trecutului totalitar, politica struțului în preajma acesteia. Discursul anticomunist e desuet
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o trăsătură a clasicismului? Am apreciat nu o dată postmodernismul drept un clasicism al modernismului ( vezi, bunăoară, comentariul intitulat Postmodernismul, un clasicism corupt, din volumul În jurul libertății, Ed. Timpul, 2002) și avem acum prilejul a ne repeta convingerea
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
anonim, ca să mă anunțe că ne pregătește un proces frumos. L-am invitat să facă ceea ce consideră corect, după ce l-am informat că mă delimitez de informațiile prezentate. La scurt timp, sătul de aere de divă, testicule atrofiate și atitudini tiranice, și când ajunsesem la două pachete de țigări după două luni de nefumat, am decis că e potrivită despărțirea de minunatul mediu jurnalistic în care viețuisem trei sferturi de an, și de presă în general pe perioadă nedeterminată. M-a
Un jurnalist de la România Liberă și-a dat demisia după ce i s-a cerut să scrie un articol ”șantajist” () [Corola-journal/Journalistic/24119_a_25444]
-
iar de el îmi aminteam. Era rece și furios, căci am oprit la timp nebunia unei iubiri pierdute. Mi-a dat mâna și m-a strâns, se uita la mine și îmi zicea: “du-te”. Nu mai suportam ironica și tiranica lui iubire, Vroia doar să îi aparțin, dar nu pentru o veșnicie. Am plecat de lângă el, căutând un soare mai strălucitor, Care să mă încălzească, și de care să nu îmi fie atât de dor. Până la urmă suntem doar o
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
clocoteau atâtea întrebări ce își căutau un răspuns? Putea cineva să-i dea acea liniște de care avea atâta nevoie o ființă aflată mereu pe un altar de jar încins? Atunci de unde a apărut și din ce sfere venea această tiranică punere sub acuzare? Simona socotea că singurul cu drepturi depline asupra vieții și demersurilor sale era numai Dumnezeu și pe baza acestor precepte, gândea că își putea așeza viața după îndemnul minții și sufletului său. Grija cea mare însă, examenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-și reverse binecuvậntarea Lui, învestindu-ne cu harul sfậnt de a dărui la rậndul nostru viață altora... Esențialul este să fii consecvent cu tine însuți. Un examen implacabil al conștiinței ne îndeamnă cậteodată să sfậșiem chiar prejudecățile cele mai tiranice. Cu neasemuită plăcere îmi înecasem privirile în nemărginirile cerului și ale mării, adorậnd divinitatea și detestậndu-i pe oameni, creaturi nedemne. Uneori un catarg tremurậnd în zare aducea în existența mea monotonă gustul amar al dragostei stinse; ascultam melodia valurilor, toate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
melodică a unei mari iubiri ("o iubire e un cântec"), îl însoțește durabil în confruntarea cu iraționalitatea unui sistem aberant. Firea sa de "nemulțumit singuratic" îl conduce spre o judecată severă a României socialiste conduse de Ceaușescu: o țară condusă tiranic, o presă mincinoasă, familia în disoluție. În concluzie, "Castelul lui Kafka e singura dintre lumile posibile". Soluția preconizată, la acea oră, de tânărul Theodor Codreanu, fără a fi falsă întru totul, ține mai mult de utopie: "Comunismul va cădea atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de întoarcere la valorile perene ale creștinismului remanent/ arheic, precum și canonului veșnic viu, atât de profitabil în plan spiritual, Eminescu. Plecând de la un asemenea model, Theodor Codreanu refuză să reziste minoritarilor prin cultură și atacă decis, foarte bine argumentat sistemul tiranic și aberant pe cale să se instaureze. "Pro Saeculum", nr. 7-8, ianuarie 2011 Andrei ȚURCANU Polemici "incorecte" politic Consecvența, dar, mai ales, calmul cu care Theodor Codreanu, "incorectul" politic de la Huși, îi dezbracă mereu, de la carte la carte, pe "corecții" elitiști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Statolatria care nu poate să fie admisă decât de aceia ce sunt sclavii prejudecății materialiste sau istoriciste (s.n. - V.V.), care confundă fenomenul cu ideea, forța cu dreptul, posibilul cu licitul, legitimând astfel orice formă de dominație, oricât de opresivă și tiranică ar fi ea. Contra unei asemenea opinii se ridică principiile nemuritoare și eterne ale Eticii creștine, pe deplin confirmate de rezultatele celor mai profunde cercetări și de analizele critice ale filosofiei moderne”. Orice Stat existent, orice ordine pozitivă nu este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
iubire nu e redusă de legile umane, și se știe că nimic nu e mai irațional decât iubirea. Necesitatea? Dacă oamenii simt nevoia să creeze, din impulsuri dintre cele mai obscure, atunci e binevenită necesitatea, dar neîngrădită de nimic rațional, tiranic, dictatorial. În privința criteriului adevărului: ce poate fi mai adevărat decât ce vine din râul subteran al subconștientului? Nu, nu trebuie să existe legi care să condiționeze arta, ea simțindu-se rău în cadrele strâmte ale societății, plăcându-se cu predilecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în toate dimensiunile în care natura însăși își desfășoară magnificul ei șuvoi de creații dintre cele mai fascinante posibil. Aprilie M-am gândit din nou la întrebările lui Socrate, puse ca niște condiții la scrierea unei cărți, amintind de canoanele tiranice ale literaturii realiste. Trebuie subliniat că: iubirea, necesitatea și adevărul poetic trebuie să existe - într-un fel inconștient, neprogramat, nici de individ și nici de colectivul societății. În plus, gramatica trebuie și ea respectată, în mod relativ, ca Pantheon în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aveam pe Bunica Lausch, gata să administreze pedepsele ascunse sub forma unor standarde de legitimitate, reprezentantă a principalului grup de femei căsătorite. Totuși bătrâna doamnă avea și ea o inimă. Nu încerc să spun că n-ar fi avut. Era tiranică și snoabă cu lustrul ei de Odesa și cu servitorii și guvernantele ei, însă, deși avusese toată viața succes, știa și ea ce înseamnă să te prăbușești prin susceptibilitate. Am început să îmi dau seama de asta când am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
caracter mai personal, altele necesitând inteligență și calificare - de secretar, adjunct, agent, tovarăș. Era genul de om care avea continuu nevoie de cineva care să fie lângă el; toate lucrurile pe care trebuia să le faci pentru el îl făcuseră tiranic. La Versailles sau la Paris, Regele Soare avea un nobil care să îi dea ciorapii, altul care să-i dea cămașa, în cadrul ceremoniei trezirii de dimineață. Einhorn trebuia proptit în capul oaselor în pat și îmbrăcat. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-și vadă de studii), nu să se vânture tot timpul prin Ennistone și să se vâre în aventuri dubioase. În gândurile lui, Tom pendula, considerându-se când vinovat de cea mai rușinoasă trădare, când victima neajutorată a unui monstru tiranic. Cine ar fi putut ține piept unui om ca Rozanov? Îl prinsese în capcana planului său hidos și ridicol și acum îl învinovățea pe el pe nedrept, refuzând să-i asculte măcar explicațiile. În fond, el nu avea nici o vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a zis Richard. — Pot să fac ceva? am întrebat. — Nu, nu. Doamne, iartă-ne Barbara, a zis Sheba întorcându-se spre mine și zâmbind. E vorba despre Polly care are probleme la școală. O exmatriculează. — Care e problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E așaaaa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-ne Barbara, a zis Sheba întorcându-se spre mine și zâmbind. E vorba despre Polly care are probleme la școală. O exmatriculează. — Care e problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E așaaaa o mare prostie, a zis Richard. — De ce tot spui asta, s-a repezit Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de acest subiect, deși îi recunoaște constant importanța (un titlu bun și inspirat, scris în manșetă pe prima pagină, vinde publicația). Această lacună teoretică poate avea mai multe explicații: diversitatea practic inepuizabilă a procedeelor de titrare și, mai ales, intervenția tiranică a șefilor ierarhici, care își rezervă mereu dreptul de a modifica titlul propus de ziarist, sub pretextul unității stilistice a ziarului și al eventualelor concurențe semantice care pot apărea între titlurile din aceeași pagină. Să spunem de la început că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
noi, cel puțin, și în țările defunctului sistem socialist, rolul personalității a fost minimalizat, înlocuit, fiind, cu un abstract rol al maselor. Teoria era, bineînțeles, o mistificare naivă deoarece, tocmai în condițiile socialismului, s au putut manifesta, până la exacerbare, personalități tiranice, strivitoare, anihilând în permanență posibilitatea apariției și impunerii personalităților veritabile, viabile. Această orientare politică s-a reflectat nefast în sistemul educațional, aspect reliefat și de Carmen Crețu (12, p. 99): . Personalitățile în formare spectaculoasă ale supradotaților erau ignorate în mod
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
de imaginație epică. Piesele cultivă farsa tragică, parabolicul, comedia de moravuri, cu mijloacele și limbajul teatrului postionescian. Punctul de reper mai îndepărtat rămâne tot Caragiale, modelul absolut. Personajele sunt mărunți funcționari locali, birocrați înăcriți, femei bovarice și geloase, mărunți șefi tiranici față de subalterni și slugarnici față de superiori. O lume și o existență în care toate se amestecă, inclusiv o notă de reverie care bate mereu spre absurd. Bunăoară, piesa Petrecere într-un pian cu coadă. Este o inspirată parabolă sentimentală, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
împărtăși moștenirea spirituală iudeo-creștină”. Mai general, „există în societate, inclusiv în societățile democratice, o proporție importantă de bărbați și femei care detestă libertatea - și, în consecință, adevărul” (Revel, 1998, p. 232). Urmează că „aspirația de a trăi într-un sistem tiranic, fie pentru a participa personal la exercițiul acestei tiranii, fie - mai straniu - pentru a o suporta, este o cauză distrugătoare fără de care ar rămâne inexplicabile apariția și durata regimurilor totalitare în țările cele mai civilizate, cum ar fi Germania, Italia
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să depășească în măreție (omnisciență) toate celelalte ființe și să se depășească pe sine în stări viitoare (măreția sa în momentul t1 depășește măreția sa în momentul t0)365. Hartshorne consideră că numai persoanele care se mulțumesc cu o concepere tiranică a divinității pot fi de acord cu teza conform căreia providența divină exclude șansa. Einstein, care la fel ca Darwin, nu putea accepta existența șansei, afirmase că "Dumnezeu nu aruncă cu zarurile"; iar Arthur Young, un inventator în domeniul avioanelor
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
postulezi. E suficient să constați, să privești în jurul tău, să înveți deschizând larg ochii. Vremea împăraților iulio-caudieni - Isus e conceput ca un contemporan al lui Tiberiu - aceea a sfârșitului Imperiului și a Evului Mediu timpuriu sunt pline de împărați sângeroși, tiranici și autocrați, războaiele se țin lanț la frontiere, sărăcia e generală, intrigile politice sunt permanente și se aseamănă, omul de rând plătește ca de obicei oalele sparte: atunci când nu apare ca posibilă pe terenul politic, aspirația către o altă lume
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a suveranității; desemnează modalitatea prin care puterea suverană distribuie onoruri și funcții conform unor criterii stabilite de uzanțe 57. Rezultă că, după modul în care suveranul se raportează principiului propriei sale puteri, monarhia poate fi "regală sau legitimă, seniorială și tiranică". Germanul Althusius (Politica methodice digesta), adept la teoriei dreptului natural 58, afirma că suveranitatea aparține poporului, este inalienabilă și nimeni nu va îndrăzni să spună că poporul poate transfera cuiva suveranitatea sa (acesta fiind un drept indivizibil, inalienabil și imprescriptibil
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
separației puterilor în stat: atunci când în mâinile aceleași persoane sau ale aceluiași corp de a-leși sunt întrunite puterea legiuitoare și cea executivă, nu există libertate, deoarece se poate naște teama că același monarh sau același Senat poate întocmi legi tiranice pe care să le aplice tiranic. Dacă legiuitorul ar fi și judecător scria Montesquieu -, puterea asupra vieții și libertății cetățenilor ar fi arbitrară, iar dacă ar fi îmbinată și cu puterea executivă, judecătorul ar avea forța unui opresor. Aceasta este
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]