249 matches
-
scăzute. Scintigrama nu este caracteristică. Aspectul obișnuit este heterogen. în general, clinic și chiar paraclinic, diagnosticul evocat este cel de cancer tiroidian. Tratament: Această suspiciune, ca și tabloul compresiv impun intervenție chirurgicală. Ulterior se face terapie substitutivă cu hormoni tiroidieni. Tiroidita bacilară Este o afecțiune extrem de rară dar, din păcate, încă prezentă în cazuistica noastră. Se poate întâlni în cursul unui proces miliar sau ca o formă cazeoasă, mimând în parte tabloul clinic al unei tiroidite acute supurate. Se asociază de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
terapie substitutivă cu hormoni tiroidieni. Tiroidita bacilară Este o afecțiune extrem de rară dar, din păcate, încă prezentă în cazuistica noastră. Se poate întâlni în cursul unui proces miliar sau ca o formă cazeoasă, mimând în parte tabloul clinic al unei tiroidite acute supurate. Se asociază de obicei cu alte localizări ale tuberculozei, în special pleuro-pulmonare. Tiroida poate fi mărită difuz de volum sau cel mai adesea cu aspect nodular. Diagnosticul se bazează pe antecedente, aspectul clinic, asocierea cu alte localizări, intradermoreacția
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
subțire care permite identificarea bacilului Koch la examenul direct sau prin însămânțare pe mediul Lövenstein sau intraperitoneal la cobai. Tratamentul este specific, antibacilar. Uneori se impune intervenția chirurgicală pentru drenaj. Uneori se practică tiroidectomie mai mult sau mai puțin întinsă. Tiroiditele micotice Sunt afecțiuni rarisime. Agenții responsabili sunt Aspergillus (cel mai frecvent), Coccidioides imunitis, Candida, Allesheri boydii. Se realizează abcese focale și leziuni hemoragice. GUȘILE NODULARE ȘI CANCERUL TIROIDIAN Nodulii tiroidieni Nodulul tiroidian este definit ca o tumefacție localizată a glandei
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
substrate patologice diferite. Diagnosticul și natura nodulilor se stabilesc prin anamneză corectă și avizată, examen clinic, ecografic, scintigrafic (numai uneori!) și, mai ales, prin puncție tiroidiană cu ac subțire. Procesele patologice care pot induce apariția de noduli tiroidieni sunt variate: tiroidite focale; zone dominante ale unei guși multinodulare; chisturi tiroidiene, paratiroidiene, de canal tireoglos, branhiale; hiperplazie compensatorie a unui lob în caz de agenezie a lobului controlateral; hiperplazie reziduală după procese distructive ale parenchimului tiroidian (tiroidite, iod radioactiv, intervenții chirurgicale etc.
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de noduli tiroidieni sunt variate: tiroidite focale; zone dominante ale unei guși multinodulare; chisturi tiroidiene, paratiroidiene, de canal tireoglos, branhiale; hiperplazie compensatorie a unui lob în caz de agenezie a lobului controlateral; hiperplazie reziduală după procese distructive ale parenchimului tiroidian (tiroidite, iod radioactiv, intervenții chirurgicale etc.); tumori benigne (adenoame): foliculare: coloide, macrofoliculare fetale, embrionare cu celule Hürthle non-foliculare: teratoame lipoame hemangioame tumori maligne: primare: epiteliale: cancere diferențiate: cancer folicular; cancer papilar și mixt (foliculo-papilar); cancer medular (al celulelor C parafoliculare) cancer
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
apariția recentă a semnelor de compresiune, adenopatia jugulo-carotidiană sunt factori de suspiciune. Regresia nodului sub terapia cu T4 indică natura benignă. Explorările paraclinice sunt cele ce vor permite diagnosticul de siguranță. Titrurile mari ale anticorpilor antitiroidieni pledează pentru natura autoimună tiroidită focală nodulară. Valorile mari ale calcitoninei indică existența unui cancer medular tiroidian. Ecografia nu are elemente patognomonice pentru neoplazia malignă. Este totuși un element util de diagnostic. Caracterul anechoic, cu întărire de ecouri posterioare indică natura chistică. Elementele ecografice de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
fie repetată în caz de noduli care se măresc repede, chisturi recidivate, examen citologic inadecvat, noduli clinic suspecți, dar citologic benigni. Tratamentul nodulilor tiroidieni benigni Supravegherea și tratamentul nodulilor tiroidieni benigni depinde în parte de etiologia lor (a se vedea tiroiditele, gușile uni- sau multinodulare toxice, tulburări de morfogeneză etc.). Se poate însă avea în vedere și un tratament general, comun mai multor tipuri de noduli benigni: observare simplă, terapie supresivă cu T4, tiroidectomie, terapii nonconvenționale (sclerozarea chisturilor cu solvocilină sau
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
apar în special la vârstnici. Așa cum s-a menționat deja în clasificare, tumorile maligne tiroidiene pot avea origine foliculară, parafoliculară sau stromală. Printre factorii etiologici se menționează TSH-ul, deficitul și excesul de iod, iradierea cervicală externă, iodul radioactiv, oncogenele, tiroidita. Stimularea cronică prin TSH pare a avea un rol permisiv pentru cancerul bine diferențiat. Deficitul iodat poate duce la cancer folicular, iar excesul de iod se asociază cu cancer papilar. Iradierea cervicală externă crește incidența nodulilor tiroidieni și a cancerului
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
explozii nucleare accidentale sau experimentale. Oncogenele RAS și PTC par a avea un rol în patogeneza cancerului folicular și, respectiv, papilar. Cancerul familial parafolicular se asociază unui defect al cromosomului 10. Limfomul malign tiroidian este mai frecvent la pacienții cu tiroidită Hashimoto severă. Clinic, se poate prezenta sub forma unui nodul solitar sau a unui nodul dominant într-o gușă multinodulară. în aproximativ 10% din cazuri, în special la copii și la adulți tineri, debutul clinic poate fi prin adenopatie precesivă
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Examenele de laborator permit identificarea diverselor peptide hormonale eventual secretate de tumoră. Ecografic, tumora este hipoecogenă. Examenul citologic permite diagnosticul. Limfomul malign tiroidian Este o tumoră rară, cu creștere rapidă, localizată primar tiroidian sau generalizată. Apare ocazional la bolnavii cu tiroidită Hashimoto. Este mai frecvent la femeia vârstnică. Anticorpii antimicrozomali și antitireoglobulină sunt prezenți în peste 80% din cazuri. Examenul citologic prin ABC permite diagnosticul. Poate răspunde spectaculos la terapia prin iradiere. Cancerul tiroidian metastatic Poate fi descoperit, ca un nodul
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hipogonadic se accentuează cu înaintarea în vârstă. Caracteristicile psihologice marcante sunt deficitul intelectual moderat și comportamentul antisocial, care nu poate fi explicat numai prin sentimentele de frustrare create de dezvoltarea sexuală inadecvată și infertilitate. Subiecții au tendința de a dezvolta tiroidită autoimună, intoleranță la glucoză, boli pulmonare cronice, varice. Pe fondul ginecomastiei, cancerul mamar înregistrează o mare frecvență. Datele de laborator relevă FSH foarte crescut, LH crescut sau normal, T la limita inferioară a normalului, azoospermie. Investigațiile citogenetice stabilesc etiologia prin
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de clasa a II-a, ceea ce susține statutul lor privilegiat din punct de vedere imunologic. Alte țesuturi pot exprima molecule HLA de clasa a II-a în condiții patologice. Exemple sunt celulele epiteliale tiroidiene la pacienții cu boală Graves sau tiroidită Hashimoto (Todd et al., 1990), celulele β-pancreatice la șobolanii BB dar și la pacienții cu DZ tip 1 etc. În ceea ce privește biosinteza moleculelor de clasa a II-a, aceasta este oarecum asemănătoare cu cea a moleculelor de clasa I. Lanțurile ?
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
prin Îngustarea inflamatorie cronică nonbacteriană a căilor biliare. Este o boală rară, de cauză necunoscută. 60% din cazuri apar la cei cu colită ulcerativă și la 5% din cei cu această boală apare colangita sclerozantă. Alte afecțiuni asociate pot fi tiroidita, fibroza retroperitoneală și fibroza mediastinală. Boala este Întâlnită mai frecvent la bărbații Între 20-50 ani. În majoritatea cazurilor Întregul arbore biliar este afectat de procesul inflamator, ceea ce determină obliterarea parțială neregulată a lumenului canalicular. Pereții canaliculari Îngroșați conțin cantități mari
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
adulți (22). Sindromul poliglandular autoimun tip II este cea mai frecventă imunoendocrinopatie; survine la vârsta adultă, afectând mai ales femeile. Este caracterizat prin apariția la același individ a două sau mai multe din următoarele afecțiuni: boală Addison, boală Graves Basedow, tiroidite de etiologie autoimună, T1DM, hipogonadism primar, miastenia gravis, boală celiacă. Majoritatea afecțiunilor sunt asociate cu haplotipurile HLA: A1, B8, DR3 (DQA1*0501, DQB1*0201) și DR4 (DQA1*0301, DQB1*0302). Deoarece majoritatea componentelor sindromului prezintă o lungă fază prodromală în
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
Sindromul DIDMOAD este o afecțiune cu transmitere autozomal recesivă ce cuprinde: diabet insipid, diabet zaharat, atrofie optică, surditate. Diabetul zaharat este de obicei prima manifestare la copii. - Trisomia 21 (sindromul Down) este asociată relativ frecvent cu prezența T1DM și a tiroiditelor. Acest fapt sugerează ca anomaliile cromozomiale influențează procesele autoimune sau că susceptibilitatea de a dezvolta boli autoimune poate asocia dezordini cromozomiale (22). III. TULBURĂRILE METABOLISMULUI CALCIULUI ȘI FOSFORULUI Hiperinsulinemia a fost descrisă în hiperparatiroidismul primar, asociată cu valoarea calcemiei; hipofosfatemia
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
159 C/G cu DZ tip 1 (p < 0,0001) pentru o populație din Africa de Vest, dar nu și pentru o populație din China (Osei-Hyiaman et al., 2001). Polimorfismele genei CTLA-4 sunt asociate și cu alte boli autoimune cum ar fi tiroidita Hashimoto (Awata et al., 1998), boala Graves (Buzzetti et al., 1999), boala Addison (Donner et al., 1997, Blomhoff et al., 2004), boala celiacă (Djilali-Saiah et al., 1998), ciroza biliară primitivă (Agarwal et al., 2000) și lupusul eritematos (Ahmed et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
până acum privind implicarea genei CTLA-4 în susceptibilitatea pentru bolile autoimune, în general, și pentru DZ tip 1 în particular (Ueda et al., 2003). Au fost analizați 672 subiecți cu boală Graves și 210 rude ale acestora, 228 subiecți cu tiroidită Hashimoto și 462 subiecți de control, toți caucazieni din UK. Pentru DZ tip 1, au fost analizate 3671 familii simplex și multiplex din UK, SUA, Norvegia, România și Finlanda (Ueda et al., 2003). A fost analizată regiunea de 300 kbp
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
ICOS. Date asemănătoare au fost furnizate de altfel de un studiu independent efectuat pe familii din Finlanda și publicat în același an (Turpeinen et al., 2003). Asocierea cea mai puternică este a polimorfismului CT60 G/A cu boala Graves și tiroidita Hashimoto (p = 0,0005), efectul fiind ceva mai slab pentru DZ tip 1 (alela CT60G diabetogenă iar CT60A protectoare). De fapt, analiza familiilor cu DZ tip 1 a ridicat posibilitatea existenței și altor polimorfisme în regiunea de 6,1 kbp
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
miastenia acută (decesul prin obosirea mușchilor respiratori se poate produce în câteva zile) și miastenia cronică (cu evoluție de aproximativ 15 ani). Apariția anticorpilor anti receptori de acetilcolină, caracteristică patogeniei miasteniei, poate fi legată de alte afecțiuni cu componentă autoimună: tiroidite autoimune, artrită reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, tumori timice sau pulmonare. Diminuarea funcției contractile a mușchilor striați nu este doar consecința oboselii, ci se poate datora și distrofiilor, atrofiei musculare, sau chiar anumitor hipertrofii. Atrofia musculară semnifică scăderea dimensiunilor și forței
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
de altă parte, unele polimorfisme din gena receptorului Vitaminei D (VDR Receptor) au fost implicate în susceptibilitatea genetică pentru T1DM. Trecând la date experimentale, s-a arătat că administrarea de Vitamină D la animalele de experiență poate preveni apariția encefalomielitei, tiroiditei autoimune sau a nefritei experimentale la șobolani [23]. De asemenea, s-a arătat că administrarea de Vitamina D (sau analogi) la șoarecii NOD poate preveni apariția insulitei și deci a diabetului [52]. În sfîrșit, existența „gradientului nord-sud” în ceea ce privește incidența T1DM
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
extrasalivare ale infecției urliene sunt: Pancreatita, manifestă clinic (dureri abdominale “în bară”, vărsături, diaree) sau subclinică, exprimată prin creșterea amilazelor și a glicemiei Orhita urliană, manifestată la sexul masculin după pubertate, prin tumefierea testiculară dureroasă, uni sau bilaterală Ovarita, mastita, tiroidita, dacrioadenita, rar întâlnite. Afectarea succesivă a mai multor sedii anatomice în cadrul infecției urliene este de regulă anunțată de creșterile febrile. Localizările neuro-meningeale pot fi primele manifestări ale infecției urliene sau pot apare secundar parotiditei, după prima săptămână de la debut. Virusul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
6(a). Genotipul se corelează cu prognosticul bolii. Genotipul 1, prevalent în România, este cel mai agresiv și răspunde slab la tratamentul cu interferon. VHC are tropism hepatic, dar și extrahepatic, explicând implicarea sa întrun număr mare de afecțiuni extrahepatice: tiroidita autoimună, glomerulonefrita, vasculitele, crioglobulinemia, ulcerul cornean, etc. Replicarea VHC a fost evidențiată în limfocitele periferice, dar semnificația infectării limfocitelor nu este cunoscută. Agresiunea hepatică începe prin legarea VHC de receptorii CD81 hepatocitari și intrarea virusului în celulă. VHC se multiplică
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
extrasalivare ale infecției urliene sunt: Pancreatita, manifestă clinic (dureri abdominale “în bară”, vărsături, diaree) sau subclinică, exprimată prin creșterea amilazelor și a glicemiei Orhita urliană, manifestată la sexul masculin după pubertate, prin tumefierea testiculară dureroasă, uni sau bilaterală Ovarita, mastita, tiroidita, dacrioadenita, rar întâlnite. Afectarea succesivă a mai multor sedii anatomice în cadrul infecției urliene este de regulă anunțată de creșterile febrile. Localizările neuromeningeale pot fi primele manifestări ale infecției urliene sau pot apare secundar parotiditei, după prima săptămână de la debut. Virusul
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
a). Genotipul se corelează cu prognosticul bolii. Genotipul 1, prevalent în România, este cel mai agresiv și răspunde slab la tratamentul cu interferon. VHC are tropism hepatic, dar și extrahepatic, explicând implicarea sa într-un număr mare de afecțiuni extrahepatice: tiroidita autoimună, glomerulonefrita, vasculitele, crioglobulinemia, ulcerul cornean, etc. Replicarea VHC a fost evidențiată în limfocitele periferice, dar semnificația infectării limfocitelor nu este cunoscută. Hepatitele acute virale 137 Agresiunea hepatică începe prin legarea VHC de receptorii CD81 hepatocitari și intrarea virusului în
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Tratamentul spasticității este simptomatic. Așa cum reiese din tabelul 8-1, HTLV 1 este deopotrivă agentul etiologic al leucemiei cu celule T adulte/ limfom (LTA) și al paraparezei spastice tropicale. HTLV 1 asociază mielopatiei (TSP/HAM) complicații grave precum uveită, poliomiozită, sinovită, tiroidită și bronhopneumonie. HTLV 2 este un virus epidemic mai des întâlnit în rândul consumatorilor de droguri intravenoase. Are și el potențial de a provoca TSP/HAM și alte tulburări neurologice și bronhopneumonie. Acest al doilea retrovirus uman, respectiv HTLV 2
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]