454 matches
-
și problemele acestei metode: - alegerea proteinelor de referință este arbitrară și afectează rezultatele; - determinarea structurii secundare din datele razelor X este motiv de erori și neconcordanță între grupe. CD - UV apropiat (250 - 350 nm) Acest spectru este dominat de fenilalanină, tirozină, triptofan și disulfuri, furnizând informații despre structura terțiară. Dacă porțiunea aromatică este ținută rigid în spațiu, atunci mediul său este asimetric și dicroismul va crește. Componenta aromatică urmează tranzițiile π → π* ce sunt direcționate în planul sistemului legăturilor π și
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
direcționate în planul sistemului legăturilor π și ortogonal unul față de celălalt. - Fenilalanina are un coeficient de extincție mic datorită simetriei înalte și sensibilității mici la modificările înconjurătoare. Maximele de absorbție sunt la 254, 256, 262 și 267 nm (benzi vibronice). - Tirozina are o simetrie mai scăzută decât fenilalanina și are o bandă de absorbție mai intensă. Tirozina are un maxim de absorbție la 276 nm. Efectele constantei dielectrice afectează spectrul. Spectrul CD al polizaharidelor -α carrageen Analiza stereochimică a sfingolipidelor Produșii
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
extincție mic datorită simetriei înalte și sensibilității mici la modificările înconjurătoare. Maximele de absorbție sunt la 254, 256, 262 și 267 nm (benzi vibronice). - Tirozina are o simetrie mai scăzută decât fenilalanina și are o bandă de absorbție mai intensă. Tirozina are un maxim de absorbție la 276 nm. Efectele constantei dielectrice afectează spectrul. Spectrul CD al polizaharidelor -α carrageen Analiza stereochimică a sfingolipidelor Produșii de descompunere ai sfingolipidelor sunt implicați în reglarea celulară și prezintă o mare varietate de activități
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
2. Sinteza oncoproteinelor modificate. În celulele normale ale mușchiului pectoral de găină, gena c-src codifică o tirozin-kinază, o fosfoproteină de 60 kD, care se inseră în membrana citoplasmatică și nu are, în mod obișnuit, proprietăți transformante. Ea fosforilează resturile de tirozină ale câtorva proteine din categoria integrinelor. În celula normală, proteinele tirozin-fosforilate au rolul de a lega Ca2+ și funcționează ca receptori pentru fibronectină. Activitatea tirozin-kinazei codificată de c-src este de numai 10% din aceea a enzimei codificată de gena v-src
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
18.4). Cdc2 formează complexe cu ciclina B care este sintetizată în cursul ultimei etape a fazei S și în G2. Aceste complexe sunt apoi fosforilate la treonina din poziția 161 (T161) din Cdc2, precum și la treonina 14 (T14) și tirozina 15 (Y15). Pe când fosforilarea la T161 induce activarea, fosforilarea în T14 și Y15 induce inhibiția Cdc2. Complexul este apoi activat prin defosforilarea lui T14 și Y15, având loc tranziția de la G2 la M, cu formarea unui complex proteinic activ care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
faza S. Complexele ciclină B-Cdc2 se acumulează în timp ce are loc parcurgerea fazelor S și G2. În complexe, Cdc2 este fosforilată la treonina din poziția 161, proces necesar pentru activarea sa. În plus, ea este fosforilată și la resturile treonină și tirozină, din pozițiile 14 și respectiv 15, ceea ce induce inhibiția activității proteinkinazice a lui Cdc2, până la tranziția G2 / M. Defosforilarea la treonina din poziția 14 și la tirozina din poziția 15 activează Cdc2 kinaza, ceea ce declanșează intrarea în faza M. Cdc2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pentru activarea sa. În plus, ea este fosforilată și la resturile treonină și tirozină, din pozițiile 14 și respectiv 15, ceea ce induce inhibiția activității proteinkinazice a lui Cdc2, până la tranziția G2 / M. Defosforilarea la treonina din poziția 14 și la tirozina din poziția 15 activează Cdc2 kinaza, ceea ce declanșează intrarea în faza M. Cdc2 fosforilează un număr de proteine, incluzând lamininele nucleare și histona H1, conducând la dezorganizarea învelișului nuclear, condensarea cromozomală și asamblarea fusului de diviziune. În plus, Cdc2 declanșează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mulți produși proteinici ai oncogenelor, precum ErbA, ErbB, Fms, Kit etc. reprezintă asemenea receptori de factori de creștere, aflați în membrana celulelor. Asemenea receptori au o activitate enzimatică specifică, reprezentând fosfotirozinkinaze ce au capacitatea de a fosforila (adăugă grupe fosfat) tirozina. Există două grupe de produși oncogenici cu activitate fosfokinazică și anume tirozin-fosfokinazele, care sunt lipsite de funcția receptoare și sunt localizate pe partea internă a membranei plasmatice și serin-/treonin-fosfokinazele, care se află în citoplasmă. Produșii protooncogenelor funcționează ca verigi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
situate pe fața internă a membranei celulare. Dintre acestea fac parte c-src care a fost prima protooncogenă identificată, c-abl, din cromozomul Philadelphia și c-lck, codificatoare pentru o proteinkinază asociată cu CD4. Numărul mare de protein-tirozinkinaze este o dovadă că fosforilarea tirozinei reprezintă un eveniment crucial pentru controlul creșterii și diviziunii celulare. Fosfotirozina este foarte rară în celulele normale, dar devine foarte abundentă în celule maligne. Oncogenele codificatoare de protein-tirozinkinază sunt componente constante ale genomului retrovirusurilor aviare. În absența efectului stimulator al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
transformant. Au mai fost descriși și alți asemenea factori de creștere cu activitate transformantă, atunci când suferă mutație genele codificatoare corespunzătoare (Aaronson, 1991; Cross și Dexter, 1991). Legarea factorului de creștere induce dimerizarea protein-tirozinkinazelor receptoare, care apoi își fosforilează reciproc resturile tirozină. Dimerizarea unor receptori este indusă direct, prin legarea unui factor de creștere dimeric, așa cum este PDGF, care constă din două catene polipeptidice. Alți factori de creștere, precum EGF, sunt monomerici, dar legarea lor induce modificări conformaționale Imunogenetică și Oncogenetică 329
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rândul lor, fosforilează alte substraturi. Autofosforilarea receptorului prin fosforilarea încrucișată (cross phosphorylation) a polipeptidelor adiacente joacă un rol esențial în transducția semnalului prin medierea asocierii altor molecule semnalizatoare cu tirozinkinazele receptoare activate. Autofosforilarea are ca rezultat fosforilarea resturilor specifice de tirozină în domeniile citoplasmatice ale receptorului. Resturile de tirozină fosforilate servesc apoi ca situsuri de legare pentru domeniile SH2 ale altor molecule semnalizatoare. Domeniile SH2 leagă în mod specific peptide care conțin fosfotirozine. Prezența domeniilor SH2 într-o varietate de molecule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fosforilarea încrucișată (cross phosphorylation) a polipeptidelor adiacente joacă un rol esențial în transducția semnalului prin medierea asocierii altor molecule semnalizatoare cu tirozinkinazele receptoare activate. Autofosforilarea are ca rezultat fosforilarea resturilor specifice de tirozină în domeniile citoplasmatice ale receptorului. Resturile de tirozină fosforilate servesc apoi ca situsuri de legare pentru domeniile SH2 ale altor molecule semnalizatoare. Domeniile SH2 leagă în mod specific peptide care conțin fosfotirozine. Prezența domeniilor SH2 într-o varietate de molecule transductoare de semnal promovează asocierea lor cu receptorii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
proteinelor care reglează proliferarea celulară normală. Capacitatea unor citokine și receptori cuplați cu proteina G de a acționa ca proteine oncogenice, pledează în același sens. Studiul oncogenelor protein-tirozin-kinazice a permis descoperirea rolului fosforilării proteinelor, în general și al fosforilării protein tirozinei în particular, în sistemele moleculare transductoare ale semnalelor mitogene. Genele ras aparțin unei familii mari de gene care codifică pentru proteinele ce leagă nucleotidul cu baza azotată guanină și care se numesc proteine G. Proteinele G reprezintă veritabili comutatori moleculari
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
domenii intracelulare cu funcție catalitică de kinaze. Rolul lor este de a transduce semnalele mitogene. De cele mai multe ori, legarea factorului de creștere produce dimerizarea receptorului. Dimerizarea este urmată de activarea funcției kinazice intrinsece, cu autofosforilarea ulterioară a resturilor specifice de tirozină. Resturile fosforilate mediază legarea specifică a proteinelor citoplasmatice cu rol de semnalizare, care conțin două domenii de omologie cu src desemnate SH2 (acronimul derivă de la Src Homology-2). În anul 1983, Doolittle și colaboratorii săi au identificat produsul oncogenei sis, pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
deficientă în transformare. Tipul sălbatic (normal) de VSR are o oncogenă (v-onc) cu efect transformant asupra celulei gazdă, desemnată v-src. Oncogena virală v-src deține informația genetică pentru sinteza proteinkinazei p60, a cărei activitate specifică este aceea de a fosforila resturile tirozină din alte proteine. Mutanta virală defectivă în capacitatea de transformare a fost desemnată td și se prezintă în mai multe subtipuri, dintre care unele prezintă deleții extinse la nivelul secvenței oncogenei v-src. Utilizarea probelor cADN marcate a permis izolarea din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
transcrierii oncogenei virale v-src este foarte înaltă, datorită caracterului puternic, foarte activ al promotorului viral. Rata traducerii este la fel de înaltă, astfel încât cantitatea de proteinkinază este mult mai mare decât în celula normală. Din această cauză, nivelul de fosforilare a resturilor tirozină din proteinele unei astfel de celule este de 10 ori mai ridicat, comparativ cu al unei celule normale. Astfel, modularea cantitativă a fosforilării resturilor tirozină din proteinele celulare stă la baza conversiei unei celule normale într-o celulă malignă. Protooncogena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mult mai mare decât în celula normală. Din această cauză, nivelul de fosforilare a resturilor tirozină din proteinele unei astfel de celule este de 10 ori mai ridicat, comparativ cu al unei celule normale. Astfel, modularea cantitativă a fosforilării resturilor tirozină din proteinele celulare stă la baza conversiei unei celule normale într-o celulă malignă. Protooncogena poate deveni oncogenă celulară, atunci când ea însăși suferă modificare structural-funcțională sub acțiunea unor factori mutageni și/sau carcinogeni. Și în acest caz, oncogena celulară este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
un proces de suprareplicare/extrareplicare, vor rezulta copii multiple ale acesteia. Transcrise simultan, copiile multiple ale protooncogenei determină, în urma traducerii mesagerilor multipli, sinteza unei cantități mari a proteinei protooncogenei. Proteina, deși normală, induce nivele înalte de fosforilare a resturilor de tirozină ale proteinelor celulare, ceea ce determină transformarea malignă a celulei, printr-un mecanism de modulare cantitativă. Uneori, procesul de amplificare a protooncogenei poate fi vizualizat microscopic, deoarece sectorul din cromatină cu ADN amplificat, corespunzând copiilor multiple ale acesteia, apare sub forma
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
EGF; - cuprinde patru subdomenii desemnate I-IV; • domeniul transmembranar: - conține 22 aminoacizi (de la poziția 653 la poziția 676); - este lipofilic; domeniul intracitoplasmatic: - are activitate tirozin kinazică; - conține 580 aminoacizi; - în poziția 685 se află o moleculă de treonină, ce corespunde tirozinei din poziția 654 din EGFR, posibil implicată în reglarea activității proteinei sub acțiunea protein kinazei C; - această porțiune prezintă cea mai mare asemănare structurală cu domeniul corespunzator altor tirozin kinaze; - pe un subdomeniu de 343 aminoacizi, HER-2 este în proporție
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
liganzilor EGF. Ea exista în multiple izoforme fiind cunoscută și ca NDF (Reese și colab., 1997). Aceasta induce activarea receptorului acetil colinei și a factorului de creștere glial. Totuși, cu toate că a fost descoperită datorită capacității sale de a induce fosforilarea tirozinei HER-2, HRG nu se leagă singură, direct la HER-2. HRG se leagă specific la moleculele de HER-3 sau HER-4, dar cu o afinitate relativ scăzută. Căile de semnalizare HER-2 implică molecule care conțin domenii SH2 (src homology 2), SH3 (src
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
scăzută. Căile de semnalizare HER-2 implică molecule care conțin domenii SH2 (src homology 2), SH3 (src homology 3) și PTB (phosphotyrosyne binding domain) ce interacționează cu receptorii HER. Dimerizarea receptorilor determină inducerea activității kinazice ce constă în fosforilarea resturilor de tirozină din capătul C-terminal al receptorului, situsurile de fosforilare Y1248 sau Y877 (Bose și colab., 2006). Heterodimerii ce conțin HER-2 activează două căi de semnalizare importante: calea MAPK și PI3K-AKT (Wang și colab., 2005), dar și căile ce implică mTOR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de medicamentul țintă pentru kinază. Atât Her-2/neu cât și Bcr-Abl sunt țintite la nivel ADN, de timpuriu, în cursul evoluției bolii. Același lucru este în cazul tumorilor stromale gastrointestinale (GIST-uri) care au frecvent mutații activatoare în c-kit tirozină kinază. Testele clinice timpurii cu STI-571 în GIST au arătat că acest medicament inhibă c-kit și PDGFR în adiție la Abl a arătat răspunsuri tumorale dramatice (Joensuu și colab., 2001, Van Osterom și colab., 2001) și au sugerat că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
scindați ulterior de către anumite enzime proteolitice specifice, în mediatori chimici activi. La elaborarea neurotransmițătorilor, unul din factorii indispensabili biosintezei participă de regulă cu rol limitant, în vederea asigurării mecanismului de reglare a reacțiilor respective. Ca exemplu poate fi dat cazul hidroxilării tirozinei de către enzima tirozinhidroxilaza și transformarea acesteia în DOPA, ca etapă limitantă în biosinteza catecolaminelor. Conținutul butonilor sinaptici în substanțe mediatoare depinde nu numai de intensitatea proceselor de biosinteză a acestora, ci și de capacitatea lor de stocare și recaptare (re-uptake
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
segmentul transmembranar, care este hidrofob și se prezintă sub formă de elici proteice de tip a, cele două bucle ale moleculei sunt constituite din proteine hidrofile. Segmentul intracelular citoplasmatic al receptorului prezintă situsuri de fosforilare la nivelul grupărilor hidroxil ale tirozinei, serinei și treoninei, asigurând geneza diverselor activări. Segmentul extracelular făcând parte din situsul de recunoaștere al receptorului participă la procesele de glicozilare. Atât proteinele receptorilor ionotropi dispuse sub formă de polimeri, cât și cele ale receptorilor metabotropi cu structură macromerică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și histamina. I.6.2.1. Catecolaminele Reprezintă denumirea generică dată noradrenalinei, adrenalinei și dopaminei sintetizate și eliberate de terminațiile nervoase simpatice și țesutul cromafin medulosuprarenalian. Acestea sunt substanțe biologic active cu nucleu catecolaminic comun, rezultate din metabolizarea succesivă a tirozinei până la stadiul final de adrenalină. În timp ce adrenalina îndeplinește rol predominant de hormon medulosuprarenal, noradrenalina și dopamina sunt adevărați mediatori chimici simpatico-adrenergici. Ca parte componentă atât a sistemului nervos simpatic, cât și a sistemului endocrin, medulosuprarenala deține un loc aparte în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]