418 matches
-
instalarea unor paratrăznete pe Anzi și pe Himalaya, pentru a pune la adăpost de fulgere întreaga lume - dar să nu trișăm! Lasă-le acolo unde sînt, domnule! Ă Privește sus! strigă Starbuck. Mingile de foc! Mingile de foc! Flăcări palide tiveau toate capetele de vergi, iar în vîrful întreit al fiecărui paratrăznet pîlpîiau limbi de foc, astfel încît cele trei catarge ardeau în tăcere în văzduhul cu miros de pucioasă, aidoma a trei lumînări gigantice, aprinse în fața unui altar. Ă Lua
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aveau În picioare pantofi maro, de școală. Fesuri, femei cu chador și următorul lucru: o moschee. Înăuntru, fosta sală McPherson fusese redecorată după un motiv maur. Însoțitoarele o conduseră pe Desdemona peste pardoseala geometrică. O duseră pe lângă niște draperii groase, tivite cu ciucuri, care obturau lumina de afară. Nu se auzea nici un sunet În afară de foșnetul făcut de straiele femeilor și, de undeva din depărtare, ceva ce suna ca o voce vorbind sau rugându-se. În cele din urmă o poftiră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
geamului. Acum, cu Desdemona mânându-l de la spate, veni jos s-o vadă pe Gaia Vasilakis. Tânăra stătea Între părinții ei, pe sofaua durdulie de culoare verde marin, ea Însăși o fată grăsuță, Îmbrăcată cu o rochie albă cu crinolină, tivită cu volane și cu mâneci bufante. Șosetele albe, scurte, aveau și ele volane. Îi aminteau lui Milton de mileul care acoperea coșul de gunoi din baie. ― Mamă, da’ știu că ai ceva insigne! spuse Gus Vasilakis. ― Milton mai avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu știința lor, atunci ce rost are să-și facă griji? Așteptarea se prelungește. Fiind cel mai bătrân dintre preoți, dialului i se aduce scaunul curúl. Tiberius îl urmărește cum își trage înfrigurat toga dublată peste brațele descărnate. E tot albă, tivită cu purpură, dar din tr-o lână mai groasă, cu fire lungi și flocoase. Și prinsă numai cu fibule, pentru că flaminului lui Jupiter nu-i sunt îngăduite nodurile. Mijește ochii și filtrează lumina printre pleoapele întredeschise, ca să poată vedea mai bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am văzut luna apărând și tremurând, un pepene auriu, nu doar un disc plat cum o văzusem mereu până atunci. I-am auzit pe ceilalți gemând de plăcere. I-am văzut cum rămân cu gurile deschise, cum ochii li se tivesc de lacrimi. Aveam gura Închisă și ochii uscați. Vedeam luna la fel de bine ca și ei și eram chiar capabilă să-i apreciez splendoarea. Dar de ce nu aveam și eu ochii plini de lacrimi? De ce fericirea lor era de zece ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
părul blond, ondulat și bogat pieptănat pe spate, o voce plăcută, un aer rafinat și maxilar teuton. Acum era corpolent, cu gușă, picioare subțiri, părul rar, pielea roz a capului la vedere și ochi albaștri de culoarea detergentului pentru geamuri, tiviți cu roșu. Purta o cămașă albă fără guler din in cu țesătură rară și o pereche de pantaloni galbeni de mătase spălată. —Bine ați venit, Își Întâmpină el oaspeții. Bine ați venit În paradis. Sper că ați avut o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trecând pe lângă o clădire abandonată, o veche vamă a portului. Au pornit-o spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul până ce n-am mai văzut-o. - Parcă erai tu, Ioana... Ioana plânge desperată lângă mine. În pustiurile micului port, cu câteva magazii și câțiva oameni primi- tivi, s-a găsit un loc pentru o aventură: vameșul, domnul Jianu, cu doamna Pitpalac. Vameșul e un flăcău bătrân, cu zâmbetul mereu pe buze, vorbind monosilabic și incapabil să pună o întrebare, de o timiditate cumplită, vizibilă de la primul moment
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
constată că ceata urmăritorilor se apropiase deja binișor. Doar atunci Frediana observă vârful săgeții. — Ești rănit! strigă ea. — Mișcă-te, îți spun, sau or să ne ajungă! Fata își sfâșie cu un gest hotărât poalele rochiei lungi de culoare ocru, tivită cu purpură, despicând-o până deasupra genunchilor, apoi coborî din car și încălecă bărbătește în fața lui Waltan, care imediat îl făcu pe Rutilan să se întoarcă și îi dădu pinteni, strigându-i tare în urechi. Frediana îi înconjură pieptul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trecând pe lângă o clădire abandonată, o veche vamă a portului. Au pornit-o spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi te aduce aproape, din sumbra ...depărtare. Clipa Întrezăresc, prin răsărituri senine cioburi risipite de nori în a timpului clară oglindă, cu sclipiri de smarald din verdele vieții. Clipa, a rămas suspendată de marginea cerului, pe purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de soare. ... clipa, o rotundă boabă de rouă, imperceptibilă, o primă și subtilă atingere, a timpului rupt din nemărginirea vremii uitate. Acum, o prind în căușul mâinii, ca pe o mică nestemată, ieșită din cufărul vremii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
grea uitarea nu mă chema în iernile de altădată taci inimă de femeie ascultă e noapte și visurile au adormit în brațele obosite de prea multă toamnă gem de muguri în căutarea albului inima precum o poartă deschisă spre cerul tivit cu lacrimi dincolo de tine și de mine atinge lumina atât cât poate ajunge cu un freamăt de iubire taci inimă de femeie ascultă pasărea care strigă primăvara și roagă-te să-ți fie lutul de pe urmă cămașă albă de dor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bine, în holul Hotelului Cosmos, seara era plin de lume. Până și șeicii arabi, băieții cu petrodolarii la teșcherea, își scoteau cele patru neveste la preumblare și le fâțâiau de colo-colo să le vadă lumea calitatea diamantelor cu care erau tivite vălurile de pe față. La noi în grup se dăduse plecarea. În sfârșit, toate achizițiile celor zece zile de orgasm comercial au trebuit să devină publice. Lângă canapelele îngropate din hol, alături de mesele transparente și în lumina strălucitoare a cristalelor geometrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fugi, în loc să-l denunțe autorităților satului. Voia să plece cât mai repede - era nerăbdător să-și continue călătoria și să ajungă în satele lui Julius Civilis. Velunda avea să-l întâmpine râzând, cu vântul fâlfâindu-i părul și veșmântul alb tivit cu purpură. Dorul de ea îi strânse stomacul. — Voi rămâne aici cel târziu până mâine seară, să am grijă de el. Calculă rapid că, pentru a ajunge în sat, romanii aveau nevoie de cel puțin trei zile. Nu puteau veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acum trăiesc cu toții în California. Cu toții au pornit-o de jos. Au cu toții case noi, neveste noi, piei noi, păr nou. Se plimbă la Hyene cu opt cilindri în V sau în lătărețele lor Acapulo-uri decapotabile, de-a lungul șoselelor tivite de spuma mării, gonind spre clinicile unde li se injectează dozele de ADN și li se schimbă sângele. De două sau de trei ori pe lună își iau zborul în vederea unor lungi weekenduri pe Thousand Island, un loc uitai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ul cam dă în bară ori de câte ori trebuie să se ducă undeva. În ciuda tuturor calităților lui, n-a fost niciodată cu adevărat o mașină. ceea ce-i place - la ce este el incredibil de bun - e să stea locului... Drumurile principale erau tivite cu brazde de noroi. Era genul de trafic pe care mașinile îl suportă cel mai greu, circulația îngreunată de o mie de timpi de reacție, după tine, după tine, după tine. Am făcut brusc la dreapta pe o scurtătură nemaiîncercată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu venise încă acasă și eu tot pierd cheile pe care mi le dă ea. Are o garsonieră spațioasă deasupra agenției de pariuri de pe strada cu trafic intens. Era frig, dar nu foarte frig. Cea de-a doua zăpadă mai tivea încă trotuarele. M-am așezat pe o bancă, lângă podul negru de lângă gura deschisă a stației de metrou. Purtam vechea mea haină groasă, albastră - pe care am găsit-o din întâmplare într-un dulap de care uitasem complet și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
seri În urmă. Îmi aruncă o privire goală, insondabilă. I-am ieșit În cale lui Fumero, adunîndu-mi tot calmul pe care eram În stare să-l simulez. Inspectorul avea ochii injectați de sînge. O julitură recentă Îi traversa obrazul stîng, tivit cu sînge uscat. — Unde-i? — Ce anume? Fumero Își lăsă privirea În jos și scutură din cap, murmurînd În sinea lui. CÎnd Își ridică fața avea un rînjet cîinesc pe buze și un revolver În mînă. Fără să-și abată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și ultimul pas de pământ moldovenesc le va fi fugit de sub picioare. Și apoi să moară sau să plece În pribegie. Voievodul se ridică Încet, iar privirile sale măsurară, parcă cu curiozitate, statura solilor. Nu era Îmbrăcat cu hlamida purpurie tivită cu blană albă și nici nu purta pe cap coroana bunicului său Alexandru cel Bun. Avea veșminte mai sobre, aproape militare, În culorile maronii ale vânătorilor domnești. Haina de catifea, lungă până deasupra genunchilor, Îi era strânsă Într-o centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În față. - Acum lăsați-ne singuri. Iar tu, căpitane, ai un divan În dreapta. Așază-te. Oană se așeză și Îl privi cu curiozitate pe omul din fața lui, care stătea Întins pe un alt divan acoperit cu o piele de cămilă tivită cu fir de aur. Era Îmbrăcat cu o tunică roșie, lungă până peste genunchi, strânsă cu un brâu lat, de mătase galbenă. Purta șalvari negri și În picioare avea papuci de catifea neagră, cu vârful Întors și cu o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceva sau pe cineva care să le descleșteze poza. Două perechi de ochi, țintiți cu o statornicie neliniștită spre ferestre, dau indicația acelei așteptări: ai Lenorei și ai lui Mini. Celelalte trei: Lina, Elena, Nory, cu toate că întoarse spre interiorul camerei, tiveau o privire a ochilor dinăuntru îndreptată tot într-acolo. . . . Dar acea chemare puternică a tuturor voințelor spre poarta mare, spre drumul pe unde cineva, liberator, avea să vie, acea chemare părea a nu grăbi cu nimic sosirea salvatorului și Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se trânti în fotoliu și aprinse o țigară. - Când ne-am întors de la moșie, urmă Lina, totul era la rost. - Fericită ființă care găsește că totul e la roșii. Despre rosturi!. Ce-ți fac finii? - și surâsul cel mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am tras puternic de frâu, când am zărit într-o poiană presărată cu flori, un cuplu de îndrăgostiți, înlănțuiți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]