941 matches
-
timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui Când în vie bate toaca cu fofează. În pragul scărilor ce duc spre cer Lumina curge la rădăcini de flori Fluturând evantaiuri egiptene și-apoi pier În metafora nevăzută de culori. Când pisica mă zgârâie și-mi dă fiori... Undeva s-aude zăngănitul porților de
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
a lui Ică din dealul Domneștiului. În jur, oile își văd de drumul lor, al transhumanței, păstrând la fel, în fiecare an, data, traseul și toate obiceiurile legate de urcatul „oilor la munte”, obiceiuri moștenite din moși - strămoși. E duminică. Toaca de la biserica „Buna Vestire” și cea de la Biserica de Sus, cu hramul „Intrarea în Biserică”, cheamă pe credincioși la rugăciune. De pe ulițele satului, din stânga și din dreapta Râului Doamnei, de pe sub poalele codrilor de pe Valea lui Gheorghe, Valea Ruzii sau Valea Lupului
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
a cărui grăsime se așterne pe șiștar. Apoi oamenii hrănesc și adapă animalele și se aude zornăitul lanțului cu care sunt legate de stâlpul staulului. Se închid ușile grajdului. Călugării merg spre chiliile lor, pregătindu-se de vecernie, după care toaca îi cheamă la masa de seara. Eu privesc tabloul acesta fermecător, al unei seri de toamnă la schitul Slănic. Cum crește înserarea, starețul se retrage spre chilia lui, cântând ușor, potolit, un cântec de preamărire lui Dumnezeu, cântul lui având
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
lungile ceasuri de așteptare și de tăcere ale zilei. Adorm, străjuiți de stelele nopții ce se uită de pe cer la ei. Aerul curat al pădurilor ozonate, vânatul proaspăt, apa rece a izvorului cristalin, sunetul de neconfundat pe care îl scoate toaca mănăstirii, cântecul păsărilor, țârâitul greierilor, ochii cercetători ai bufnițelor și câte multe alte minunății de care nu se poate bucura orășeanul stresat. El se bucură doar să guste vitaminele din zarzavaturile aduse de țăran, din grădinile bogate și darnice ale
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine Mi-e trupul mănăstire părăsită Și-n loc de sânge parcă vântul vine Bătând în piept o toacă răgușită E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine Mi-e sufletul călugăr de pripas, La miezul nopții fără să se-nchine Mi-a poposit în trup și mi-a rămas. 21 mai 2004 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress
MIEZONOPTICĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363164_a_364493]
-
urmare spun smeriții și nu-ntâmplător doar unii Doar în chipul din icoane găsești sensul rațiunii Poate astăzi în protest multe vorbe avem străine Și ierarhii sfinți să-nceapă a-nțelege chiar de mâine Dar abia atunci s-aude bătând toaca în Voroneț Și ne-o dărui răsplată câte o rază de dispreț Opoziția-i Neșansa privind de sus ca din cerdac Și nu vrea să lase țara și nici poporul ei sărac E nespus de fericită și tot statornică-n
LACRIMI PE PÂINE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368438_a_369767]
-
întotdeauna, un bun prilej de emoții și de nostalgie: „Când obosesc de drum nebun, / Când forța nu mai are forță, / Mă-ntorc în satul meu cel bun, / Să îmi aprind o nouă torță. // Mă întorc acasă de-Înălțare, / Când bate toaca-n satul meu / Și simt din binecuvântare, / Că mă înalț, prin El și eu” (Mă întorc acasă de Înălțare). Ca mulți alți poeți, și Virginia Vini Popescu își cântă copilăria care îi apare ca un tablou pictat pe cer: „Tablou
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
și de la București, pentru Petru Maior, Samuil Micu și Gheorghe Șincai, pentru coasă, furca de lemn și căpița de fân, pentru Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Paciurea, Dimitrie Gusti și Sfântul Dimitrie Basarabov - ocrotitorul Bucureștilor și pentru Bucureștiul interbelic și dintotdeauna, Pentru toaca schiturilor și clopotul batalului, pentru Turnu Severin, Turnu Măgurele și Turnul Chindiei, pentru meliță și fuior, pentru Foaia de minte, inimă și literatură, pentru florile de la Codlea și Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași, pentru zâmbetul nepoatei mele și pentru Ozana
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
Astfel la poartă, la ușă sau fereastră se cânta înainte de miezul nopții, colindul uzual: Scoală, scoală ăl domn bun Scoală, scoală domnuri bune, Lerui Doamne! C-a trecut de miez de noapți Cântătorii și-au cântat Lerui Doamne! Popa-n toacă că și-a dat, Zori dalbe revărsară Lerui Doamne! Din ziori soare răsar, Și soarele-i în trei raze. Lerui Doamne! Din una rază drum de rază Razmă-n vărful munților Lerui Doamne! Prin crucile brazilor, Doilea rază drum de-o
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
care au fost nevoiți să-și părăsească o țară ce nu le-a mai putut asigura un viitor decent. În ceea ce privește ritmul și rima în poezia Cameliei Cristea aș putea spune că aceasta este asemenea dăngătului de clopot ori bătăii de toacă, de la biserica din apropiera casei sale, pe care o fregventează și unde își pune inima ( “Pune inima”) pe la icoane, în duminici și în sărbători deoarece simțirea ei este Dumnezeu ( “Te simțeam”), ce o face să vadă ( “Seninul”) chiar și acolo
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
a îndeplini comandă primită. Oricum, mult mai iute decât în secvențele anterioare. Cum nevastă-mea nu face infarct, trag concluzia iresponsabilă, că viața e frumoasă, dacă știi cum s-o privești. - Ai noroc și sănătăți, cî-i mai buni di cît toati! Cioc-cioc, cele două pahare de mărimea unei galeți mijlocii descarcă lichidul tulbure în gaturile, bănuim, arse de pârjolul nuclear, sau, în cel mai bun caz de exploziile solare, din ce in ce mai frecvente. - Eaahhh, crușea mamii îi di viața, cî-i subțâri că o
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
iară el așa mai mititeluț și mai gălghior și una-douî, hai, pi la prăvălii, ni mai râdem cu el pi-acolu, el ni mai dade, ba o băsmăluțî, ba o spelci, ci ave și el, ci iară bun la inimi cu toati ci după căutături nu pare. Da’ n-o prea mers cu prăvălia, ci sini și cumperi la noi pestelci sau mănuși cu dești!! Și și vez’ și-i vini odatî cin’ stătem noi așa și fumam! - Ai ți dițchidim rețtaurantu
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
o pădure nouă se va ridica peste ei. Va cădea și el peste un răstimp de ani, ros la rădăcină de putregai și de întrebări chinuitoare fără răspuns și, în cădere, îi va răsuna lemnul uscat, cu sunet prelung de toacă spartă și va rămâne încă o vreme căzut în pădurea tânără, uscat, neștiut, neplâns și neînțeles.” (Ion Gavrilă Ogoranu, op. cit., vol. II,p. 198-199) Viorica Bucelea a devenit un inginer remarcat, cu o conștiință mândră de român din aura de
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
miros de rășini scara nouă spre turlă - tropăit de copii 59 în mărul uscat un cuc cenușiu stors de cântec 60 Noaptea Învierii în cimitirul pustiu merii în floare 61 drum vechi de țară - pașii marunți ai bătrânilor chemați de toaca 62 doar lacrimi în palmele bătucite - bătrân în umbră 63 Doar atât din pescărușul prins de furtună- ecoul unui țipăt 64 arbori sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
cu altarul îndreptat spre răsărit, adică „spre soarele cel duhovnicesc”, care este Hristos. Pe acoperiș este obligatoriu o turlă înaltă, îndreptată în sus, asemenea unui deget care arată spre cer, către „cele de sus căutate”. În turla bisericii se așază toaca și clopotele, care cheamă oamenii la rugăciune, iar în zilele de sărbătoare dau o și mai mare strălucire. În vârful turlei este așezată crucea. Ea semnifică faptul că în biserică se preamărește Hristos, Cel Răstignit, care a împăcat Cerul cu
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
urmare spun smeriții și nu-ntâmplător doar unii Doar în chipul din icoane găsești sensul rațiunii Poate astăzi în protest multe vorbe avem străine Și ierarhii sfinți să-nceapă a-nțelege chiar de mâine Dar abia atunci s-aude bătând toaca în Voroneț Și ne-o dărui răsplată câte o rază de dispreț Opoziția-i Neșansa privind de sus ca din cerdac Și nu vrea să lase țara și nici poporul ei sărac E nespus de fericită și tot statornică-n
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
e imensă-n aquarelePrin urmare spun smeriții și nu-ntâmplător doar uniiDoar în chipul din icoane găsești sensul rațiuniiPoate astăzi în protest multe vorbe avem străineși ierarhii sfinți să-nceapă a-nțelege chiar de mâineDar abia atunci s-aude bătând toaca în Voronețși ne-o dărui răsplată câte o rază de disprețOpoziția-i Neșansa privind de sus ca din cerdacși nu vrea să lase țara și nici poporul ei săracE nespus de fericită și tot statornică-n ... VIII. LEGENDA TEIULUI DE-
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Acasă > Poezie > Amprente > RĂNILE LUMII Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Risipitori de cuvinte, opriți-vă pravila pentru sănătatea pământului e roasa de molii toaca bisericii sparge ferestrele timpului fie o zi nu s-a întâmplat fie o secundă s-a suprapus peste ultima sută de ani.. ..ceva nu pușcă în cartea prezentului cărți măsluite la un pas cazanele clocotesc cuvintele mărșăluiesc într-acolo copci
RĂNILE LUMII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368720_a_370049]
-
2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului POSTU” PAȘCELUI -în grâi- Iarnă nici nu-i dusă bine Postu” Pașcelui să pringe. Zua-i cald, frigu-i pa sară Mniroasă a primăvară. Mneii-s mnici, fluturii zboară Vântu” sufla într-o doară. Bace toaca pa Tocila La susani... gata-i slăina! Să vorbeșce, zău, pan sat Că porcu țâț l-au mâncat! Negina gin grâu s-alege, Vinerea, încet să fierbe La S”ânt”Toager el să mânca Cu zahăr, ge vrei...cu nucă
POSTU” PAȘCELUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368789_a_370118]
-
Eu sunt Adam, de la-nceput; Ca să mușc mi-ai dat otravă, Tu, Eva mea, cum ai putut? Câtă durere-am suportat, Din coasta mea, ca să te naști... Cu șarpele ai complotat, De la-nceputuri mă tot paști! Și ce dacă bate toaca? Și ce dacă trag clopoate? Domnul nu ne dă de-a moaca; Văd că tot mai rău ne bate! Referință Bibliografică: Tu, Eva mea, cum ai putut? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I, 28 august
TU, EVA MEA, CUM AI PUTUT? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364658_a_365987]
-
mâine nu voi fi pe lume, vei fi tu și restul lumii, voi veni pe înserate, voi cânta încet pe strune, te-am iubit, dar n-a fost vreme, te-am iubit, dormi, nu te teme, ceasul bate ca o toacă, dormi, iubito, dracii joacă și își râd de noi, de toate, dormi, iubito, sfântă noapte, dormi, încet mă voi preface într-un zburător din nouri, voi veni cu visul pașnic, te voi lua zburând în stoluri spre o altă mare
PARANOIA ONE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349465_a_350794]
-
cântăresc 37 de kilograme. Eram curioasă daca lumea modei va ceda sfatului specialiștilor de a stopa slăbirea manechinelor... după moartea unor exemplare superbe ce sufereau de anorexie. Dar morții cu morții și zombilițele cu zombiloii care aleargă, ca Ucigă-l toaca, de tămâie când aud de greutatea celor cincizeci de kilograme sugerate de aceeași specialiști. Desigur că nu îți convine, veți sări ca mușcati de șarpe, Ahtiați Filiformi Debilitari Admitatori Olivieni. Subiectul m-ar lăsa rece dacă nu aș auzi același
MIGDALE DULCI-AMARE: „O EVĂ PENTRU FIECARE ADAM” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349681_a_351010]
-
o achită exemplar. Vocea ei răsună precum cea a unui stentor care anunță o veste în Cetate. Este Glasul cu portavoce care pătrunde în inimi și se întoarce-n ecou. Chiar dacă cei care trebuie s-o audă își fac urechea toacă. Stăruind în lupta cu vremea, jurnalista reușește să „miște” uneori, chiar și munții. Ceea ce nu e de ici-colea. Efectele articolelor sale din reviste, hebdomadare, cărțile sale s-au văzut și simțit imediat sau pe timp îndelungat, fiecare studiu de caz
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]
-
de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua ritualul căutării viermilor în lemnul putrezit. Admira cât de frumoasă-i era prietena și cum inima lui începea să se neliniștească. Era chemată să îmbrățișeze o iubire curată cum și-ar fi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
mare noblețe și simplitate (valori spirituale ce vă caracterizează). Ne-am preumblat pe linii de orizont și frontiere împlinite, eludând pierderile, abandonând în stingere și uitare dureri și înfrângeri. Supraviețuitor în neliniști, fruntea dumneavoastră încă visătoare spre cer... și doar toaca bisericii din apropiere, cu sunetu-i imperturbabil ce-și trage seva din rostirile liturgice, cutreiera văzduhul în același ritm ce tinde către perfecțiune. De unde începe perfecțiunea lumii? Nicolae DABIJA: Perfecțiunea lumii începe de la fiecare dintre noi. Îmi îndemn cu scrisul meu
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]