443 matches
-
de parca mi-ar fi Înfipt cineva un cui. Era locul molarului, bineînțeles. Ar fi trebuit să-mi Îngrijesc caria la vreme, și nu să ajung la abces și apoi la extracție. — Și vrei să spui că nu există concurență și tocmeală În viața unui detectiv ? — Da, dar nu putem compara rivalitatea dintre cei care fac reclame pe străzile foarte circulate și detectivii care iscodesc prin străzile dosnice, nu ? La tine a coincis plecatul de acasă cu părăsirea slujbei anterioare... aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ceea ce vă trebuie“, și am rătăcit fără țintă prin clădirea În formă de peșteră, strecurându-mă printre standurile supraîncărcate, admirând cantitățile nelimitate de mărgele, argintărie, covoare, condimente, narghilele și negustori care beau și fumau, beau și fumau. Eram În plină tocmeală cu un bărbat mărunt, care avea mai mult ca sigur nouăzeci de ani bătuți pe muchie, pentru un șal albastru deschis, când am simțit o bătaie pe umăr. —Îți dai seama că te cerți pentru aproximativ patruzeci de cenți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
târziu? — M-a iubit mult Domnița Ileana a României 1. Îna inte de a deveni stareță, a stat la Paris, la noi în casă, vreo trei săptămâni. Era extrem de deșteaptă, cu mult umor, un om adorabil care te câștiga fără tocmeală. La ora cinci după-masa, voia să-și bea ceaiul tradițional (doar era nepoata Reginei Victoria), iar întrebarea mea naivă era zilnic aceeași: „Domniță, doriți un ceai?“ Răspunsul era malițios: „Sigur că da, sperai să spun nu?“ Eu: „Fac un ceai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mai târziu? — M-a iubit mult Domnița Ileana a României. Îna inte de a deveni stareță, a stat la Paris, la noi în casă, vreo trei săptămâni. Era extrem de deșteaptă, cu mult umor, un om adorabil care te câștiga fără tocmeală. La ora cinci după-masa, voia să-și bea ceaiul tradițional (doar era nepoata Reginei Victoria), iar întrebarea mea naivă era zilnic aceeași: „Domniță, doriți un ceai?“ Răspunsul era malițios: „Sigur că da, sperai să spun nu?“ Eu: „Fac un ceai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
oamenii se apucau de făcut nunți. Corturile, farfuriile, tacâmurile, paharele, mesele, băncuțele lungi și Înguste, betelile de hârtie colorată și câte mai erau trebuincioase de la el le puteai Închiria sau cumpăra. Sifoanele de la el se Încărcau și tot el mijlocea tocmelile cu taraful de țigani. Bucătar nu putea fi decât el Însuși, pe un preț bun, altfel nu pupai cort și toate celelalte. Avea tuciuri mari În care fierbeau sarmalele și ciorba, cuțitoaie Îndemânatice, satâre, o mașină enormă și bine ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspundere? Să stea În continuare nesimțit și mai ales țanțoș de bărbăția lui? Era peste poate. Așa că s-a hotărât să facă o vizită familiei lui Hristu, ca să plătească ei avortul ilegal. Era hotărât ca el să nu contribuie În urma tocmelii cu mai mult de jumătate din total. A venit pe Înseratelea bine la noi În sat. Însă degeaba se ferea. Toată lumea știa ce căuta el acolo. A intrat În curte, Încruntat, și se aștepta ca ăia să se sperie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cerut, eu am dat cât am putut, acuma e rândul matale să ceri iară.” „Pune zece piei de oaie și gata.” „Șapte!” „Șapte să fie, da-mi dai și un șir de scoici.” „Îți dau.” Și uite-așa se Încheia tocmeala, În bună Înțelegere, cu războială numai din vorbe. Marele târg anual luase, la un moment dat, un avânt ce părea de nestăvilit. În preajma locului cu pricina se statorniciseră niște triburi de oameni cu mințile agere care, fără să se spetească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o spurcați voi astăzi cu neghioaba călcătură s-a dus, Într-un Început călduț de toamnă, la Târgul care, Între timp, devenise un fel de buric al lumii. Cu el Îl luase, ca să-l deprindă cu meșteșugul negoțului și al tocmelii, și pe unul dintre mulții săi fii. Nu ne batem acuma capul să aflăm dacă duceau la vânzare grâne, piei, oale ori cine știe ce altceva. Deși, se cuvine menționat, ceramica pictată cu artă desăvârșită de cei vechi de pe aici este astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de autoturism care se comercializa atunci În țară. Omul pronunțase cifra aproape cu modestie, dar nu uitase să strecoare, În treacăt, câteva vorbe despre pușca ilegală și cu putere mortală cu care Îl văzuse Înarmat pe zgubiliticul moștenitor. Directorul amânase tocmelile pentru ziua următoare, Îl condusese pe păgubit până la poartă, apoi se repezise spre casa surorii sale, se rățoise la nepot până acela scosese pușca din ascunzătoare, o făcuse praf, patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sultanului, a trimis la Camenița (pe care turcii voiau să o cucerească) un nemiș pe nume Gligorie Cornescul ,,foarte meșter de scrisori și de săpături la pietre și alte lucruri, care a făcut chipul cetății Camenița de ceară, cu toate tocmelile ei dinăuntru și dinafară. Și o au trimis la împărăție, de o au văzut și mult s-au mirat de strălucirea ei”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 8 footnote>. Această machetă iscusit realizată a permis atacul reușit al sultanului Mehmed
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
dreptul de preemțiune al mănăstirii<footnote Ibidem, documentele 506 și 507, p. 452455 footnote>, documentele sunt datate 30 martie 1679. La 18 iulie 1689 egumenul de la Trei Ierarhi dă un loc de casă în schimbul a 40 de stupi. La această tocmeală a participat și egumenul de la Cetățuia, Antim. Din 1700-1710 egumen al Cetățuiei este Neofit. Urmează apoi Ioanichie (1710-1718) sau Ionichie. La 4 iulie 1713 se judecă cu egumenul mănăstirii Sfintei Vineri pentru un hotar<footnote Ibidem, vol. III, documentul 452
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
picioarele pe pământ! Și acum ce mai aștepți? Fă bine și, când ajungi la poarta mănăstirii, intră întâi la bătrânul călugăr, care te așteaptă. Ehei, de când te așteaptă, bietul!”...„Așa am să fac” - am răspuns eu rușinat...Fără prea multă tocmeală, pornesc cu grabă spre mănăstire... „Acolo, în chilioara lui, mă așteaptă - de câtă vreme? - bunul și răbdătorul călugăr”... - gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de niște sprâncene stufoase și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sănătos tun dar pe „doftorul Moisi” ai să-l mai găsești pomenit în hrisovul lui „Io Duca voievod, domn al łării Moldovei” de la 19 noiembrie 1669 (7178), în care se spune: „A venit înaintea noastră...Iane cîntăreț,...și a făcut tocmeală și schimb cu rugătorul nostru Ghedion egumen...de la sfînta mănăstire a celor Trei Sfinți din tîrg din Iași; și a dat Iane cîntărețul rugătorilor noștri...un loc de casă cu pivniță gata de piatră, din jos de zidul mănăstirii...Iar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
i-au fostu prileju din agonisita sa. Iar acele case ...care au avut aice, în Iași, lîngă Mitropolie, despre biserica ungurească...acele case le-au dat nepoatei sale Ilenei Pleșculeasa, cu pivniță de peatră, și cu grajdiu și cu toate tocmelele casei...ca să le fie dreaptă moșie în veci...Iară rugătoriul nostru, egumenul de la Galata, el încă au arătat un ispisoc domnesc în care sînt scrise anume toate cele ce au dat Iane Hadîmbul mănăstirei sale...scrie la acel ispisoc cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
1611 (7120): „Iată eu, Nicoară Prăjescul mare vistiernic, și Coste Băcioc mare paharnic, și Ștefan Prăjescul mare stolnic, și Boul vistiernic, și Voruntar mare comis, și Savin mare sulger, și Miron stolnic și Dumitru Buhuș. Scriem... că am luat... cu tocmeală, două fălci de vie în țarina Copou,... de la fratele nostru Voruntar mare comis,... Și am dat acele vii sfintei mănăstiri... Sfântul Sava... pentru sufletul răposatului fratelui nostru, Arpentie postelnic”. Se vede lucrul că marii boieri formau o castă foarte unită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în țarina Copou,... de la fratele nostru Voruntar mare comis,... Și am dat acele vii sfintei mănăstiri... Sfântul Sava... pentru sufletul răposatului fratelui nostru, Arpentie postelnic”. Se vede lucrul că marii boieri formau o castă foarte unită de vreme ce au „luat... cu tocmeală” două fălci de vie și la 25 iulie 1614 (7122) au dat-o mănăstirii Sfântul Sava „pentru sufletul răposatului,... Arpentie postelnic”. Acum ia seama la zapisul întocmit la 25 iulie 1614 de Constantin Corpaci și ai să vezi că la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Tanger, pe-un ton mai dulce ca baclavaua), da’ nu pot, că am fete mari, mă-nțelegi? Și mata mai ești și prieten cu turcu’... Sevgin, care stătea într-un căsoi singură cu fiu-su, m-a luat fără multă tocmeală, cu șaizeci de mii pe noapte numai dormitul, cu mâncarea trebuia să mă descurc. Inconvenientul era că stătea departe, hăt în Babadag, altfel părea mulțumită să mai aibă cu cine schimba o vorbă seara. De la casa ei plecam dimineața cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
i le-ar da de bună voie, i-a smucit mâna de-ai fi zis că-i în stare să-i rupă degetele, să i le taie cu cuțitul, și mai mult nimic, să-și recupereze inelele. Păi, nu-ncăpea tocmeală, idiotu’ dracului. Bine c-a dat Dumnezeu să scape de el. Dormea cu Mugurel pe o pătură întinsă pe linoleum și n-ar mai fi prididit să se încurajeze de una singură, că las’ că tot răul spre bine. Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de negare, bine? Știu că am exagerat aseară, încercând să vă conving că nu sunt în acest stadiu, dar Lewis nu m-a sunat încă, și acum recunosc. La naiba! De fapt, cred că sunt în stadiul furiei. Și al tocmelilor. Oricum, m-a ajutat foarte mult. Citiți materialul și poate discutăm despre asta când ne întâlnim săptămâna viitoare. Urați-ne succes mie și lui Finn pentru farsa pe care am pregătit-o pentru weekendul ăsta. Îmi iau cu mine cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
n-ajungeau să se înțeleagă, cu toate că își mai ajutau îndrăzneala și înțelepciunea cu păhărelele de țuică, servite de însuși Cârciumarul Busuioc cu încrederea cuvenită unor oameni de seamă și siguri de plată. Busuioc de altminteri lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar dânsul, ca orice om de omenie, tot numai pământ visa, că și de cârciumărit s-a apucat de nevoie și cu nădejdea să agonisească ceva, să-și mai cumpere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tovarăși, aducând o undă violentă de usturoi, care cuprinse repede toată odaia. ― Aideți, spuneți coniței fără frică tot ce aveți pe inimă! îi îndemnă Grigore. Pe țărani îi vestise adineaori Cârciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte să mântuie tocmeala pentru Babaroaga. După convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. Acuma însă erau zăpăciți, mai cu seamă că se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după întîmplarea Gherghinei, se sfătui iarăși mai îndelung cu maică-sa, care se arătă foarte bucuroasă de gândurile feciorului. Ea l-a îndemnat destul și, de-ar fi ascultat-o, azi ar fi așezat gata. Smaranda începu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei și apoi cu mătușă-sa Profira. Fiindcă se afla în toiul tocmelii când l-a întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bucuroasă de gândurile feciorului. Ea l-a îndemnat destul și, de-ar fi ascultat-o, azi ar fi așezat gata. Smaranda începu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei și apoi cu mătușă-sa Profira. Fiindcă se afla în toiul tocmelii când l-a întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văitați-vă!... Cine-i harnic și cumpănit poate să trăiască din munca cinstită... ― D-apoi că nimeni nu șade, cucoane, că muncim toți destul, dar și dumneavoastră trebuie să ne mai ajutați! zise Serafim Mogoș domol și hotărât. ― Eu la tocmeală nu stau cu nimeni și nici nu vă rog! spuse bătrânul Miron aspru. Pământ să fie, că brațe de muncă se găsesc cu miile! Dacă voi nu vreți să munciți, vom aduce oameni din Transilvania! ― Ba străini să nu vie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dai seama, gravitatea stărilor de lucruri de aici. Ce-o fi în alte locuri nu știu. Bănuiesc că exagerările tendențioase au creat atmosfera apăsată în general. Cu oamenii mei însă eu am metodele mele încercate. Întâi supunere și pe urmă tocmeală. Firește cu două sisteme în același timp nu se poate lucra și nu se pot obține rezultate. Dacă m-ai fi întrebat pe mine, te-aș fi rugat să nu te amesteci între țărani și să nu le culegi revendicările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]