870 matches
-
noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor să-i supere nici pe alții și nici pe ei or asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acest lucru a deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind străină și neliniștită într-un mod jignitor. În timp ce Zinocika a coborât din sanie și s-a dus într-un colț întunecat al curții, eu, tocmindu-mă cu birjarul, care cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că, dacă cele mai ieftine camere sunt deja ocupate, îmi mai trebuie cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în august, când Iag, revenit de la Kazan, a trecut pe la mine, m-a trezit, a tras de mine, m-a pus să mă îmbrac, și m-a luat pe sus. În stradă, ne aștepta deja un birjar pe care-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de ceva vreme. Avea doi catâri cu care își căra calabalâcul și cumpăra provizii din sat. Urcase în munte de unde cobora o dată la două săptămâni pentru a cumpăra de ale gurii. Plătea bine mâncarea, cu bani peșin și nu se tocmea niciodată. Apoi, într-o bună zi nu s-a mai întors, nimeni nu l-a mai văzut. Cu toții credeam că a dat lovitura, vorbea lumea de o comoară, un zăcământ bogat de aur. Ne gândeam că își încărcase avuția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și moșie ce avem în sat, la Hilipeani usăbita de alte vii, cu pomii și cu locul, cu tot vinitul acestei vii. Am vîndut dumisale logofătului dreptu trei lei bătuți. și ne-au plătit dumnealui tot deplin precum ne-am tocmit, căci am socotit că altul nu încape fără dumnealui, pentru aceea ca să-i fie dumnealui dreaptă ocină și moșie și giupînesei dumisale și coconilor dumisale. i să aibă a-și face dumnealui și dîrease domnești pre această vie. și într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
foarte curat și ordonat. Șura în care lucra era totdeauna curată, sculele, de câte ori lăsa lucrul, le curăța și le punea la locul lor. ”56 Asemenea lui Iftimie Ignătescu erau mai mulți meșteri „rotari” în Lunca. Meșterul rotar făcea și osii „tocmea” tot carul, pluguri, grape, sănii, juguri. Foloseau diferite esențe de lemn: ulm (pentru butucul roții), frasin, carpen, stejar. Între cei mai cunoscuți meșteri rotari amintim pe Ghiță Hură, Toader Bârgăoanu, Toader Ignătescu (Chifan), Costică Ciobănuc, Gheorghe Prodan Tomescu, Alexandru Hură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
repezi, pe bătăi: Ciobăneasca, Rața, Leșasca erau admirate și de boierii din Bacău care veneau să vadă jocurile și să audă strigăturile, care-i sfichiuiau pe cei leneși, fudui, murdari și mincinoși. Tot satul venea la horă unde cântau lăutarii tocmiți înainte de sărbătorile Crăciunului, cântau în fiecare zi de sărbătoare și o parte din noapte; ziua era a flăcăilor și fetelor, seara era a însurățeilor tineri. Lăutarii erau angajați pentru toate sărbătorile de iarnă și pentru Paști și până la Ispas, apoi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tineri. Lăutarii erau angajați pentru toate sărbătorile de iarnă și pentru Paști și până la Ispas, apoi se făcea o nouă tocmeal pentru sărbătorile de iarnă și de toamnă, până la Crăciun. După alte păreri, hora se făcea pe lângă crâșmă, dar crâșmarul tocmea lăutarii, iar flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii închiriau (cumpărau) hanul pentru ziua respectivă și tocmeau lăutarii. Timpul liber - duminicile și sărbătorile - era împărțit între biserică dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de satirizare prin ziceri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apoi se făcea o nouă tocmeal pentru sărbătorile de iarnă și de toamnă, până la Crăciun. După alte păreri, hora se făcea pe lângă crâșmă, dar crâșmarul tocmea lăutarii, iar flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii închiriau (cumpărau) hanul pentru ziua respectivă și tocmeau lăutarii. Timpul liber - duminicile și sărbătorile - era împărțit între biserică dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de satirizare prin ziceri și strigături a celor care ieșeau din obișnuit. Accente satirice aveau și strigările adresate fetelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cap. Socrii mari intrau „în lucru”, trebuiau să pregătească masa și băutura pentru toată lumea (se invita tot satul), iar majoritatea produselor erau scoase din gospodărie. Cât timp vătăjeii umblau prin sat cu sticla de băutură și chemau la nuntă, era „tocmită” muzica, o orchestră de departe, iar casa și curtea erau pregătite pentru primit nuntașii. într-o perioadă mai veche, era suficientă căsătoria în fața lui Dumnezeu, tinerii se cununau la biserica satului; acum e nevoie de căsătoria civilă dublată de căsătoria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu știe. Legători - nu știe să facă; nu s-a dusă să descânte copiii. Hanul lui Cojocaru a fost han boieresc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu știe. Legători - nu știe să facă; nu s-a dusă să descânte copiii. Hanul lui Cojocaru a fost han boieresc. Revine la lucru la boier și spune că boierul da mâncare numai acelora care munceau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
următoare, cât timp m-am tot ținut după ea am aflat că de acolo, din Tunisia, vechii fenicieni, oameni frumoși, veseli, cu spiritul lor practic, au luat la pas lumea. Când pe uscat, când pe valuri. Cartagina lor, pe-atunci, tocmea, cumpăra și vindea cam tot ce se putea în Mediterana, în est, în Persia sau tocmai până spre nord, în Scoția. Mai târziu, însă Imperiul Roman i-a tăbăcit ca și pe noi, pe-atunci geto-daci, cei mai viteji și
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
Că purtam în suflet cerul iar pe brațe-un curcubeu? Ți le-am dăruit și gata. Am pornit la drum de seară Deși-n urmă toată zarea mirosea a primăvară... Te simțeam în colțul verde, poate ceva mai la vale, Tocmeai ca să-mi țină calea două puncte cardinale. Ți-au cerut arginți cu carul, nu mai bine mă-ntrebai Fără șagă cât mai este de la mine până-n rai? Ți-aș fi semănat ogoare peste care niciodată N-a trecut vântul să
ȚI-AȘ FI FOST ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363784_a_365113]
-
am uitat la el. Ți-era mai mare mila. În picioare avea numai niște pantaloni de dril albaștri, iar pe corp numai un sacou scurt de materie ordinară. Nici cămașe, nici ciorapi. Acela era Mihai Eminescu. Iorgu Caragiale l-a tocmit sufleor. Era băiat foarte deștept Eminescu. Poate prea deștept. După ce s-au terminat reprezentațiile de la Giurgiu am plecat la București, unde Eminescu a fost angajat ca sufleor la Teatrul Național și a început să scrie poezii... 2. Eminescu sufleor Interlocutor
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
constanta care-mi face bine“ (p.47); „mă-ntorc acasă“ (p. 69); „ce mai cochetează încă / cu un univers gestant“ (p. 70); etc., ligamentita, „în toposul-atopos eter invaginal“ (p.7); „cu uruitul...“ (p.28); etc. -, pleonasmita - „imensul mare“ (p.10); „tocmesc cuvântul/ [...] / și vin cu litere cu semne“ (p.27); „timpul unui timp suspans“/ „timpul Cronos timp cu ceas“ (p. 30); „un ceva să convingă/ că vidul a fost gol (p.54); etc. -, ori „scăpările-i“ în agramatită, nu în „licență
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
tristețe arogantă» (p. 12), bineînțeles, pe când e locuit (tot „arogant“) de «un demon cam perfid» (posedat, p. 13), „cu privirea-i hoață“ «prin cuante non locale» (când visez, p. 15), permițându-și, la petrecerea „materiei plângând“ a unchiului Bacovia, să tocmească «un verde / verde-crud», dar și propriu-i «verde tărcat», dar tot cu gândul la «un roșu / hermeutic incitant / [... ce] / n-a fost nicicând neant» (predispun - hotărăsc, p. 16; am subliniat vocabula-i hermeutic - ce până acum n-a fost cuprinsă
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
din dimie albă. Toată iarna au făcut șiță, cu care vor merge toamna în Vlașca, să o schimbe pe cereale. Se mai pune și de câte o nuntă, că se mai fac până la lăsatul secului, intrarea în Postul Paștelui. Se tocmesc bucătarii, porcii și vițeii pentru nuntă sunt îngrășați, se tocmesc lăutarii cei mai buni, că așa stă bine unei nunți țărănești. Se fac planuri și câte și mai câte... Nu lipsesc nici țațele, bârfitoarele satului care, adunate în grupuri, cu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
vor merge toamna în Vlașca, să o schimbe pe cereale. Se mai pune și de câte o nuntă, că se mai fac până la lăsatul secului, intrarea în Postul Paștelui. Se tocmesc bucătarii, porcii și vițeii pentru nuntă sunt îngrășați, se tocmesc lăutarii cei mai buni, că așa stă bine unei nunți țărănești. Se fac planuri și câte și mai câte... Nu lipsesc nici țațele, bârfitoarele satului care, adunate în grupuri, cu limba lor ascuțită, vorbesc adevărate și neadevărate: „ai văzut cum
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
și-și spuse în sine că soarta îi jucase un renghi procuratorului Ponțiu Pilat. Și poate că cele două monede dăruite de Caiafa erau acum calea către libertate, mai gândea el. Hotărî deci că era cel mai bine să se tocmească cu cineva în care putea avea destulă încredere pentru ca cel ales să meargă într-un anume loc și să ia legătura cu omul său de încredere din Ierusalim unde îl aștepta comoara sa. Baraba se întreba desigur în sine dacă
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
natura marxismului, noțiunea de partid, riturile obedienței, imperativele conștiinței și paradoxurile istoriei care, cum se știe, este o zeiță oarbă.” (Baptista-Bastos, A Aproximaçăo a Um Retrato, Lisboa, Bertrand, 1996) Acest NU saramagian împotriva puterii, religiei, a strâmbătății felului cum este tocmită lumea, a devenit chintesența crezului său civic care l-a însoțit toată viața. Regăsim acest refuz, nuanțat și adesea convingător, în interviuri, discursuri publice, conferințe ale căror miez, cu aprobarea scriitorului, au ieșit la lumină adunate într-o carte notabilă
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
voie o “soluție” definitivă de a scutura lanțurile supunerii și a redobândi libertatea atât de prețioasă a unui popor împilat, norodul lui Israel și al lui Avraam, Isaac și al lui Iacov. La intrarea în Bethleem, grupuri-grupuri dau târcoale, se tocmesc și cumpără dintr-un târg unelte și bunuri de-ale gurii necesare întoarcerii acasă la vetrele lor, nu înainte de a trăi pe viu vestea proaspătă a zămislirii Învățătorului nostru. De la acest moment încolo, în noaptea vrăjită de mișcarea tainică a
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
În obicei de la sate, Cu usturoi se freacă Uger la vită de lapte, De-a nu rămâne stearpă. După ce se tund de lână, Ce-a crescut cât au iernat, Oile se duc la stână; Că-i vremea de pășunat. Se tocmesc ciobani cu plată În natură și în bani, Că tradiția-i purtată, Spre a dâinui prin ani. Cu atenție se face Număratul oilor, La stăpâni de-a se întoarce, De răcoarea brumelor. Și se face măsurarea Laptelui, o dată muls, Spre
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE SF.GHEORGHE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368656_a_369985]
-
un zgârcan bogat din mijlocul satului, care nu dădea nici popii de pomană, bătu la poartă și îi spuse că a venit să-l ajute să ducă gunoiul din grajd pe ogor. Afurisitul de moș îi privi cam chiondorâș, se tocmi cu el și nu-l scăpă din ochi până nu a terminat treaba. Era sigur că va muri de efort însă hoțul de moșneag nu i-a dat nici un strop înainte ci doar la terminare, conform înțelegerii, doar o juma
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
prin sat după căpătat sau după ciordeală. Polizache cu trei mardeiași intrară în curte la Duran și-l strigară: -Hei, nea Tudore! Bătrânul ieși cocoșat cu o furcă în mână cu care strânsese fânul prin grădină. -Am venit să ne tocmim!- o retezară țiganii. Ne convine, bine, nu ne convie, salutare și noroc! -Băi, Polizache, mă știi pe mine cârcotaș? Vă dau cât cereți, pitacii să iasă! -Cât aur ai? -Păi nu v-am spus? Ca o oca așa... -Dintr-o oca
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]