1,334 matches
-
zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai repezise spre locul unde stăteau cei doi. Inspectorul simți un fior rece de-a lungul spinării. Ceva nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însă constată că o lumină verzuie îi înconjura. I se părea că privește printr-un vizor de noapte de la un binoclu cu infraroșii. Nu-și dădea seama ce se întâmplă dar nu mai pierdu vremea căutând explicații. Bănuia că tot toiagul era de vină. După direcția în care se deplasau, Toma își dădu seama că se îndreptau spre drumul forestier. Coborau panta muntelui cu o viteză incredibilă. Alunecau pe lângă trunchiurile albicioase ale copacilor cu repeziciune. Inspectorul se strânsese lângă Moș Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici, iar tu te ridici în aer. Va crede că sunt un individ singur, rătăcit noaptea în pădure. Cum este înfometată, va ieși din ascunzătoare și se va repezi spre mine. În momentul în care vine, tu te apropii cu toiagul și mă scoți din ghearele ei. Și dacă nu vine? Dacă nu vine, înseamnă că nu-i aici. Ne rămâne cealaltă alternativă: o căutăm până dăm de ea, dar cel puțin știm că nu pân dește prin preajmă, așteptându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuie decât să fii atent și să nu mă scapi din ochi. Nu, băiete! Mai bine inversăm rolurile. Tu cercetezi pădurea și eu voi fi momeala de jos. E mai sigur așa. Total eronat! Tu ești cel priceput în mânuirea toiagului. Eu nu știu dacă mă voi putea mișca suficient de repede în caz de nevoie. Mă tem să nu greșesc. O clipă de neatenție și ești mort. Auzi, e pielea mea în joc, așa că lasă-mă pe mine să decid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până ce dăm de ea. Înțelegi? Ori o găsim ori vine ea spre noi. Cu inima îndoită, Calistrat se supuse. Planul propus de tânărul inspector era foarte bun însă deosebit de periculos, mai cu seamă atunci când el se îndepărta de Cristian Toma. Toiagul îl ajuta dar nu putea face minuni. Se temea ca nu cumva el să fie atent într-o direc ție iar vâlva să se ascundă în partea cealaltă. Nu putea să cerceteze peste tot deodată. Primejdia era mai mare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe fără să scoată o vorbă. Fără îndoială că observase și el negura care începea să se întindă în jurul lor, dar nu se plângea. Cred și eu, se gândi Cristian, în locul lui nici mie nu mi-ar păsa prea mult. Toiagul este la el și, pe deasupra, îl și ajută să vadă în bezna asta. Începea să-i pară rău că se oferise să rămână jos ca să atragă vâlva spre el. Dacă nu s-ar fi rușinat, i-ar fi cerut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui îi fugea mintea pe dealuri. Avea dreptate psihologul acela american, nici nu-și mai amintea cum îl cheamă, care spunea că... Oare cum spunea? Ah, da: "creierul uman se comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reușise acest lucru. Începea să înțeleagă cum acționa arătarea atunci când își ataca victima. Bieții oameni, nu aveau nici o șansă în fața ei. Și totuși, asupra lui Calistrat nu avea efect, el părea imun. Ori bătrânul era mai experimentat ori din nou toiagul îl proteja. Cristian se hotărî să fie mai atent și să nu se mai lase păcălit și a treia oară. Sfera de ceață se dilata acum, crescând deasupra celor doi. După părerea inspectorului avea deja peste cinci metri. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai văzuse copaci cu trunchiurile atât de mari, ba la un moment dat, își pusese întrebarea dacă nu cumva are halucinații, pentru că nu-și imaginase că niște arbori pot crește atât de groși. Chiar dacă mai mult alunecau pe deasupra ajutați de toiagul lui Moș Calistrat, când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe gânduri. Ți-am spus eu că ceva nu este în regulă, spuse Toma după un timp. Se comportă ca și cum ea încearcă să ne atragă pe noi și nu invers. S-a mai mișcat? Nu. Cred că se teme de toiag. Oi fi stând eu prea aproape de tine și nu îndrăznește să atace pentru că știe că nu are timp să ajungă la tine înaintea mea. Ei, asta era culmea! Doar nu voia să-l lase singur acum. E drept că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primi nici un răspuns, ori moșul era rănit rău ori nu-l auzise. Așteptă câteva clipe după care repetă întrebarea ceva mai tare. Un mormăit supărat venea de undeva dinspre fundul vâlcelei, după care vocea lui Calistrat se auzi destul de slab: Toiagul, unde, mama dracului, a căzut toiagul? Mai mult ghicind după zgomot locul unde se afla tovarășul său, Cristian se repezi într-acolo. Pricepuse pe loc gravitatea situ ației, Moș Calistrat scăpase toiagul din mână și acum erau amândoi lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rănit rău ori nu-l auzise. Așteptă câteva clipe după care repetă întrebarea ceva mai tare. Un mormăit supărat venea de undeva dinspre fundul vâlcelei, după care vocea lui Calistrat se auzi destul de slab: Toiagul, unde, mama dracului, a căzut toiagul? Mai mult ghicind după zgomot locul unde se afla tovarășul său, Cristian se repezi într-acolo. Pricepuse pe loc gravitatea situ ației, Moș Calistrat scăpase toiagul din mână și acum erau amândoi lipsiți de apărare. Nici nu știa ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care vocea lui Calistrat se auzi destul de slab: Toiagul, unde, mama dracului, a căzut toiagul? Mai mult ghicind după zgomot locul unde se afla tovarășul său, Cristian se repezi într-acolo. Pricepuse pe loc gravitatea situ ației, Moș Calistrat scăpase toiagul din mână și acum erau amândoi lipsiți de apărare. Nici nu știa ce să facă mai întâi, să vadă dacă nu cumva acesta nu s-a rănit în cădere ori să încerce să găsească toiagul. Alese repede a doua opțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
situ ației, Moș Calistrat scăpase toiagul din mână și acum erau amândoi lipsiți de apărare. Nici nu știa ce să facă mai întâi, să vadă dacă nu cumva acesta nu s-a rănit în cădere ori să încerce să găsească toiagul. Alese repede a doua opțiune, fără toiag erau morți amândoi, așa că se trânti pe burtă și începu să pipăie febril malul abrupt, sperând să simtă sub degete lemnul lustruit al acestuia. Nici nu se mai gândea la vâlva care, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mână și acum erau amândoi lipsiți de apărare. Nici nu știa ce să facă mai întâi, să vadă dacă nu cumva acesta nu s-a rănit în cădere ori să încerce să găsească toiagul. Alese repede a doua opțiune, fără toiag erau morți amândoi, așa că se trânti pe burtă și începu să pipăie febril malul abrupt, sperând să simtă sub degete lemnul lustruit al acestuia. Nici nu se mai gândea la vâlva care, fără îndoială își dăduse seama de impasul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dăduse seama de impasul în care se găseau și acum, probabil că se pregătea să se repeadă peste ei. Era culcat cu capul în jos spre fundul vâlcelei și mai mult aluneca la vale decât se târa, căutând cu disperare toiagul. Nu-l mai auzea pe Calistrat, de fapt în acel moment nici nu-l mai interesa ce face acesta, important era să pună mâna cât mai repede pe obiectul acela de care depindea viața amândurora. De acum, ajunsese la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai repede pe obiectul acela de care depindea viața amândurora. De acum, ajunsese la baza albiei, era cu mâinile în apa care se scurgea la vale acolo, după ploaia de mai devreme. Încă nu găsise ce căuta. Unde naiba căzuse toiagul acela? Și Calistrat ăsta, cum oare putuse să fie atât de neatent? Se făcuse frig, cumplit de frig. Dinții începuseră să-i clănțănească în gură. Știa ce înseamnă asta, vâlva era aproape, poate chiar în momentul acela se apleca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici îi fusese, arătarea era lângă el și se pregătea de atac. Toată strădania lor de până atunci se sfârșise în mod lamentabil. Nu reușiseră să își ducă misiunea la bun sfârșit. Ah, ce bine ar fi dacă aș avea toiagul! își dori el din străfundul inimii. Fără să vrea, își lăsase capul pe spate, privind spre cer. Cu ochii minții se vedea cu obiectul acela în mână, repezindu-se asupra bestiei, lovind-o cu sete și alungând-o de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să vrea, își lăsase capul pe spate, privind spre cer. Cu ochii minții se vedea cu obiectul acela în mână, repezindu-se asupra bestiei, lovind-o cu sete și alungând-o de acolo. Strângea cu putere pumnul mâinii drepte ca și cum toiagul se afla acolo. Parcă simțea lemnul cald în podul palmei și, dintr-o dată nu îi mai era frig. Nedumerit, deschise ochii. O lumină verzuie scălda pădurea din jur. Toiagul era în mâna lui. Surprins și speriat totodată, era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alungând-o de acolo. Strângea cu putere pumnul mâinii drepte ca și cum toiagul se afla acolo. Parcă simțea lemnul cald în podul palmei și, dintr-o dată nu îi mai era frig. Nedumerit, deschise ochii. O lumină verzuie scălda pădurea din jur. Toiagul era în mâna lui. Surprins și speriat totodată, era gata să-l scape din nou pe jos. Cum de ajunsese acolo? Îl găsise și nu-și mai amintea ori poate îl chemase și venise singur la el? Nu era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se afla Calistrat. Așezat în genunchi, căuta de zor în jurul lui. Vâlva era foarte aproape de Cristian. Nu se mișca de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată, inspectorul devenise invizibil pentru ea. Se părea că reușise să recupereze toiagul exact la timp. Brusc, arătarea prinse a se rostogoli cu repeziciune spre bătrân. Ajunsă acolo, sfera cețoasă se lăți dintr-o dată, ridicându-se peste acesta. De acolo unde se afla, îi venea tot mai greu să-l vadă pe bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Conturul trupului său devenea din ce în ce mai șters, pe măsură ce bestia se strângea în jurul victimei sale. Cristian înțelese că nu mai avea timp de pierdut, trebuia să acționeze imediat dacă voia să-l salveze. Strigând din toți rărunchii se repezi spre Calistrat. Ținea toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Strigând din toți rărunchii se repezi spre Calistrat. Ținea toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup adevărat, destul de moale ce-i drept, dar totuși consistent. Încet, ceața prindea a se rări, mai ales acolo unde loviturile se abăteau mai des după care începu din nou să zărească trupul lui Calistrat. Zăcea nemișcat, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
I se strângea inima în piept, gândindu-se că a ajuns prea târziu. Deși se lupta din răsputeri să îndepărteze vâlva de pe tovarășul său, bestia nu se dădea la o parte. Cum procedase bătrânul când îl protejase noaptea trecută? Ridicase toiagul deasupra capului și numai așa bestia nu reușise să treacă de el. Din păcate, acum el era deasupra vâlvei și nu putea să o alunge de acolo. Bestia părea că frământă trupul moșneagului, apăsându-i cu forță abdomenul și coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]