514 matches
-
TIMP TÂRZIE Autor: Elena Păduraru Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Pe toamnă în timp târzie, dup-o lungă amnezie, la gura sobei poposesc, încet, încep să scormonesc al vremii bătrân jăratic, sfera omului tomnatic. Cu a mea umilă pană, adun gândurile-n strană, ele-n murmur de idilă curg pe-o-ngălbenită filă. Referință Bibliografică: Pe o toamnă-n timp târzie / Elena Păduraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 503, Anul II, 17 mai 2012. Drepturi
PE O TOAMNĂ-N TIMP TÂRZIE de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358413_a_359742]
-
te duci, vei muri!” sau cam așa ... cine mai știe?! Și, în vremea asta, Thomas, care se întorsese dintr-una din călătoriile lui misterioase, o întreba pe Licurișca ce s-a mai întîmplat cu Vascodagama și cu iubirea vieții lui tomnatice, Afrodita, dar poveștile erau mai stufoase decît credeam noi, care asistam la ele ca la niște telenovele fără sfîrșit și în curînd aveam să aflăm toate amănuntele, pentru că pe pod rula un nou episod, tragico-comic de data asta, cu vagi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
vara peste noi, Toamna din penel frunza' ngălbenește Bat în geam cu lacrimi ploile șuvoi Parcă ar fi un rău gata să se verse. Iarba se usucă, crengile se frâng, Dorul mi-a rămas învelit în șoapte, La un țărm tomnatic sălciile spun Că aș fi un mal tare singuratic. În căușul palmei am găsit o scoică, Marea îmi vorbește, valurile-s reci Simt nisip pe talpă și un colț de stâncă, Pescăruși în zbor, visul mi-l petrec. Am aprins
A TRECUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358251_a_359580]
-
sau fără / dar de departe / din imaginație în realitate / am încrustat în memorie / sfânta deliberare a frumosului / s-a îmbrăcat cu mine / beți de noi ne-am încălecat pe-o șa / pădurea privea uimită / cu ciupercile ei / ascunse-n frunze tomnatice”. Ana Urma - poeta miniaturilor nipone - sosește în Antologie cu sufletul la vedere, și ne oferă cu dezinvoltură și generozitate să gustăm fărâme din el ca și cum ne-am cumineca din pâinea și vinul mântuirii. De data aceasta este poeta clavirului, a
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
de-acum barbarii, iudele acestei lumi Cine i-ar ierta oare că și-au ucis profetul Cel care avea lumii întregi să-i dea un sens S-o ducă sus pe piscuri și-ceruri cu încetul Se vedeau în apusul tomnatic canceroși Cum exultă pe dealuri dănțuind păgâni Eliberați de chinul de-a nu avea vreo vină Ei ce mâncau de veacuri cu bubele pe mâini Putea să vină acum cineva să-i ucidă Cineva de flăcări cineva de fier Să
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
tău ochi stins se varsă Șoapte macabre se întrevăd Sub pale măști pe cerul negru. Cuvântul damnat plin de extaz pășește Pe umbra gândului beatic de primăvară Descătușat de orice robie temporală. Atunci vocea de cenușă lumină A copiilor stafii tomnatice. A fost într-un vis trecut, de mai târziu... Și n-am mai apucat împreună a păși În grădina noastră damnată Pentru ultima oară... Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii Urma pașilor pierduți în neant. Din flaut statuile micilor
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > TRISTEȚE TOMNATICĂ Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Toamna vine iar, cu brațele ei goale, ploile reci și ceața îi dau din nou târcoale. În adâncuri se-ascund surd izvoare de zâmbete, răsăriturile
TRISTEȚE TOMNATICĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358937_a_360266]
-
pot prelua atribuțiile toamnei tutelare. Pân' atunci rămân o insomniacă ambulantă. Până-n suflet cresc flori. Nu voi fi capitulantă. Voi încerca iar și iar. Dar pentru a câta oară? Spuneți-mi voi... până când o să mă mai doară? Referință Bibliografică: TRISTEȚE TOMNATICĂ / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2070, Anul VI, 31 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TRISTEȚE TOMNATICĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358937_a_360266]
-
pustiu, Am auzit că podul peste ape S-a sfărâmat sub pasul tău târziu Și muntele așteaptă să se crăpe. Nu știu dacă dorința mea-i absurdă, Nu știu dacă pământu-i din pământ, Nu știu dacă aleargă sau doar zburda Tomnaticele frunze, care sunt Pe buzele-mi și pe urechea-mi surda. Nu pot sinele meu să reclădesc, Nu pot s-aduc un răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care vine
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
-l visează extaziată cu ochii larg deschiși. - Știți, tradiția locului este să gustați din rodul viii, dar la masă aveți pregătiă o țuică de prună păstrată în butoi de dud, gălbioară... ca frunza nucului când se aseamănă cu razele soarelui tomnatic, adaugă în treacăt moș Cobrescu Ilie, și deschise ușa sufrageriei, lăsându-l pe boier Pandele să intre primul. Masa a fost îmbelșugată și stropită din belșug cu băuturi alese, totul fiind pregătit cu minuțiozitate de administratorul moșii, care nu prea
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
să-ți fiu doar rugăciune, Aveam sărutul taină și ne-ntinat reper Iar tu aveai un singur și simplu''da'' a-mi spune... Mă uit acum în urmă și toamne se destramă Cu poalele spălându-mi deschise răni amare, Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă Scâncind a primăveri și-a iarbă pe cărare... Și-mi plâng în brațe zorii ce-au părăsit firesc, În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre, Alcovul plin de stele pictat în arabesc Unde-am
SĂ-ŢI FIU DOAR RUGĂCIUNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359515_a_360844]
-
e chiar aici lângă mine.Sa mergem Karon.Se urcară în trăsura oprită lângă drum și merseră în oraș,unde își petrecură noaptea în casa Victoriei.Aongus merse acasă ca să le spună mătuși și Radellei ce s-a întâmplat. Razele tomnatice îi găsiră pe Will dormind în camera tatălui Victoriei și pe Karon în camera fetei,însă nici unul nu dormiseră prea bine,gândindu-se la cele ce se petrecură cu o zi în urma.Stiau însă,ca acum nimeni și nimic nu
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Admiră-ți iubita stăpîne Cu ochii cei mari și strigoi, Dar, ține-o pe palmele fine În timp de furtună și ploi . Cuprinde-o în somnul tomnatic Cu ochii tăi cei ce ard, Precum ai citi Tu o carte Căzînd peste pagini pribeag. Răsfaț-o cu vorbele-ți calde Căci vin peste voi iar nămeți, Și-n timpul de astăzi e Toamnă De dragoste Tu să o înveți
ADRESARE de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360084_a_361413]
-
fată o exilează, din lumea palatului de basm, într-o colibă săracă, unde părăsită de toți, naște copilul Zburătorului. Viața și portul ei sunt acum ale unei femei simple de la țară, iar băiețelul ei paște cireada de gâște. Peisajul e tomnatic, apele sure, semnificând moartea iubirii, despărțirea. Venirea Zburătorului și nunta refac fața lumii, căci nunta e semnul legământului . Acum peisajul cadru e altul. Pădurea e însuflețită („Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,/ Ce suspină printre ramuri cu
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
hexagonului trecutului. stea în patru colțuri defilează prin cearcănele bine conturate iar pleoapele le strâng cât pot de mult... orbirea voită atinge maximum de exaltare când întâlnește prostia umană, lăsată liberă din lesă. mă așez pe iarba putrezită de așteptări. tomnatică așteptare a iernii, între noiembrie și februarie. frig și fierbințeala plăcută a scrisului mă copleșesc. simt gheara cum strânge creierul mic și... delăsarea... mâine va fi o zi mai bună. așa vreau, așa văd, așa mă mint. tac. scriu. mă
ROL IMPUS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359260_a_360589]
-
sărate, care mai mustoase cu argumente și răspunsuri coerente la toate netrebniciile instituției care reglementează școala noastră cea de toate zilele. Din păcate abia acum m-am convins că toate eforturile oamenilor de bună credință nu valorează înaintea acestor komsomoliști tomnatici nimic. Avem, pe de o parte, grosul de bun simț al unor oameni subțiri, care murmură spăsiți solilocvii foarte bine articulate, gata să facă praf orice inteligență exersată, virtuozități ale gândului, imortele, și, pe de altă parte, o adunătură subțire
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
cerului-i regină, vers cu laur, nimb cu ie, Luminează-nsigurată, dar zâmbește, o crăiasa albă este... Printre templele mărețe, munților crai singuratici, Luna-i pasărea măiastră într-un zbor celest, zidire, Pinii, care cred în tine, cresc spre cer visând tomnatici, Și-n amurgurile serii sui cu flori de colț, iubire. Crengi în noapte-ndoliate cu durere-n vijelie Unduiesc în amintiri prinse-n primăveri cu viață, Pe când Luna își ascunde chipul, murmurând o poezie, Se alătură ruginei de mesteceni plânși
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
va fi simetrică în purtări, conformă sieși. De aici de sus, se poate ignora timpul. Lumea locuind pe etaje, se află concentrată în cercurile ei. Suspiciunea însă: „Călătorind pe siameze oglinzi / Ne bănuim... / Spintecați, se preling, spre stele pești blânzi, / Tomnatic își năruie ceața păunul” va echivala mereu începutului starea de fapt a căsătoriei, indiferent de câți ani s-au scurs împreună și necazuri peste soți. Se poate vorbi de un egoism dublat, dacă în căsnicie, consoarta aduce, în loc de atitudine tonică
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
de rame subțiri. A sperat, de la începutul în dragoste, să vadă, dincolo de reflexie și de el însuși, ce e: „Eu sunt un chip aruncat pe-o oglindă, / Rătăcitor către marginea ei...”. Șansa aceasta n-a avut-o. Sentimentul de flăcău „tomnatic”, împărtășit de eul liric, apare din vina doar a ei, a iubitei față de care bărbatul nu are curajul să recunoască eșecul, nici față de sine, preferă să-l transfere păunului: „Tomnatic își năruie ceața păunul”. Păunul poate fi Narcis, cel încântat
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
C-o ușoară tușă de penel. Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii Și-ascult divine imnuri, eterne simfonii, Regrete și dureri amare mă încearcă Când simt curgând amurgul, Prin venele sublime ale tinereții. Clăditu-mi-ai portret de nemurire Pe tomnaticul trunchi al vieții O nimfă plânge-n mine Când tu mă-mbrățișezi... Floarea Cărbune Pictură de Mihai Cătrună) Referință Bibliografică: JERTFA ZIDURILOR / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
JERTFA ZIDURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341046_a_342375]
-
și-i prinse lobul între dințișorii ei, perle de China, și sărind prin casă ca o fetișcană de liceu, începu să-și ia hainele necesare pentru o vacanță binemeritată... după efortul pe care-l depusese ca să-i astâmpere "durerea” trubadurului tomnatic. Și acum să-l lăsăm pe conașul Pandelică ca să-și petreacă zilele de „convalescență” în brațele Didinei și să vedem pe unde-l poartă piciarele pe zăbăucul nostru, Năică cel cu minte mică. ......................................................................................Ion Bâzdoacă îl duse pe Năică în
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
mă liniștesc. Era atât de vesel că mă vedea... - Domnule Marincaș, ce duceați în sac în afara UVT-ului în pauză? îl întreb în șoaptă, ca să nu audă ceilalți. - Gunoiul de la bar, răspunde tare și mândru de el. Era un student tomnatic, cam de vârsta mea de atunci. La anul I le predam Ortografie și punctuație și, ca să conștientizeze studenții rolul semnelor de punctuație în text, le-am făcut o lectură model. Feedbackul lui a fost înduioșător : - Doamna profesoară, am fost acasă
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaț
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
ieri, de azi; S-au risipit ca viespile din cuiburi, Să-și spele cu venin minciuna din obraz. Tânjesc cocorii după-nsoritele mlaștini, Unde împărățesc broscuțe și reptile Și-n zborul lor îi însoțesc cu gândul, Să evadez în nopțile tomnatice, senine. Din razele de lună mi-aș face niște aripi, Să mă înalț la Domnul cu păzitorul înger, Să mă desprind de lumea trădătoare Și visul să mi-l văd din colțul meu de cer. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică
SĂ-MI VĂD VISUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342706_a_344035]
-
am, nu mai pot urca deloc!... - Nici eu nu mai pot! Totuși, hai, să mai încercăm un pic! Oare mai este mult până sus? Cam așa urcam la deal, eu și fratele meu mai mic, Mihai, spre poiana cea mare, Tomnatic, situată tocmai sus pe un munte unde erau mai multe stâne. Toată săptămâna am lucrat în pădure, la descopleșiri (operație forestieră de tăiere de iarbă din jurul puieților de plantație din parchetele recent împădurite, încât iarba să nu sufoce firavii puieți
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]