1,118 matches
-
să umană atinge o coardă eternă, în care nu îl influențează Calimah, ci spiritul sau latin, disperarea omenească a tânărului care știe că este sortit morții. Scriitorul ermetic a ales 41 de compoziții în care surprinde toate nuanțele tematice și tonale ale poetului: de la cele melancolice la cele elegiace, erotice sau conviviale, erudite sau mitologice, satirice sau ironice, în orice caz impetuoase atunci când este vorba despre ură sau iubire.440 Și-a îndreptat apoi atenția către Ovidiu și a tradus din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul simbolist nu mai cultivă senzația precum impresionistul, ci sugestia. Or, monocromia (ceea ce nu înseamnă neapărat uniformitatea culorii, ci subtila diferențiere tonală a uneia și aceleiași tente) se vădește a fi procedeul pictural adecvat"136. Trimiterea la Whistler nu este câtuși de puțin deplasată, ca și Grigorescu, Whistler era colecționar de artă japoneză și chineză, în special porțelan "albastru și alb". În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bine temperat" nu rămâne doar un concept rece și abstract. El se exprimă prin stări, atitudini și direcționează acțiuni. Prin analogie cu arta "clavecinului bine temperat", în care J.-S. Bach explora, pentru prima dată în istoria muzicii, întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale, ideologicul "bine temperat" avându-și baza în paralogic explorează, la rândul său, gama celorlalte ipostaze ale gândirii mai sus invocate. Cu un asemenea nou concept al ideologicului cred că s-ar putea realiza analize mai profunde
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Jakobson mai sus, metaforele sînt foarte prezente și utile la diferite niveluri. S-a văzut că informanții 17 contribuiau la elaborarea iluziei referențiale. Încadrarea poveștii poate fi făcută de asemenea mai puțin direct, cu ajutorul indicilor (Ph. Hamon vorbește de "operator tonal") care au drept funcție sugerarea unei atmosfere. Astfel, în deschiderea unei povestiri fantastice, în care frontiera între animat și non-animat este repusă în discuție, nu din întîmplare descrierea este saturată de detalii care antropomorfizează natura și creează un climat de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
voce tare a versurilor, ceea ce implică reglarea respirației și respectarea pauzelor conform semnelor de punctuație. Astfel, rostirea se va realiza numai în timpul expirației, evitându-se rostirea în timpul inspirației, tendință proprie multor copii. Cel mai eficient mijloc de lărgire a registrului tonal îl constituie lectura resurselor cu conținut liric, epic, dramatic, deoarece implică folosirea nuanțată a pauzelor, tonalității, accentului logic și psihologic, debitului rostirii etc. c) Exerciții de pronunție sau așa numitele „ frământări de limbă”, concretizate în înlănțuiri de cuvinte cu grupuri
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
pictură,. Aptitudinile specifice au un rol esențial în structurarea creativității artistice, venind în completarea celor generale (intelectuale, atitudinale, motivaționale), printre acestea amintim câteva mai importante: capacitatea de discriminare a aspectelor spațiale și a sunetelor; simțul proporțiilor; bogată imaginație; empatia; memoria tonală. Chiar talentul este descris ca o expresie a unor aptitudini speciale, manifestate și dezvoltate în cadrul diverselor domenii, în special în artă. De asemenea, M. Bejat enumeră caracteristicile geniului, astfel: este cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor; capacitate creatoare
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
unor indicatori, cum ar fi: interesul timpuriu pentru sunete muzicale, fredonarea unor melodii proprii, plăcerea audiției; - comparativ cu alte domenii, creatorii au cel mai redus registru de multilateralitate; - dimensiunile senzoriale (capacitatea de discriminare a înălțimilor, auzul absolut, simțul ritmului, memoria tonală) și cele motrice (în special pentru dirijori și instrumentiști) sunt extrem de importante; - abilitățile intelectuale importante sunt: inteligența, imaginația, memoria auditivă); - aspecte afective implicate în muzică: sensibilitate și profunzime în trăiri; - trăsături motivaționale: perseverență, dăruire. 3. Creativitatea din artele plastice (grafică
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
generalizatoare. ¾ Aptitudinea tehnică a înregistrat o corelație scăzută cu inteligența, și presupune existența următoarelor componente: dexteritatea manuală, percepția spațială, gândirea de tip tehnic, achiziția de informație tehnică. ¾ Aptitudinea muzicală are componentele: simțul ritmului, al înălțimii și intensității sunetului, al memoriei tonale. ¾ Aptitudinea pentru artă grafică implică existența unor abilități de a desena, capacitatea de fixare rapidă și exactă a imaginii vizuale a obiectelor, conservarea ei mai mult timp. S-a constatat că ultimele două tipuri de aptitudini corelează puțin cu inteligența
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
92. Faptul că toți copiii pro-duc un mic subset de tipuri de silabe care se regăsește în toate limbile lumii, evidențiază faptul că limbajul uman nu a fost inventat de oameni, ci mai de-grabă a evoluat. Unele limbi, numite tonale, se bazează pe tonuri vocalizate pentru a comunica semnificații. În aceste limbi, ridicarea sau coborârea tonului schimba înțelesul cuvântului. Vorbitorii limbii engleze (limba care are o rezonanță apar-te) își pot comunica furia sau tristețea modificându-și intensitatea vocii. Fără
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
formă muzicală). În aceste condiții, o desfășurare muzicală capătă semnificații datorită fluctuațiilor fiecărui element în parte. Puterea de sugestie a muzicii nu se rezumă numai la aceste fluctuări ci și la raportarea desfășurării muzicale la un sistem de referință - intonațional (tonal, modal, atonal) și ritmico-metric. Limbajul muzical s-a constituit într-un lung proces istoric. La fel cu limbajul vorbit, limbajul muzical este o creație a omului, care și-a făurit formulele melodice pentru a fi interpretate cu glasul sau instrumentele
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
secolul al XIX-lea, structurile intonaționale și cele arhitectonice vor cunoaște treptat o disoluție radicală concomitent cu o atitudine conservatoare. Romantismul ca și Secolul al XX-lea prezintă fenomene sonore contrastante care dau mai multă expresivitate lumii muzicale. Coexistența intonațiilor tonale, atonale, modalfolclorice ca și modificarea tiparelor de creație, completează această metamorfoză a muzicii. Îmbinarea instrumentelor muzicale tradiționale populare cu cele culte și electronice deopotrivă va duce la experimente sonore inedite, reflectând universul gândirii muzicale contemporane. Dar, drumul muzicii trebuie înțeles
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
gândirea muzicală exprimată la o singură voce, prin organizarea artistică a sunetelor, din punct de vedere intonațional. De fapt, raporturile ce se creează între sunete au impus organizarea și sistematizarea intervalelor muzicale. Sistemele muzicale intonaționale sunt alcătuite din scări modale, tonale, atonale, ce exprimă într-o formă abstractă relațiile ce se stabilesc pe planul înălțimilor sonore. Aceasta caracterizează creația populară, religioasă și cultă. Diatonice sau cromatice, majore sau minore, infraoctaviante sau octaviante, alcătuite din intervale sau microintervale, cu ambitus mic sau
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Giovanni Pierluigi da Palestrina). Exemplul din creația lui Giovanni Pierluigi da Palestrina, - Misse, Moscova: Editura „Muzica”, 1973, pagina 3, dovedește concepția melodică în care modurile vor avea treptat sunetul al șaptelea alterat suitor, devenind sensibilă (eolian pe la) pregătind apariția sistemului tonal. Afirmarea tonalității în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, respectiv în Preclasicism și Clasicism, a condus la conceperea unui nou tip de melodie - delicată, ornamentată. Importante pentru această perioadă vor fi creațiile lui Antonio Vivaldi, Johann Sebastian Bach
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Sebastian Bach, Georg Friderich Händel. Exemplul extras din tratatul lui Alexandru Pașcanu - Armonie, București: Editura G.P. da Palestrina Fundației „România de Mâine”, 1999, pagina 197, demonstrează conturul melodic dezvoltat la vocea superioară prin coborâre arpegiată și progresii modulatorii ascendente. Melodia tonală clasică se impune prin simetrie, prospețime și echilibru funcțional, de referință fiind creațiile lui Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven. Edificator este exemplul dat de Alexandru Pașcanu - op. cit., pagina 197 în care observăm completarea planurilor sonorarmonice, prin procedee
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
de natură constitutivă se pot regăsi în structura alcătuitoare a părților unui întreg sau a unor eșantioane de referință, cele care atestă relevanța autosimilității în procesul creației muzicale: repetitivitatea intro-secvențială, introspecția tematică, clișeul finit al formei de fugă, configurația platformelor tonale, piramida cadențială, simbolul numeric etc. Sunt câteva sugestii de abordare a regăsirii oriunde în structura arborescentă, în ierarhia segmentală a întregului sau a eșantionului de referință. Studiu de caz: creația bachiană. Panoramicul manifestărilor repetitive cuprinde o gamă diversă în cultivarea
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
certifică similitudinea formativă dintre parte și întreg - autosimilitate intro-secvențială. ► Introspecția tematică ↔ Clișeul formei de fugă Tema de fugă, elementul fundamental pe baza căruia se concepe și se edifică forma muzicală polifonică ce-i poartă numele, se prezintă sub două aspecte tonale raportate la un centru zonal de referință, cu nominalizări distincte, corespunzătoare fiecăreia: Subiect - tema expusă în centrul tonal (zona tonală) de referință; Răspuns - tema enunțată în dominanta centrului tonal de referință . Este un fel de cadență tematică cu subiectul-tonică și
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
elementul fundamental pe baza căruia se concepe și se edifică forma muzicală polifonică ce-i poartă numele, se prezintă sub două aspecte tonale raportate la un centru zonal de referință, cu nominalizări distincte, corespunzătoare fiecăreia: Subiect - tema expusă în centrul tonal (zona tonală) de referință; Răspuns - tema enunțată în dominanta centrului tonal de referință . Este un fel de cadență tematică cu subiectul-tonică și răspunsul-dominantă într-un centru tonal determinat, echivalentul relației I - V . Privitor la caruselul tematic și corespondența tonală subiect
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
pe baza căruia se concepe și se edifică forma muzicală polifonică ce-i poartă numele, se prezintă sub două aspecte tonale raportate la un centru zonal de referință, cu nominalizări distincte, corespunzătoare fiecăreia: Subiect - tema expusă în centrul tonal (zona tonală) de referință; Răspuns - tema enunțată în dominanta centrului tonal de referință . Este un fel de cadență tematică cu subiectul-tonică și răspunsul-dominantă într-un centru tonal determinat, echivalentul relației I - V . Privitor la caruselul tematic și corespondența tonală subiect - răspuns, I.
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
muzicală polifonică ce-i poartă numele, se prezintă sub două aspecte tonale raportate la un centru zonal de referință, cu nominalizări distincte, corespunzătoare fiecăreia: Subiect - tema expusă în centrul tonal (zona tonală) de referință; Răspuns - tema enunțată în dominanta centrului tonal de referință . Este un fel de cadență tematică cu subiectul-tonică și răspunsul-dominantă într-un centru tonal determinat, echivalentul relației I - V . Privitor la caruselul tematic și corespondența tonală subiect - răspuns, I. S. Bach completează grila tonală de gradul I (aria
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
zonal de referință, cu nominalizări distincte, corespunzătoare fiecăreia: Subiect - tema expusă în centrul tonal (zona tonală) de referință; Răspuns - tema enunțată în dominanta centrului tonal de referință . Este un fel de cadență tematică cu subiectul-tonică și răspunsul-dominantă într-un centru tonal determinat, echivalentul relației I - V . Privitor la caruselul tematic și corespondența tonală subiect - răspuns, I. S. Bach completează grila tonală de gradul I (aria tonală delimitată de 5ta superioară și cea inferioară, raportate la un centru de bază), cu o
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
centrul tonal (zona tonală) de referință; Răspuns - tema enunțată în dominanta centrului tonal de referință . Este un fel de cadență tematică cu subiectul-tonică și răspunsul-dominantă într-un centru tonal determinat, echivalentul relației I - V . Privitor la caruselul tematic și corespondența tonală subiect - răspuns, I. S. Bach completează grila tonală de gradul I (aria tonală delimitată de 5ta superioară și cea inferioară, raportate la un centru de bază), cu o „licență”: răspunsul din zona tonală a subdominantei este, uneori, expus în relativa
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
enunțată în dominanta centrului tonal de referință . Este un fel de cadență tematică cu subiectul-tonică și răspunsul-dominantă într-un centru tonal determinat, echivalentul relației I - V . Privitor la caruselul tematic și corespondența tonală subiect - răspuns, I. S. Bach completează grila tonală de gradul I (aria tonală delimitată de 5ta superioară și cea inferioară, raportate la un centru de bază), cu o „licență”: răspunsul din zona tonală a subdominantei este, uneori, expus în relativa acesteia și nu în dominantă (tizul tonal al
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
de referință . Este un fel de cadență tematică cu subiectul-tonică și răspunsul-dominantă într-un centru tonal determinat, echivalentul relației I - V . Privitor la caruselul tematic și corespondența tonală subiect - răspuns, I. S. Bach completează grila tonală de gradul I (aria tonală delimitată de 5ta superioară și cea inferioară, raportate la un centru de bază), cu o „licență”: răspunsul din zona tonală a subdominantei este, uneori, expus în relativa acesteia și nu în dominantă (tizul tonal al centrului de bază al fugii
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
V . Privitor la caruselul tematic și corespondența tonală subiect - răspuns, I. S. Bach completează grila tonală de gradul I (aria tonală delimitată de 5ta superioară și cea inferioară, raportate la un centru de bază), cu o „licență”: răspunsul din zona tonală a subdominantei este, uneori, expus în relativa acesteia și nu în dominantă (tizul tonal al centrului de bază al fugii). Structura finită a formei de fugă bachiană, raportată la perechea parametrică temă-centru tonal, conține, sinoptic, clișeele individualizate pe formatul fiecărei
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
grila tonală de gradul I (aria tonală delimitată de 5ta superioară și cea inferioară, raportate la un centru de bază), cu o „licență”: răspunsul din zona tonală a subdominantei este, uneori, expus în relativa acesteia și nu în dominantă (tizul tonal al centrului de bază al fugii). Structura finită a formei de fugă bachiană, raportată la perechea parametrică temă-centru tonal, conține, sinoptic, clișeele individualizate pe formatul fiecărei fugi, ca schemă generală de sinteză. Expozițiile, cele responsabile cu expunerile temei raportate la
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]