2,542 matches
-
DIRECȚIUNEA", ceea ce-mi amintește, după filmele cu Dracula, de unele faze din povestirile lui Daniil Harms ("Cît despre Fedia, ajungînd pe coridor în dreptul unei uși pe care scria "Intrarea categoric interzisă", a deschis-o și a intrat", și, ca tonalitate, de "Ascultă, Rakukin, dacă n-ai să termini imediat cu clipitul, am să-ți dau un picior în piept!" - de menționat că și la Harms acțiunea se petrece la bibliotecă). După ce-ți cauți cartea de care ai nevoie și
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
și "greul" cu bani, reținea lucrarea cutare, expoziția se închidea, dar ofertantul nu mai revenea să și-o ia. Tonitza lua lucrarea și suna la ușa "greului"... Dacă un Tonitza își permitea așa ceva, atunci... Val, îți propun să încheiem în tonalitate tonitziană.
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
luciditate. În acest punct se întâlnește cu Ștefan Agopian din Manualul întâmplărilor. Chiar și acolo unde ezită între statutul de erou și cel de autor (Omul fără de înger), reușește să îmbine în proporții echitabile registrul grav al notelor general-umane cu tonalitatea ironică "ce nu e totdeauna nimicitoare, ci în frăție cu zona melancoliei și a lucidității" - Al. George. La poarta unei instituții grandioase care nu poate fi alta decât aceea a literaturii, eul narator "în căutarea prezentului ce se ascunde după
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
ultima parte, cuplul Candid-Olimpia se destramă, evenimentele se precipită aducând moartea Olimpiei și încarcerarea în scopuri de "reeducare" a lui Candid, într-o atmosferă apocaliptică, orwelliană. Viziunea sumbră din final e marcată printr-o modificare semnificativă a registrului stilistic. Ironia, tonalitatea șarjant-parodică se preschimbă acum în pur delir verbal, într-o vorbire redundantă și cinic-vulgară (discursurile lui Tutilă I) care-l condamnă pe erou la o tăcere definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Unde vedeți hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat; în fond, așa e sensibilitatea modernă în general (deși nici Shakespeare nu era altfel). L.V.: Romanele dvs. sunt, în parte, distopii afective (ca o absență îndrăgostită). Ar putea acesta să fie un avertisment că romanul desperado
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
centru invizibil" ce o justifică în adîncime. Fie dobîndind aspecte ușor reportericești, fie stimulînd dorința de comunicare caritabilă ("să trimiți scrisori/ cît mai multe scrisori tuturor"), această năzuință a bardului de-a se contopi moralmente cu masa amintește și de tonalitatea umanitaristă a lui Ilarie Voronca, accentuată în faza franceză a acestuia: "stînd la rînd la carne cunoști oamenii cartierului/ necazurile lor îți defilează prin fața privirilor/ te simți ancorat puternic de pămînt/ uși și ferestre se deschid ca într-o transă
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
insolite, greu suportabile, sînt invocate - nu se putea altminteri - lucrurile din preajmă, invitate, duios persiflator, la o însuflețire și la un șir de activități ce ar sublinia prin contrast devitalizarea și abulia făpturii auctoriale care-și plînge de milă la tonalitatea înaltă la care lacrima se preschimbă în metaforă. Seduse astfel, obiectele compun o veritabilă societate ce-o înlocuiește pe cea umană, o societate sensibilă, comprehensivă, compasională. Bacovia, Cesar Vallejo, Paul Celan (ultimul citat într-un motto) se află în apropiere
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
însăși să se mărite". Romanul lui Franzen (apărut în 2001, distins în același an cu National Book Award) se va bucura de succes printre cititorii români. Și succesul ar fi explicabil. Tematică contemporană, situații clasice dar iluminate interesant, modificări de tonalitate și chiar de tehnică narativă (în penultima parte proza e vitalizată ingenios prin transcrierea unor mailuri dintre Denise și Chip) și, de ce nu, se citește nesperat de ușor, traducerea Corneliei Bucur fiind fără cusur. În lumea poveștilor fantasy care au
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
suveran, hegemonic de organizare spațială a muzicii. Au existat chiar teorii conform cărora dintr-un punct de vedere abstract, anistoric, modalismul însuși ar fi o subcategorie a sistemului tonal (idee împărtășită, printre alții, de Dimitrie Cuclin). Din perspectivă conceptuală însă, tonalitatea a mărturisit mereu virtuțile (dar și păcatele) fenomenului gravitației și convergenței sunetelor unei structuri heptatonice denumită gamă către un centru sonor denumit tonică. La rîndul lui, serialismul, fie el dodecafonic sau tronsonal, fie integral sau defectiv, nu a tolerat nici un
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
căzut pe covor". Sau: "în inima teritoriilor de dincolo de munte/ vîntul scoate scheletul iluziei dintre molizi de sub ferigi// plasa zilei e gri/ ci taie-i ochiurile/ cum ai tăia apa fîșii/ cu briciul". Desigur, pe lîngă efectul său de poetică, tonalitatea ironică posedă în cuprinsul versurilor în chestiune și o conotație de morală socială, ca o tentativă de reechilibrare a unei existențe ce-și asumă marginalitatea. Ființa periferică, deposedată de rolul ce s-ar cuveni a-l juca, cel al autenticității
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
a-i răspunde lui Cristian Tudor Popescu are și ea vanitățile ei. O comparație poate la fel de avîntată, dar care sare în ochi și pe care n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare e volumul unui ziarist-scriitor spumos (cîteodată cu spume la gură), indecent, exagerat, nebun și fioros, adică exact așa cum e o bună bucată din România de azi. În Anglia, să zicem
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
le sunt străin? Dar neschimbat prieten un țîrîit de greier, Același ca și-atunci, în clipe de tăcere Reînflorind visarea cu roze efemere, Îmi sîngerează pieptul cu veșnicul său spin”. Piatra de hotar a debutului mi se pare elocventă. În tonalități împrumutate încă lui Dimitrie Anghel, dar mai energice și cu o sensibilitate lingvistică mai pronunțată, întrezărim poezia ce urma să fie scrisă decenii la rînd. Pillat avea să lupte mereu cu o melancolie fără leac, să privilegieze la nesfîrșit decorul
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
palpabilă a clasicismului definitiv. Poeziile celei de a doua faze de creație a lui Pillat și-au schimbat deseori între ele locurile pentru că suprafața lor textuală devenise netedă, egală cu ea însăși. Pillat a scris poezii pe teme diferite, în tonalități diferite, dar în aceeași stilistică profundă. De pe culmea creației, de la volumul Limpezimi înainte, în fața noastră se așterne un continuum poetic. La o examinare grăbită, pare peisaj monoton; e însă monotonia unui uriaș platou înalt, înălțat la o mie de metri
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
trece granița spre speculativ, deductiv, iar datorită singurătății, să poată comunica în voie cu Divinitatea. Ori mănăstirea îi crea toate posibilitățile de a se regăsi prin mărturisire și, de ce nu?, prin judecată. Partea finală a romanului, care închide în aceeași tonalitate meditația nu mai reprezintă o noutate în demersul propus. Lui Ciprian i se atribuie, din tabloul de comandă al autorului, textul următor, de fapt un sofism: "e calea pe care n-am mers niciodată și ea se dovedește atât de
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
numele de Toamnă, cu tot ceea ce asta presupunea. Toamna străbate poezia lui Ion Pillat pe tot parcursul ei. Printre ultimele sale poeme, ce au format ulterior volumul postum Cumpănă dreaptă, întâlnim inevitabil piese precum Toamnă sau Stîna părăsită, într-o tonalitate egală cu sine de-a lungul deceniilor. Unui poet cu apetența concretului, obsedat de culoare ca un pictor, toamna îi oferea o paletă largă de parfumuri și de culori, un peisaj de mare varietate. Pentru un poet de gust clasicizant
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
tremurul degetelor smucesc, tensionează, panichează, îndîrjesc, ascut, excită, asmut, accelerează swingul. Simon avea de gînd să cînte drăgălașa aia de temă pe care tînărul său coleg o interpretase mai devreme, în deschiderea primei reprize a concertului, Letter to Evan. Aceeași tonalitate. Tempo mediu. Neputința lui de a se înstăpîni peste toată claviatura, teama lui de a nu se pierde. Nu utiliză decît cîteva clape, negre și albe, de la mijlocul claviaturii. Rămase acolo, parcă apărat de primejdii, cu mîinile aproape suprapuse. Încercă
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Mircea Mihăieș Oricine a scris o carte, ori vrea să scrie una, știe cât de greu e să găsești cuvintele potrivite ale începutului. Așa cum diapazonul dirijorului instituie tonalitatea generală a discursului muzical, tot astfel primele cuvinte, propoziții sau fraze enunțate reprezintă cartea de vizită a întregului. Într-un anume sens, începuturile sunt dictate de conținut: nu poți debuta cu fraze umoristice într-o tragedie și nu accesezi notele
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
înregistrată. Cu toate acestea, există nenumărate tehnici care să ajute un prezentator. Cel mai important însă, este starea psihică, pentru că aceasta influentează în mod categoric și calitatea vocii. “O trestie firavă nu va scoate niciodată un sunet puternic” Cicero. O tonalitate joasă, exprimă asprime, o tonalitate ridicată arată stridență. Volumul vocii trebuie adaptat locului vorbirii, mărimii grupului, zgomotului de fond Viteza este la fel de importantă: un bun vorbitor combină fraze nesemnificative rostite mai repede cu fraze importante rostite mai rar și încet
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
nenumărate tehnici care să ajute un prezentator. Cel mai important însă, este starea psihică, pentru că aceasta influentează în mod categoric și calitatea vocii. “O trestie firavă nu va scoate niciodată un sunet puternic” Cicero. O tonalitate joasă, exprimă asprime, o tonalitate ridicată arată stridență. Volumul vocii trebuie adaptat locului vorbirii, mărimii grupului, zgomotului de fond Viteza este la fel de importantă: un bun vorbitor combină fraze nesemnificative rostite mai repede cu fraze importante rostite mai rar și încet Exercițiile fizice sunt de asemenea
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
obișnuim cu diverși factori de distragere a atenției. Ca și alte competente, prezentarea necesită pe lângă studiu și foarte mult exercițiu și practică. Este recomandat să facem exerciții în fața oglinzii și să ne înregistrăm la reportofon, până când ne vom crea o tonalitate și ritmicitate care să ne mulțumească. Cunosc manageri care au exersat luni întregi până au ajuns la nivelul dorit. Primul meu trainer îmi spunea: “învață să spui NU până când limba îți săngerează”. Citește și:
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
Poetul Ottavio Fatica, semnatar al unei molipsitor-entuziaste postfețe și al traducerilor cu precădere din engleză, a îngrijit volumul, incluzîndu- le și pe cele, mult mai numeroase, transpuse din română de Anita Natascia Bernacchia. Dispuse cronologic și doar pe alocuri după tonalitatea lor, versurile oferă o imagine unitară a unei pluridecenale creații lirice; unitară, și datorită faptului că nu au fost incluse cele marcate de realismul socialist, renegate de altfel din 1956 de scriitoare, odată cu ingenuitățile ideologice de pînă atunci. Este o
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
De cealaltă, Neculai Crăciun și Todor Grancea, profesioniștii Puterii, unul al Securității, celălalt al Partidului. Din nefericire, romanul păcătuiește prin lipsa de diferențiere a vocilor narative. Simion, Scândurica și Marlena, deși narează la persoana întâi, vorbesc la fel, nu au tonalități distincte. Așa se face că discursul dominant, deși la persoana a treia, nu distonează nicicum cu celelalte voci narative. În plus, femeile, deși fără un trecut formator, sunt purtătoare de idei înalte și înțeleg strategiile mai bine decât cei din
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
un remember petrecut în America, Dovlatov pare neliniștit, fiindcă sunt puțini cei care știu despre geaca pur tată de el cu o anume solemnitate și numai în împrejurări speciale. Când totul părea să fie spus destul de răspicat, în ace eași tonalitate de opoziții, Dovlatov zăbovește asupra peri pețiilor primirii a 1500 de ruble, bani lăsați prin testament de către Nina Cerkasova. Apoi, hodoronc-tronc, se reproduce un dialog dintre vărul lui, rămas la Leningrad, și Dovlatov, de la New York. Aspectul convențional, un fel de
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
de necrezut. Ca și cum toată viața ar fi așteptat să fie jignit în demnitatea lui națională. Și, de fapt, el nici nu era evreu. A fost așa, o întâmplare. O istorie încâlcită de familie. Mi-e lene s-o povestesc ...” În tonalitatea scrierii unui scenariu de film, se derulează povestirea Mănușile de șofer. La o consfătuire a reprezen tanților presei dintr-o anume zonă a Leningradului, participă și Dovlatov de la gazeta „Turbostroitel”; de asemenea, Schlippenbach, de la gazeta „Kadr” a Studioului Lenfilm. Străbunii
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
deschisă până pe 29 iulie, pentru vizitatorii dornici de a dezlega misterul artei liniei în mișcare. Urmând calea caligrafiei în care tușul, pensula și hârtia devin componente ale reflecției asupra lumii, exercițiul spiritual propus de autoarea expoziției își găsește împlinirea prin tonalități și expresii grafice specifice, în ritmul unei respirări. Prin arta caligrafiei, procesul suspendării timpului, în care mișcările tușului negru devin o expresie pură a sinelui reprezentat în infinitul alb al hârtiei, se împlinește într-o nouă configurare spațială. Expoziția Meditațiile
Expoziție de caligrafie japoneză, la MTR () [Corola-journal/Journalistic/22304_a_23629]