8,271 matches
-
lui Nichita Stănescu, aduse la Cernăuți în prima duminică de septembrie, într-un moment de inspirație revelatorie, de scriitoarea și publicista din Suceava Doina Cernica. Născute dintr-o manifestare spontană, ca un preludiu la sărbătoarea -, ,<Respirările> bucovinenilor de la sud au topit gheața nordului, prinzând rădăcini în tradiție”; Nu-i doar o vrere a întâmplării, ci un semn predestinat patronarea <Respirărilor> de maica stareță Irina a Sfintei Mănăstiri Voroneț și monahiile ce o înconjoară. (...) Maica Elena Simionovici ni s-a destăinuit că
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Fiecare respirație mă aduce mai aproape de curățarea totală. Lumină corpului meu este energia vindecătoare”. Puneți mâna dreaptă pe acel loc din corp despre care știți că are o inflamație. Imaginați-vă cum lumină a este emisă din centrul palmei și “topește” inflamația precum razele solare topesc zăpadă primăvară. Acesta este doar un exemplu simplu. Cu toții avem imaginație încât să dezvoltăm un scenariu individual de vindecare. Cel mai important lucru este să relaxam mușchii și să intrăm în programul de vindecare din
Puterea gandului ne poate vindeca! Invata acest leac miraculos [Corola-blog/BlogPost/93913_a_95205]
-
aproape de curățarea totală. Lumină corpului meu este energia vindecătoare”. Puneți mâna dreaptă pe acel loc din corp despre care știți că are o inflamație. Imaginați-vă cum lumină a este emisă din centrul palmei și “topește” inflamația precum razele solare topesc zăpadă primăvară. Acesta este doar un exemplu simplu. Cu toții avem imaginație încât să dezvoltăm un scenariu individual de vindecare. Cel mai important lucru este să relaxam mușchii și să intrăm în programul de vindecare din subconștient. Puteți alege orice oră
Puterea gandului ne poate vindeca! Invata acest leac miraculos [Corola-blog/BlogPost/93913_a_95205]
-
spune despre chipul lui Hristos că era „că soarele”, iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, menționează că „erau că zăpadă”, ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca în Hristos, după cum nici „zăpadă” nu a fost topită de „soarele” din El. Cele două firi sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit în Hristos. Pe 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Fața a Domnului, Biserica oferă dezlegare la pește pentru bucuria praznicului. crestinortodox.ro
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) [Corola-blog/BlogPost/94039_a_95331]
-
Emil Brumaru Pentru Absurdica Doamne nu mă părăsi Ia-mă-n miezul de lumină Al soarelui și ți-oi fi Rază îndulcind rășină Pe trunchi moale de femeie Lin topindu-i-o în suflet Ramurile să se-ncleie Între ele-n cuibul umed Și s-o bată frunza-n carne Pînă o să-i cînte sînii Fluturii să se răstoarne-n Luciul unghiilor mîinii Cîtu-i roua preț de-o zi Dată
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12044_a_13369]
-
caldarîm. Dansul propriu zis va începe atunci, cu zvîrcoliri și scrîșnete de oase, cu piruete străvezii prin crîngul de fulgere zimțate, cu pași de corb, de ciută, de urs, de cimpanzeu. Totul va dura abia o fracțiune de secundă, ploaia topindu-ne pînă la călcîi. Cu ultima zdreanță de carne vom face reverența și-apoi ne vom retrage tiptil înainte ca din cer să cadă peste lume cenușa molcomă a trupurilor noastre. Prea tîrziu E tîrziu, dar încă prea devreme, n-
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o linie ferată credincioasă, un terasament de piatră sfărîmată cu tîrnăcopul, cu scaieți și volbură printre traverse, un tren tărăgănat alene pe șinele liliachii, topite între buloane romantice. vagoane pline de oameni tulburi, somnoroși, uituci, necunoscuți. Apoi. apoi lucrurile s-au precipitat. se pare că existase o încăpere. se închegase brusc o odaie luminoasă, mobilată suav de raze late de soare, parfumată de îngerii înaltei
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se de lângă tine - liniștită - pășind fără zgomot și rece spre fereastră, ca și cum vântul ar fi început să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul lipit de aivlis privindu-te, mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște ochi orbi. mâinile
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depășea, băi!, în circumferință căpșuna, cam cu atîtik...( și îi arătam exact, depărtînd degetul mare de cel arătător, fluturîndu-mi mîna dreaptă prin fața ochilor ei imenși, topiți cețos și verde sub fruntea isteață... îi precizam catastrofa, n-o evitam... ignorînd faptul că Nichita Stănescu... undeva... nu-ș" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e o crimă...sau, mă rog, sinceritatea...păi bine, băi!, eu cu "sinceritatea " făcusem
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
toate, încă înainte să fi fost cineva să se roage. Deasupra Atlanticului Unde ne întâlneam? Deasupra Atlanticului. Cuvintele, prin aglomerare, se condensau în două umbre verticale, ce răpăiau din palme și-și dădeau târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
anilor răsturnate prin parcurile din jur de cîteva zile mioape amprentele erau șterse înainte să fi dovedit ceva nu de mult, doar luna se mai ocupa cu mărunțișuri de astea obișnuia să se furișeze în fabrica de vise pe fereastră topindu-se apoi ușor și sigilînd ieșirea noastră eu mă țin de povești și uite că strada m-a și băgat într-a ei pașol na turbinca ghiavol ce-mi ești, e cald și bine în antologii, o să vezi e
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de lemn vopsit, o vopsea încinsă, scorojită, leproasă... Băi, zice, mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-atunci începeam: afară să se topească întunericul... tu să zbori către turla cu cruce... eu să vreau să te prind... de picioare! Prinde-mă, prinde-mă, țipai, e o.k. Uite!... stau în cap!!!
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din mormânt iese, tandru fluid, Iubirea ta ce mi-e pâine și sare. Și în veghe voi rămâne până în amurg, Până în noapte, până în zori
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi" ( Problema spinoasă a nopților). Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele sunt acum
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
Pour dire encore sugerează, încă din titlu, preponderența tematicii verbului, într-o poezie în deplină continuitate față de versurile precedente. Căci rostirea cuvintelor apare din nou solidară cu lucrurile printre care are loc. Ca și tăcerea, de altfel, în care se topește murmurul lumii, al timpului. Pasul uman înaintează deopotrivă spre viitor, către ilizibil și începutul scrierii ("Tu mergi, mergi către mâine. Spre / ilizibilul care picură " și-n / voce - de-un singur nume scris"), " Cu cretă cerul / scrie. Cu cretă / Pământul", "Litere
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
Albia unui pîrîu, Un zid în ridicare... * Nisip... De neîngrădit, Ca lumina. Palma în care Fiecare grăunte Aspru sau mîngîietor E o altă făptură Esențială înțelegînd în felul ei Iubirea: Sacrificiul măcinării, Chinul vîntului Care spulbră Greutatea mării Incendii care topesc Pînă și scrîșnetul. în cele din urmă, O pîine celestă Hrănind ziua și noaptea, Fărîmată în răsărituri și apusuri. * Bucuria vine Ca un pui de jivină încrezător, Toate părțile trupului încă atît de moi Și dulce rotunjite, Privirea Revărsîndu-se pe
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
difuză țesută fin în text ca-n goblenuri, un "amestec" ațâțător de mici întâmplări cu tâlcul șters de vreme, îngroșat sau subțiat de-amintire. Cum să nu-mi pâlpâie sufletul ca-n lampa unui fitil necurățat de scrumul ce-l topește-ncet când copii: "De pe perete te privea fie un Christ îngândurat, fie o odaliscă somnoroasă sau o ducesă cu obrajii roșii și cu o înaltă coafură rococo"? Desideriu care transcrise "cu cerneală vișinie într-un caiet îmbrăcat în mătase neagră
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă casele de piatră de partea dreaptă codrul secular și azi am primit același răspuns poate mîine! - pe aleea din margini de lume ceasurile s-au topit albăstrind în rigole din pipă fumul s-a făcut o scară și umbra sîngerînd se suie odată cu zorii la cer
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
și gheboasă ca-n basme, într-o iarnă, a făcut un bulgăre de zăpadă perfect rotund, l-a muiat în apă, l-a lăsat să înghețe și mi l-a dăruit: „iată o bilă albă de biliard!” Desigur, s-a topit. Am plîns neconsolat și am început s-o urăsc cu strășnicie. Mult mai tîrziu, pe cînd aveam vreo 30 de ani, acest unchi (baba murise, cafeneaua și biliardul se desființaseră) mi-a dat o bilă galbenă, de fildeș, și una
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
cum strada, înclinată (sub greutatea luminii ?) alunga din gîndul meu, rînd pe rînd, orice explicație aș fi încercat să găsesc faptului că toate rămîn nemișcate, la locul lor, a început zumzetul acela care se încăpățîna să-mi dezmorțească memoria, să topească ghețarul acela, mai era oare ceva de salvat ? m-am uitat în sus și am văzut bucățele din instalația de iluminat pocnind de frig, totul s-a limpezit brusc, am înțeles de ce era nemișcat, înghețul își făcuse treaba. în locul acela
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
vechea hotărâre de a mărturisi: ecoul versurilor pe care le-am smuls din sucurile și carnea micului animal doborât la marginea zidului de lut s-au spulberat într-un irepetabil joc de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă-n somn. * Stau cu creionul ascuțit în mînă și nu mai știu cum să continui. Prea am luat-o pe coarda reveriei! Realitatea e că
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
gunoaie. ce-am, ce nu-mi place?, banii se fac ușor din trafic de petrol, munți de bani, se-nalta grandioase palate agramate, țara zboară că un submarin, casc ochii la o vitrină strălucitoare, văd o mașină după care ma topesc, dar aman s-o cumpăr, vântul îmi sufla prin buzunare. încep să plutesc, nimeni nu observă. începe ploaia de o sută de ani, nici pe ea n-o simte nimeni înafara de mine, umezeală mi-a intrat până în oase, pana
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]