1,605 matches
-
Răspunsul este: readucerea orașului la poziția lui normală. Renașterea lui ca oraș istoric și cultural, ca Oraș Sfânt pentru trei religii, în limba ebraică Yir HaQodeș, în limba greacă Hierosolima, în limba arabă Al-Quds (denumire folosită și în prezent ca toponim), în limba engleză Jerusalem, în limba română Ierusalim. Începutul refacerii echilibrului său demografic. O reunire între diferitele aspecte ale istoriei lui, de la începuturi ca „Ursalim” și apoi ca oraș-capitală a regelui israelit David, până la capitala Israelului contemporan, Yerushalayim. Un oraș
DUPĂ 50 DE ANI ��' ÎNSEMNĂRILE UNUI LOCUITOR DIN IERUSALIM de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372531_a_373860]
-
5.Ibidem ,p.937-939. 6. I.C.Filitti, art cit, p. 284-290. Interesant este faptul că pe harta lui Szatmary din 1864 aflată la arhivele Statului București , cotă inv 24 - 1965, AVIII-1, în zona dealurilor Ciovârnășani -Ilovăț -est apare Măgura Buliga , Toponim menționat și de C.Pajură în Dicționar geografic și topografic al județului Mehedinți , Tr-Severin ,1947, p. 26. 7 Radu Crețeanu , art.cit p. 939 .Înrudirea dintre Buliga și Duncești este probată de mai multe documente ulterioare ,comentate de unii cercetători
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA FIGURĂ PROEMINENTĂ A DOMNIEI LUI MATEI BASARAB de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371135_a_372464]
-
decembrie, se face scrificiul porcului - nimeni altul decît mistrețul domesticit. Evenimentul poartă numele de Ignat, termen cu dublu sens. Primul sens este acela de foc, ca și zeul Agni și eroul legendar al nordicilor Agnar (de la care ne-au rămas toponimul Agnita și amnar - unealta de aprins focul). Al doilea sens este de a icni; efortul mistrețului Vamana de a cuprinde din trei pași tot universul, este chiar un icnit din greu. Agnar supravețuiește acțiunii criminale a fratelui său Geirrod. GER
ÎN AŞTEPTAREA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347873_a_349202]
-
numele, fie de Apolo. Interesantă este "geniala" afirmație din DEX, în care "tartar" aparține mitologiei antice, dar are etimologie slavă dar slavii au apărut în istorie în feudalism, deci după apusul antichității. Unii filologi încearcă să ne vitregească de un toponim vechi, poate de la "facerea lumii". Comform mitologiei, Tartar este un "loc de bronz", căruia Poseidon i-a construit porți și unde Uranus și-a închis copiii - ciclopii și titanii. Curios este că Tărtăria se află în apropiere de Zlatna, Călan
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
și Tatomirești, castrul cu partea nordică „tăiată“ de calea ferată electrificată, dublă, Craiova - Filiași; anexele nr. 3 și nr. 4 privesc atestările localităților Răcari și Brădești [„prima atestare“, evident, dintre hrisoavele ce ni s-au transmis până în zilele noastre, căci toponimele respective își au etimonul în pelasgo[> valaho]-dacicele nume de plante, bradua > brad și lax > rac, apelative atestate de documente scrise încă din orizonturile anilor 50 - 158 / 400 d. H.; v. Ion Pachia-Tatomirescu, Zalmoxianismul și plantele medicinale, vol. I, Timișoara
UN ADMIRABIL STUDIU MONOGRAFIC DESPRE COMUNA BRĂDEŞTI-DOLJ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348412_a_349741]
-
transporturi, comunicații, poștă (10) și despre comerț / cooperația de producție, desfacerea mărfurilor, Abrad Bank (11). (II) Macrosecțiunea Trepte în evoluția istorică are 10 capitole remarcabile despre descoperirile arheologice din aria comunală (1), despre atestarea documentară, numele satelor și etimologia acestor toponime (2), despre neamul boierilor Brădești (3), despre satul Brădești în timpuri evmezice (4), despre organizarea administrativ-judecătorească (5), despre „aspecte reprezentative ale istoriei naționale și ale satului nostru; revoluțiile de la 1821 și 1848; legea rurală din 1864“ (6), despre Războiul de
UN ADMIRABIL STUDIU MONOGRAFIC DESPRE COMUNA BRĂDEŞTI-DOLJ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348412_a_349741]
-
întreprinse de noi pentru realizarea monografiei istorice a satului Govodarva din Mehedinți am descoperit, recent, trei documente inedite din epoca lui Tudor Vladimirescu. Datate în perioada 1761-1816, acestea privesc realități funciare și social-economice din arealul Govodarvei, cu hotarele, vecinătățile și toponimele sale: Severinești, Căzănești, Cervenița, ș.a. Ele reflectă preocuparea unor boieri și dregători din zonă(Matei Glogoveanu, Barbu Poenaru, Dumitrașco Gârboviceanu) pentru a reglementa situații patrimoniale uneori încurcate, dar și interesul unor cete de moșneni sau a unor fruntași locali din
DOCUMENTE MEHEDINȚENE INEDITE DIN VREMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1622 din 10 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376350_a_377679]
-
visate de ochiul omenesc, leac întăritor pentru suflet, se poate rosti uneori un singur cuvânt. O vorbă aflată într-o dimineața te poate urmări o perioadă sau o întreagă viață. Așa mi s-a întâmplat, când cineva a rostit “Germisara”, toponim asociat cu numele zeului tămăduirii, în mitologia greacă Asclepios, patronul medicinei, cunoscut la noi și denumit Esculap, încă de pe vremea romanilor. Pentru că, i s-au închinat romanii și i-au ridicat altare în termele cu ape tămăduitoare de la Germisara (azi-Geoagiu
BĂI O INSULĂ ÎNTRE MIT ȘI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377794_a_379123]
-
tuburi de teracotă. Istorie și arheologie Într-o depresiune formată de ultimele ramificații ale Munților Metaliferi, pe un afluent al Mureșului, râul Geoagiu, romanii au descoperit o cetate dacică, bogată în ape minerale și termale, construind aici castrul roman GERMISARA (toponim de origine dacică, moștenit și transmis în această formă și în epoca romană, etimologia cuvântului exprimând: germ - cald, iar sara - apă. Esculap este venerat ca zeu al izvoarelor calde, tămăduitoare, moștenindu-se divinitățile locale. Imediat dupa cucerirea Daciei, teritoriul GEOAGIU
BĂI O INSULĂ ÎNTRE MIT ȘI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377794_a_379123]
-
în Dacia de către populații disparate sînt diverse: se găsesc aici inscripții în limba siriană și se folosește pe larg greaca. Migratorii vin din sud, din Tracia, unde limba oficială este greaca, ori din Moesia, unde limba oficială este latina. Persistența toponimelor de origine latină în Dacia nu ar trebui supraevaluată: de exemplu, în Pannonia există toponime latine din perioada cînd descendenții provinciilor romane dispăruseră... Cu totul altul este parcursul logicii istoriografice române. Evacuarea anunțată de Eutropiu nu este contestată, ci relativizată
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se folosește pe larg greaca. Migratorii vin din sud, din Tracia, unde limba oficială este greaca, ori din Moesia, unde limba oficială este latina. Persistența toponimelor de origine latină în Dacia nu ar trebui supraevaluată: de exemplu, în Pannonia există toponime latine din perioada cînd descendenții provinciilor romane dispăruseră... Cu totul altul este parcursul logicii istoriografice române. Evacuarea anunțată de Eutropiu nu este contestată, ci relativizată: cînd se pornește de la o estimare a populației daco-romane de l pînă la 3 milioane
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
directă cu orașele Daciei romane, fără continuitate neîntreruptă cu acestea. Vechile denumiri ale orașelor nu au dispărut dintr-odată, ci au fost date uitării treptat, în etape, după ce locuitorii au părăsit orașele și s-au retras la sate. Uitarea vechilor toponime urbane este legată de mersul vieții însăși, de încetarea habitatului urban (roman), în secolele V-VI, cu excepția orașelor de la Dunăre, iar migratorii au contribuit și ei, prin distrugerile provocate, la uitarea numelor orașelor. În momentul așezării slavilor în Dacia, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vieții rurale. Slavii, care au împrumutat de la autohtoni numele marilor râuri, nu au preluat și toponimia urbană daco-romană, deoarece aceasta nu mai era în uz, iar în locul vechilor denumiri autohtone se întâlnesc, mult mai târziu (peste secole), în evul mediu, toponime slave: Bălgrad (Apulum), Grădiștea (Sarmizegetusa), Moigrad (Porolissum), Orșova (Dierna). Uitarea numelor orașelor, abandonarea toponimiei, în general, nu este un fenomen izolat, prezent doar în Dacia, ci se întâlnește peste tot în antichitatea romană târzie și în perioada migrațiilor barbare. Pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru prima dată, de mitropolitul Dosoftei, în Viețile sfinților. El mai adaugă că în sprijinul evanghelizării Daciei Pontice vin și unele colinde și creații folclorice din Basarabia și Dobrogea, care amintesc de trecerea Apostolului prin aceste ținuturi, ca și unele toponime precum peștera Sf. Andrei, pârâul Sf. Andrei ș.a. Pe baza acestor surse, Pr. Păcurariu scrie: "creștinismul românesc este de origine apostolică".13 Unii istorici, precum Zeiller, consideră "ambiguu" pasajul scriitorului bisericesc Eusebius din Caesarea, "o simplă posibilitate" de propovăduire a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai puțin obiectivă, științifică. Astfel, Lajos Tamas, adversar al continuității, a publicat mai multe lucrări la Budapesta, între 1931-1936. El susținea că poporul român s-a format la sudul Dunării, contactele între unguri și români au început în secolele XII-XIII, toponimele românești nu sunt mai vechi de secolul al XIII-lea, înainte nu existau români sedentari, ei "s-au infiltrat" ca păstori nomazi și transhumanți în nordul Dunării. Nu doar istoricii unguri au negat continuitatea românilor. Istoricul bulgar P. Mutafciev, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
paza turmelor lor, au trebuit să recruteze mâna de lucru agricolă printre muntenii români. Acest fapt explică întemeierea atâtor sate, în secolul XIV, în văile mai largi și în basinele Transilvaniei, sate care poartă adesea numele unei așezări sau un toponim provenit de la cuceritori" (Emil Petrovici, în "Revue de Transylvanie", X, 1944, p. 81-82, apud I. I. Russu).36 La rîndul său, Sextil Pușcariu arăta, în 1939: "dintre toate popoarele conlocuitoare, slavii au exercitat asupra noastră cea mai masivă și îndelungată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu se aflau în teritoriile est-carpatice, ci erau supuse autorității Haliciului. Cele mai sudice urme de proveniență haliciană, în Moldova, se întâlnesc în bazinul superior al Prutului, pe cursul mijlociu al Nistrului și în bazinul Răutului (Basarabia centrală). În plus, toponimele și hidronimele slave din Moldova nu sunt argumente pentru a justifica o dominație politică străină, haliciană, ci doar expresia conviețuirii îndelungate a populației autohtone, romanice, cu cea slavă, înainte de asimilarea ei. Fenomenul asimilării slavilor în masa romanică se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
luptele regelui Ladislau I împotriva cumanilor, o bună parte a cabarilor, numiți acum sikuli, a fost mutată în sudul Transilvaniei. Secuii au ocupat aici teritoriul estic al viitoarelor scaune secuiești: Konigsbodon. Viețuirea și deplasările secuilor se pot reconstitui, pe lângă anumite toponime, și prin analiza numirii viitoarelor trei scaune din depresiunea Sf. Gheorghe: Kezdi, Orbai și Sepoi, după cele trei "genera" (neamuri) ale secuilor. Numirile cu caracter topografic ale celor trei "genera" au fost păstrate și după mutarea grupurilor de secui în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acolo unde existau, la sud și est de ținutul Sibiului. Ei trăiau în Țara Făgărașului, în "Mărginimea" Sibiului și în alte depresiuni de la poalele Carpaților. Prezența obștilor românești în interiorul enclavelor colonizate cu sași este pusă în evidență și de numeroasele toponime românești preluate de sași în mod direct (Bistrița, Brașov). La rândul lor, românii au păstrat amintirea colonizării săsești, de pildă, satul Cristian din zona Sibiu, alte așezări românești în ținutul Brașov, la Vințu de Jos, Apoldu de Sus. După 1200
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însoțit pe pecenegi în regiunile dunărene, în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Anterior, kabarii, trib desprins din confederația chazară, au participat alături de maghiari la cucerirea Panoniei, ei fiind considerați strămoșii secuilor. Revenind la chazari, anumite antroponime și toponime medievale din Moldova derivă de la numele chazarilor (un antroponim, Kozar, într-un document din 1443 și toponimele Cozarăuți pe Răut, lângă Dubăsari, și Cozareuți, într-un document din secolul al XV-lea). În secolele XII-XIII, izvoarele consemnează prezența vremelnică, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trib desprins din confederația chazară, au participat alături de maghiari la cucerirea Panoniei, ei fiind considerați strămoșii secuilor. Revenind la chazari, anumite antroponime și toponime medievale din Moldova derivă de la numele chazarilor (un antroponim, Kozar, într-un document din 1443 și toponimele Cozarăuți pe Răut, lângă Dubăsari, și Cozareuți, într-un document din secolul al XV-lea). În secolele XII-XIII, izvoarele consemnează prezența vremelnică, la est de Carpați, a berladnicilor și brodnicilor, fără alte precizări. Berladnicii sunt menționați în izvoarele istorice medievale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tulcea, Peceneaga (pădure, jud. Brăila), muntele Picineagul-jud. Muscel, râul Peceneaga, afluent al Buzăului, Pișineaga, în Țara Hațegului, Beșimbav, în Țara Făgărașului, Dealul Beșinoului, lângă Sibiu, satul Beșinău, în județul Alba, satul Beseneu, în județul Bistrița-Năsăud, Beșenava, în jud. Timiș. În ceea ce privește toponimele cumane, menționăm localități precum Comani-în fața Vidinului, Comani-jud. Olt, Comana, în Vlașca și Buzău, Comanca-jud. Romanați, dar și Vâlcea și Argeș, Valea Comancei, jud. Teleorman. Pe lângă acestea, menționăm nume de râuri și locuri (altele decât cele amintite de Panaitescu), ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
menționăm nume de râuri și locuri (altele decât cele amintite de Panaitescu), ca Teslui, Derehlui, Geamărtălui, Berheciu, Caracal (Cetatea neagră), Burnaz, Caraiman, Cătlăbuga și Bugeac (sudul Basarabiei). Avem apoi nume de persoane (antroponime), ca Tâncabă, Carabă, Tâncăbești (sat)-București, și toponime ca Talaba-jud. Fălciu (Vaslui), Turtaba-jud. Mehedinți. Cum trăiau românii sub dominatorii turanici în aceste secole ? Închegați ca neam creștin încă din secolul al X-lea, ei și-au continuat existența istorică, sub conducerea cnejilor lor româno-slavi, în vechile vetre de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țigani. Contactele îndelungate și strânse cu neamurile turcice (pecenegi, uzi, cumani) și-au pus amprenta și în toponimia și hidronimia extracarpatică, mai ales la est de Carpați (vezi A. Boldur, Istoria Basarabiei, I, Chișinău, 1937, p. 89-90). O parte din toponimele menționate este posibil să fi fost aduse de populația venită de pe versanții apuseni ai Carpaților. Adoptarea unor cuvinte de uz comun, în limba română, se datorează tot legăturilor cu neamurile vechi turce: beci, dușman, olat, toi, gorgan, odaie ș.a. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supuse erau exercitate de amintiții baskaci, care aveau la dispoziție mici detașamente militare. Ei erau colaboraționiști din rândul localnicilor, în sudul Rusiei, denumirea unor așezări (Baskaci, Baskakovo, Baskeci) păstrează amintirea șederii baskacilor și cetelor lor. De reținut că astfel de toponime nu se întâlnesc în regiunile ce aparțineau efectiv Hoardei de Aur, ci numai în țările vasalice.9 Invazia și așezarea mongolilor în răsăritul Europei au stopat, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, politica ofensivă a regatului Ungariei în teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]